– Legea nr. 19/2000
Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual în situaţia pensiilor pentru limită de vârstă stabilite în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, în care se încadrează şi reclamantul, este de 30 ani pentru bărbaţi, fără a se face distincţie în funcţie de condiţiile de lucru.
Legea 226/2006 nu este incidenţă în cauză, întrucât pensia reclamantului este stabilită anterior datei de 1.04.2001.
(Decizia nr. 2204/R din 27 octombrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 1409 din 21.05.2008 a Tribunalului Cluj, s-a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamantul C.l. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj, având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinţei atacate şi rejudecând pe fond, să se admită acţiunea aşa cum a fost formulată.
Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reţine următoarele:
Contrar celor reţinute de instanţa de fond, reclamantul a indicat prin cererea înregistrată în 20.03.2009 care sunt veniturile menţionate în adeverinţa nr. 1112/14.04.2008 eliberată de RTFC Cluj-Napoca care nu i-au fost luate în considerare de către pârâtă. Mai mult prin răspunsul comunicat reclamantului de către Casa Judeţeană de Pensii se arată expres care sunt sporurile din adeverinţă care nu au fost luate în calcul la recalcularea pensiei reclamantului.
Art. 2 alin. 1 din O.U.G. 4/2005 prevede că „Recalcularea prevăzută la art. 1 (a pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001) se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenta”.
Veniturile obţinute suplimentar la retribuţia tarifară de încadrare au avut caracter permanent în perioada arătată fiind cumulate cu salariul individual brut şi incluse alături de celelalte sporuri în baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, achitându-se lunar atât cotele C.A.S. cât şi contribuţia la fondul pentru pensia suplimentară. Introducerea acestor sporuri în baza de calcul a contribuţiei pentru asigurări sociale se încadrează în dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 19/2000.
în conformitate cu art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă iar la alin. 2 se stipulează că se au în vedere şi sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă că sporurile neînregistrate în carnetele de muncă şi care au intrat în bazele de calcul a contribuţiei de asigurări sociale nu ar putea fi luate în considerare atâta vreme cât se face dovada existenţei acestora prin adeverinţe, întrucât ar atrage încălcarea unuia din principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.
în baza art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite iar veniturile la care a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea şi aplicarea contribuţiilor.
Nu se poate admite că baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale să fie constituită şi din aceste sume iar la stabilirea pensiei cu prestaţie de asigurări sociale să nu se ia în considerare deoarece ne-am afla în situaţia în care această prestaţie nu ar fi proporţională cu preţul plătit, creându-se o inechitate.
în concretizarea acestui principiu art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. 1 şi 2, se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuţii de asigurări sociale.
în aplicarea acestui text legal art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680 din 1 august 2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 prevede că punctul 19 de la secţiunea I „Dispoziţii generale (capitolul I din lege)’’ a capitolului A „Contribuţia de asigurări sociale” va avea următorul cuprins: „19. Prin sintagma venitul brut realizat lunar se înţelege venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal şi suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizaţiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări şi alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază b) sporurile, indemnizaţiile şi sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiţii deosebite de muncă (condiţii grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfăşurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfăşurată de nevăzători; prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activităţi şi responsabilităţi suplimentare funcţiei de bază; sporul de fidelitate şi altele asemănătoare; I) alte sume acordate potrivit legii.”
Deşi potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 4/2005 sumele reprezentând formele de retribuire în acord nu se iau în calculul drepturilor de întrucât ele nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislaţiei anterioare, invocându-se imposibilitatea verificării respectivelor venituri (venituri pe care le probează cu înscrisurile arătate în adeverinţa depusă la dosar), rolul instanţei este nu doar de a constata şi cenzura directa aplicare a O.U.G. nr. 4/2005 ci şi de a interpreta actul normativ, inclusiv prin prisma Legii nr. 19/2000 (pentru că procedura de recalculare vizează tocmai înlăturarea discriminărilor), opinia fiind aceea că în pofida acestei reglementări exprese, sumele se impune a fi luate în calcul.
Raţionamentul juridic ce stă la baza acestei opinii este fundamentat pe considerente de echitate şi motive care ţin de preeminenţa dispoziţiilor legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluţia contrară ar crea o nejustificată între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior şi ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
De asemenea, în condiţiile în care art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 4/2005 prevede în mod expres că recalcularea pensiilor se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, nu se poate reţine că s-ar aplica retroactiv dispoziţiile acestei legi.
Din menţiunile arătate în Adeverinţa nr. 1112/14.04.2008 eliberată de RTFC Cluj-Napoca rezultă că reclamantul a realizat venituri din acord, compensaţii şi premii care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale şi pensia suplimentară. Pe toată această perioadă s-au achitat lunar cotele de C.A.S. inclusiv contribuţia la pensia suplimentară conform cu legislaţia în vigoare iar sporurile trecute în coloana acord au avut caracter de în înţelesul Legii nr. 49/1982.
De asemenea, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 angajatorii au vărsat contribuţia de 15% asupra câştigului brut realizat de personal, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Referitor la al doilea aspect invocat în memoriul de recurs, se reţine că pensia reclamantului a fost iniţial stabilită prin Legea 3/1977, fiind recalculată în temeiul O.U.G. 4/2005.
Prin Decizia nr. 40/2008 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii (publicată în M.Of. nr. 334/20.05.2009) s-a statuat că dispoziţiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 şi care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Apreciind că instanţele care au considerat că persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 şi care şi-au desfăşurat activitatea în condiţii speciale beneficiază la determinarea punctajului mediu de un stagiu de cotizare de 20 de ani, conform art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 au procedat greşit, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut în considerentele deciziei că „aceste persoane au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât şi de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuţie, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare.
Cele stabilite de unele instanţe, în sensul că acestei categorii de asiguraţi îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 19/2000 şi ale anexei nr. 4 la această lege ca „act normativ special” la care fac trimitere prevederile art. 2 alin. 4 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, sunt consecinţa unei interpretări greşite a prevederilor legale, întrucât Legea nr. 19/2000 reprezintă o lege generală, actul normativ-cadru în domeniul pensiilor şi al drepturilor de asigurări sociale.
în ceea ce priveşte principiul înscris în expunerea de motive a Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit căruia „la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie”, acesta nu poate fi aplicat în cauză atât timp cât în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia şi persoanelor care au lucrat în grupele speciale de muncă şi s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare şi, în raport de acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.
Această interpretare decurge şi din dispoziţiile art. 4 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor din documentaţiile de pensii aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Ca atare, aplicabilitatea prevederilor normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 este întărită şi confirmată de norma de trimitere din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005.
Totodată, potrivit art. 1 din Codul civil şi art. 15 alin. 2 din României, republicată, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.
în aceste condiţii, este evident că legea nouă, respectiv Legea nr. 19/2000 nu se poate aplica decât situaţiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu şi persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977”.
Reţinând că în conformitate cu dispoziţiile art. 329 alin. 3 C. pr. civ. decizia în interesul legii este obligatorie pentru instanţe şi Curtea de Apel constată că prin înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual în situaţia pensiilor pentru limită de vârstă stabilite în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, în care se încadrează şi reclamantul şi care este de 30 ani pentru bărbaţi, fără a se face distincţie în funcţie de condiţiile de lucru.
Legea 226/2006 nu este incidenţă în cauză întrucât pensia reclamantului este stabilită anterior datei de 01.04.2001. Astfel, art. 2 alin. 2 din actul normativ menţionat prevede că „sunt asimilate stagiului de cotizare în condiţii speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, în care asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de muncă şi care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiţii speciale”. Acest articol (ca şi legea în ansamblu, de altfel) face referire la stagiile de cotizare realizate anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000, nu şi la pensiile stabilite anterior acestei legi.
De asemenea, prin Legea nr. 226/2006 nu s-a dispus o recalculare a pensiilor stabilite anterior datei de 01.04.2001, ceea ce ar fi fost necesar dacă ea ar fi fost aplicabilă şi acestor categorii de pensii care au fost recalculate în temeiul unui act normativ anterior, respectiv O.U.G. nr. 4/2005.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate anterior, a art. 3041 şi 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea de Apel urmează să admită în parte recursul declarat în cauză şi să modifice în parte sentinţa recurată în sensul că se va admite în parte acţiunea formulată şi se va obliga pârâta Casa Judeţeană de Pensii să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei reclamantului, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în calcul a veniturilor menţionate în adeverinţa nr. 1112/14.04.2008 eliberată de RTFC Cluj-Napoca, precum şi să plătească reclamantului diferenţele de drepturi de pensie dintre pensia astfel recalculată şi cea efectiv plătită.
Se vor menţine dispoziţiile din sentinţa recurată referitoare la reducerea stagiului de cotizare conform Legii nr. 226/2006. (Judecător Laura Dima)
