– Legea nr. 3/1977: art. 14
– înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, decizia nr. 40/2008
Stagiul de cotizare obligatoriu pentru bărbaţi rămâne cel de 30 de ani şi după pronunţarea deciziei nr. 40/2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Art. 14 din Legea nr. 3/1977 la care face trimitere nu face nicio referire la stagiul minim de cotizare, acesta rămânând în continuare reglementat conform art. 8 din acest act normativ.
Prin sentinţa civilă nr. 615 din 12 martie 2009 a Tribunalului Cluj s-a respins acţiunea formulată de reclamantul C I. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamantul solicitând modificarea în sensul admiterii acţiunii.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins.
întreaga motivarea recursului se circumscrie celor statuate prin decizia nr. 40/2008 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.
Prin această hotărâre, obligatorie conform art. 329 alin. 3 teza a doua C. pr. civ., s-a statuat că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis în intervalul 1.07.1977 -31.03.2001 şi care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Reiese din conţinutul acestei dispoziţii că nicăieri nu se face referire la dreptul celor care şi-au desfăşurat activitatea un anumit număr de ani în grupa I sau II de muncă de a li se lua în considerare, automat, un stagiu de cotizare de 20 de ani. Prevederea evocată stabileşte reducerea vârstei legale de pensionare şi majorarea vechimii în muncă pentru persoanele aflate sub incidenţa acestei dispoziţii respectiv acordarea unui spor de 6 luni pentru fiecare an lucrat în grupa l-a de muncă, nu şi reducerea stagiului minim de cotizare pentru stabilirea dreptului de pensie. Faptul că textul legal menţionat face referire la persoanele care au lucrat efectiv cel puţin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puţin 25 ani în grupa II de muncă, nu poate fi interpretat în sensul că ex lege se stabileşte că stagiul de cotizare în cazul acestor persoane este automat 20 de ani.
Logica acestei interpretări rezidă şi din analizarea conţinutului prevederii art. 16, conform căruia persoanele care au lucrat cel puţin 5 ani în grupele I şi II de au dreptul sa li ia în calculul vechimii în munca, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe: un an şi şase luni pentru grupa I sau un an şi trei luni pentru grupa II. în aceste cazuri nu se reduce limita vârstei de pensionare.
Dacă în cazul persoanelor care intră sub incidenţa art. 14 sintagma „Persoanelor care au lucrat efectiv cel puţin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa
I de muncă, sau cel puţin 25 ani în grupa II de muncă” s-ar interpreta în sensul că perioada de 20, respectiv cea de 25 de ani constituie stagiul de cotizare, atunci în cazul persoanelor care intră sub incidenţa art. 16 din Legea nr. 3/1977 ar trebui să se ia în considerare stagiul de cotizare perioada de 5 ani la care face referire acest articol.
Interpretarea corectă a celor două prevederi este aceea persoanele care au lucrat efectiv cel puţin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puţin 25 ani în grupa II de muncă beneficiază atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât şi de majorarea vechimii în muncă, potrivit disp. art. 14 din Legea nr. 3/1977, iar persoanele care au lucrat cel puţin 5 ani în grupele I şi II de muncă beneficiază doar de majorarea vechimii în muncă, nu şi de reducerea vârstei de pensionare, potrivit art. 16 din acelaşi act normativ.
întrucât pensia reclamantului a fost stabilită sub imperiul vechii legislaţii (Legea 3/1977), în conformitate cu dispoziţiile H.G. nr. 1550/2004 şi O.U.G. nr. 4/2005 a fost supusă recalculării. Or, aceste acte normative – art. 2 alin. 3 din H.G. nr. 1550/2004 -precizează că recalcularea pensiei se va face cu luarea în considerare a stagiului de cotizare (vechimea în muncă) reglementat de actul normativ în vigoare la data pensionării. Art. 8 din Legea nr. 3/1977 a reglementat vechimea minimă în muncă,
necesară pensionării ca fiind de 30 de ani pentru bărbaţi, aplicată de Casa Judeţeană de Pensii la recalculare. Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului de pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine data începerii operaţiunii de evaluare.
Constatând că prin decizia nr. 40/2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977 le sunt aplicabile disp. art. 14 din acest act normativ, fără a se face nicio referire la stagiul complet de cotizare, care tot prin acest act normativ este stabilit la 30 de ani în cazul bărbaţilor -art. 8 – în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., recursul va fi respins ca nefondat. (Judecător Marta Vitos)
