În motivarea cererii au aratat ca, prin Hotarârea nr. 15/2006 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii s-a constatat existenta unei discriminari indirecte potrivit art. 2 alin. 1 si 2, art. 3 lit. c, art. 8 alin. 3 si art. 9 din O.G. nr. 137/2000, ca urmare a faptului ca prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare doar judecatorilor din cadrul judecatoriilor, cu o vechime în de 0-3 ani; valoarea acestor stimulente a fost de 1.700 lei.
Potrivit art. 21 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, aprobata si modificata prin Legea nr. 27/2004, în toate cazurile de prevazute în ordonanta, persoanele discriminate au dreptul sa pretinda despagubiri proportional cu prejudiciul suferit, precum si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare potrivit dreptului comun.
Prin urmare, reclamantii apreciaza ca sunt îndreptatiti la plata de despagubiri salariale, rezultate din salarizarea inegala a unor persoane aflate în aceeasi situatie juridica.
Pârâtul Ministerul Justitiei a solicitat prin întâmpinarea depusa la dosar, respingerea cererii formulata de reclamanti, întrucât aceste stimulente nu au natura unor drepturi salariale si nu se poate retine încalcarea unor norme constitutionale care privesc egalitatea în drepturi a cetatenilor.
Prin sentinta civila nr. 1753 din 12 octombrie 2007, Tribunalul Constanta a admis actiunea reclamantilor S.S.M. s.a., si a obligat pârâtii catre fiecare reclamant la plata sumei de 1.700 lei, cu titlu de despagubiri civile, actualizate cu indicele de inflatie, la data platii efective.
A respins actiunea formulata de reclamanta M.E.C. ca nefondata.
Pentru a dispune de aceasta maniera, prima instanta a retinut urmatoarele aspecte:
Prin adresa nr. 118474 din 14 decembrie 2005 Ministerul Justitiei a comunicat curtilor de apel ca, în conformitate cu art. 1, 2, 3 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997, având în vedere „apropierea sarbatorilor de iarna”, s-a decis acordarea de stimulente personalului din domeniul justitiei.
S-a consemnat, astfel, ca la acordarea stimulentelor se vor avea în vedere urmatoarele criterii: rezultatele meritorii obtinute în activitate; calificativele anuale ,,foarte bine’’ si ,,bine’’; respectarea îndatoririlor prevazute de lege; complexitatea sarcinilor potrivit fisei postului si modul de realizare a acestora; celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa sanctiunilor disciplinare.
Nota cuprindea mentiunea ca pentru personalul instantelor judecatoresti s-a propus o valoare individuala medie, diferentiata pe categorii de personal, pentru judecatori, aceasta valoare fiind de 1.700 lei, fiind stabilit faptul ca fondul de stimulente acordat priveste, în acest sens, doar pe judecatorii ,,din cadrul judecatoriilor, cu o vechime în functia de judecator cuprinsa între 0 – 3 ani’’.
Conform Ordinului Ministrului Justitiei nr. 2404/2004, (publicat in Monitorul Oficial nr. 824/2004) pentru aprobarea Normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, repartizarea sumelor constituite potrivit art. 1, pentru instantele judecatoresti si institutiile subordonate Ministerului Justitiei se face de catre ordonatorul principal de credite (art. 2 alin. 2).
Articolul 4 alin. 1 statueaza asupra principalelor criterii de repartizare individuala a acestor stimulente, iar în alin. 2 se mentioneaza ca ,,Ministrul Justitiei poate acorda prin ordin stimulente nominale pentru personalul care participa la activitati stiintifice, organizarea unor evenimente speciale, participarea la elaborarea codurilor sau a altor acte normative complexe ori pentru participarea la alte activitati cu caracter deosebit”.
Desi normele invocate stabileau criteriile obiective de evaluare, în cazul de fata criteriul de acordare a stimulentului a fost vechimea în munca, cu toate ca acest criteriu nu este prevazut în niciunul dintre actele ce stau la baza acordarii de stimulente salariale pentru magistrati.
Astfel, au fost dezavantajati ceilalti judecatori, cu o vechime mai mare de trei ani, care îndeplinesc criteriile obiective prevazute de lege pentru a beneficia în egala masura de stimulentele financiare.
Pentru aceste motive s-a apreciat ca reclamantii sunt îndreptatiti la plata despagubirilor solicitate care urmeaza a fi actualizate cu indicele de inflatie, la data platii.
În ce priveste pe reclamanta M.C.E., actiunea a fost respinsa întrucât în luna decembrie 2005, îndeplinea functia de judecator la Tribunalul Bucuresti si nu la Tribunalul Constanta, institutie pe care a înteles s-o cheme în judecata.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs, Ministerul Justitiei, care a formulat urmatoarele critici:
Prin acordarea stimulentelor conform Ordinului Ministrului Justitiei nr. 1921/C din 15 decembrie 2005 nu poate fi retinuta o încalcare a dispozitiilor O.G. nr. 137/2000 si a prevederilor constitutionale care privesc egalitatea în drepturi a cetatenilor, întrucât reclamantii nu beneficiaza de un ,,drept de a fi premiat” ca drept recunoscut si protejat de lege, ci numai de o posibilitate, recunoscuta prin lege ordonatorilor de credite, de a acorda premii sau stimulente, în speta cu îndeplinirea anumitor conditii stabilite prin ordinul ministrului justitiei.
Recurentul mai arata ca nu exista niciun act normativ care sa prevada ori sa garanteze dreptul fiecarui judecator ori al altui salariat din sistem de a primi stimulente; art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 prevede doar modalitatea de constituire a fondului cu destinatie speciala pentru stimularea personalului din sistemul justitiei, fara sa instituie norme interne în acest sens.
În opinia recurentului, pentru a putea exista discriminare, ar trebui sa existe o recunoastere a unui drept fundamental ori a unuia dintre drepturile recunoscute de lege.
S-a retinut gresit de catre prima instanta ca aceste stimulente au fost acordate discriminatoriu, în baza unor criterii subiective si nu s-a facut dovada existentei unor criterii obiective.
Aceste stimulente nu pot fi incluse în categoria drepturilor salariale ori în cea a premiului anual stabilit prin lege, astfel cum eronat a retinut prima instanta.
Spre deosebire de indemnizatia de încadrare lunara bruta, salariul de baza ori premiul anual, al caror cuantum este determinat conform legii, acordarea stimulentelor depinde de o serie de factori, între care se numara existenta unor sume în fondul cu destinatie speciala, obiectivele urmarite de Ministerul Justitiei în politica de reformare a sistemului judiciar, numarul personalului, calitatea activitatii desfasurate, criterii de performanta etc.
Astfel fiind, a aratat recurentul, nu toti judecatorii cu vechime cuprinsa între 0 si trei ani au beneficiat de stimulente, criteriile predominante fiind cele fiind cele enumerate de art. 4 alin. 1 din Normele interne, dar raportate la o categorie de personal delimitata prin criteriul vechimii în activitate, urmând ca pe viitor sa se repartizeze stimulente si pentru alte categorii de personal, neincluse în acest ordin.
Pentru aceste motive, recurentul apreciaza ca actiunea trebuia respinsa în totalitate.
Recursul este nefondat, urmând sa fie respins pentru urmatoarele considerente:
Conform Ordinului Ministrului Justitiei nr. 2404/C din 23 august 2004 pentru aprobarea Normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, repartizarea sumelor constituite potrivit art. 1, pentru instantele judecatoresti si institutiile subordonate Ministerului Justitiei se face de catre ordonatorul principal de credite (art. 2 alin. 2).
Aceste norme stabileau criteriile obiective de evaluare, respectiv: rezultatele meritorii obtinute în activitate; respectarea îndatoririlor prevazute de lege; calificativele anuale “foarte bine” sau “bine”; complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fisei postului si modul de realizare a acestora; celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa sanctiunilor disciplinare (art. 4 alin. 1).
Prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare doar judecatorilor din cadrul judecatoriilor cu o vechime în munca de 0-3 ani, iar valoarea acestor stimulente a fost de 1.700 lei.
Astfel, singurul criteriu de acordare a stimulentului in valoare de 1.700 lei, a fost vechimea în munca (respectiv, cea cuprinsa între 0 si trei ani), desi criteriul vechimii nu este prevazut în niciunul dintre actele ce stau la baza acordarii de stimulente salariale pentru magistrati.
Ori, pe baza acestui criteriu, au fost dezavantajati ceilalti judecatori, cu o vechime mai mare de trei ani, care îndeplinesc criteriile obiective prevazute de lege pentru a beneficia în egala masura de stimulentele financiare.
Stimulentele constituie un drept de natura salariala, chiar daca potrivit art. 5 din Norma ele nu fac parte din salariul de baza si nu se suporta din fondul de salarii.
Prin Hotarârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a retinut ca Ordinul Ministrului Justitiei nr. 1921/C din 15 decembrie 2005 prin care au fost acordate aceste stimulente, a avut ca unica motivatie apropierea sarbatorilor de iarna si a stabilit un criteriu de preferinta pentru una din categoriile socio-profesionale – cea a judecatorilor cu vechime între 0 si 3 ani în acordarea acestor stimulente.
Aceasta preferinta a condus la excluderea altei categorii – cea a judecatorilor cu vechime de peste trei ani – de la primirea stimulentelor financiare.
Pe cale de consecinta, Colegiul Director a retinut ca acordarea de stimulente salariale magistratilor constituie un scop legitim, dar impunerea criteriului de vechime în activitate între 0 si 3 ani nu reprezinta o metoda adecvata si necesara pentru atingerea acestui scop.
În speta, discriminarea este evidenta, ea efectuându-se cu încalcarea în mod direct a dispozitiilor art. 5 din Codul muncii, care instituie principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si lipsita de orice scop legitim.
Constatând ca, în cauza, a fost probata acordarea unor drepturi cu o natura asimilata celor salariale, pe criterii care neaga dreptul la un tratament egal si care permit discriminarea în cadrul aceleiasi categorii socio-profesionale, actiunea reclamantilor a fost în mod legal si temeinic admisa de catre prima instanta.
