Condiţionarea acordării lor, de prevederea acestor cheltuieli în bugetul anual de venituri şi cheltuieli al companiei
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 209/R din 23 ianuarie 2013
Prin Sentinţa civilă nr. 1436 din 26.09.2012 a Tribunalului Maramureş. a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Sindicatul P.R. Maramureş şi excepţia prescrierii dreptului material la acţiune. excepţii invocate de pârâta Compania Naţională P.R. SA.
A fost admisă acţiunea civilă precizată formulată de reclamantul Sindicatul P.R. Maramureş în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională P.R. SA şi. în consecinţă a fost obligată pârâta să plătească fiecărui membru de sindicat reprezentat de reclamant. înscrişi în listele originale. depuse la filele 14-72. care fac parte integrantă din prezenta. următoarele drepturi salariale: 400 lei cadou în bani cu ocazia zilei de 9 octombrie 2010; 200 lei cadou în bani cu ocazia zilei de 9 octombrie 2011; 150 lei cadou în bani cu ocazia sărbătorii de Paşti 2011. cu precizarea că. următorilor membri de sindicat: M.A.. C.L. ş.a.. nu li se va achita suma de 200 lei cadou în bani cu ocazia zilei de 9 octombrie
2011.
A fost respinsă ca nesusţinută acţiunea civilă formulată de reclamantul Sindicatul P.R. Maramureş pentru membrul de sindicat M.R..
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului 6.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, că aceasta este neîntemeiată, având în vedere prevederile art. 28 alin. 2 din Legea nr. 62/2011. norme cu caracter special care primează faţă de dispoziţiile art. 68 C.pr.civ..
în ce priveşte excepţia prescrierii dreptului material la acţiune s-a reţinut de asemenea că aceasta nu a fost întemeiată. Sumele de bani solicitate de membrii de sindicat. angajaţi ai pârâtei. reprezintă drepturi salariale. atât prin prisma dispoziţiilor art. 160 Codul muncii cât şi prin prisma dispoziţiilor art.42 alin. 2 din contractul colectiv de muncă. astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii. termenul de prescripţie fiind de 3 ani şi începe să curgă de la naşterea dreptului. acţiunea reclamantului fiind formulată în termenul de prescripţie.
Trecând la soluţionarea cauzei în baza probelor de la dosar, instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit art. 96 A din Contractul Contractului colectiv de muncă încheiat pentru anii 2008-2018 între C.N. P.R. S.A. şi Federaţia Sindicatelor din P.R. şi Comunicaţii. la care este afiliat şi Sindicatul P.R. Maramureş. s-a stabilit că. la nivelul CNPR. din fondul pentru cheltuieli sociale constituit conform prevederilor legale. vor fi suportate cheltuieli pentru: cadouri în bani oferite copiilor minori ai salariaţilor cu ocazia zilei de 1 Iunie; cadouri în bani oferite salariaţilor cu ocazia sărbătorilor de Paşte şi Crăciun; cadouri în bani oferite salariatelor cu ocazia zilei de 8 Martie. stabilindu-se că CNPR împreună cu ESPC vor stabili sumele necesare pentru acordarea acestor cadouri.
Prin Actul adiţional nr. 833/19.03.2010. semnat de către părţi s-a modificat art. 96 A din Contractului colectiv de muncă. în sensul acordării de cadouri în bani pentru salariaţi. cu ocazia sărbătorilor de Paşte şi Crăciun. cu ocazia zilei de 9 octombrie. precum şi cu ocazia zilei de 8 Martie pentru salariate şi 1 Iunie pentru copii minori ai salariaţilor. În acelaşi act adiţional s-a stabilit şi cuantumul acestor cadouri şi anume: 400 lei/salariat pentru ziua de 9 octombrie. câte 300 lei/salariat pentru sărbătoarea de Paşti şi la fel pentru sărbătoarea de Crăciun.
Prin Procesul verbal nr. 101/2304/15.03.2011. pentru anul 2011 s-a stabilit modificarea sumelor prevăzute în actul adiţional nr. 833/2010. respectiv 150 lei pentru sărbătoarea de Paşti. 200 lei pentru ziua de 9 octombrie şi 250 lei pentru sărbătoarea de Crăciun.
Sumele solicitate a fi plătite membrilor de sindicat nu au fost achitate de către pârâtă. de altfel aceasta nici nu a susţinut că ar fi făcut plata. iar lipsa de lichidităţi invocată de către pârâtă nu a putut fi reţinută. în acest sens nefiind făcută dovada. iar acordarea acestor drepturi. astfel cum au fost stabilite prin contractul colectiv de muncă nu au fost condiţionate.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta COMPANIA NAŢIONALA P.R. S.A.. solicitând modificarea în tot a sentinţei recurate. în sensul respingerii acţiunii formulata de către
intimatul-reclamant ca neîntemeiata; iar în subsidiar. modificarea în tot a sentinţei civile recurate. în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a Sindicatului P.R. Maramureş. prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 62/2011 coroborate cu art. 68
C.pr.civ. şi în consecinţa. respingerea acţiunii ca fiind introdusa de o persoană fără calitate procesuala activa şi fără a avea calitatea de reprezentant.
Pârâta recurentă mai solicită în subsidiar. admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei recurate. în sensul admiterii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune în ce priveşte petitele de cerere privind acordarea sumei de 400 RON/salariat cu ocazia zilei de 9 octombrie 2010 şi a sumei de 150 RON/salariat cu ocazia sărbătorii de Paste. pentru anul 2011. şi în consecinţa respingerea acestor petite ca fiind prescrise.
În motivare recurenta a arătat că sentinţa instanţei de fond a fost data cu greşita aplicare a legii. instanţa procedând în mod greşit la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a Sindicatului P.R. Maramureş şi nepronunţându-se asupra excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a Sindicatului P.R. Maramureş. Sentinţa recurată a fost pronunţata fără ca instanţa de fond să pună în discuţia părţilor excepţiile invocate. fiind încălcat astfel unul din principiile fundamentale ale dreptului. principiul contradictorialităţii.
Având în vedere. pe de o parte. definiţia data de lege reprezentativităţii conform art. l 1it. t din Legea nr. 62/2011. ca fiind atributul organizaţiilor sindicale sau patronale dobândit potrivit legii. care conferă statutul de partener social abilitat să îşi reprezinte membrii în cadrul dialogului social instituţionalizat şi modul în care se face dovada îndeplinirii condiţiilor de reprezentativitate. prevăzut la art. 5 alin. 1 coroborat cu art. 52 din aceeaşi lege. iar pe de alta parte faptul ca în prezent calitatea de sindicat reprezentativ la nivelul CNPR SA o are Sindicatul Lucrătorilor Poştali din România. cu sediul în Vaslui. (conform adresei nr.13/28.10.2011 înregistrata la ITM Bucureşti sub nr. 72493/28.10.2011). consideră ca în mod nelegal instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestei excepţii.
Totodată. potrivit prevederilor art. 28 alin. 2 din Legea nr. 62/2011. organizaţiile sindicale exercita atribuţiile de apărare a drepturilor membrilor lor în baza unei împuterniciri scrise data de aceştia. ar. aceasta împuternicire trebuie sa îmbrace forma ad literam reglementata de prevederile art. 68 C.pr.civ ..
Recurenta arată că listele depuse de reclamanta nu îndeplinesc cerinţele textelor legale mai sus menţionate. în sensul ca nu fac dovada procurii pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecata sau de reprezentare.
Sentinţa recurată a fost data cu greşita aplicare a legii şi în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune.
Apreciază că în mod greşit instanţa de fond a calificat sumele de bani solicitate de reclamant ca fiind de natura salariala.
Având în vedere. pe de o parte. definiţia legala a fondului de cheltuieli sociale. respectiv prevederile art. 21 alin.3 lit. c) din Codul fiscal şi. de asemenea. prevederile art. 97 din CCMUN 20072010 (aplicabil până în 29 ianuarie 2011- conform art. 4 din contract) precum şi prevederile art. 160
C.muncii. privind definirea salariului. reţinând şi prevederile art. 61-71 ale capitolului IV – salarizarea şi alte drepturi similare din CCM 2008-2018 la nivel CNPR. apreciază ca sumele de bani solicitate de reclamant. care urmau a fi acordate din fondul de cheltuieli sociale constituit potrivit legii nu sunt drepturi salariale în interesul art.160 C.muncii ori ale Contractului colectiv de şi nu sunt suplimentari salariale. ci sunt drepturi izvorâte din Contractul Colectiv de Munca. care tind. în esenţa. spre rezolvarea unor aspecte de ordin social şi care se acorda în mod nediferenţiat de vreunul din criteriile avute în vedere pentru componentele salariului.
Pe fondul cauzei se apreciază de către recurentă că hotărârea data de instanţa de fond este netemeinica şi nelegala.
Contrar celor reţinute de către instanţa de fond. atât prin întâmpinarea formulata de către subscrisa. cat şi prin înscrisurile depuse în probaţiune. s-a făcut dovada lipsei lichidităţilor pentru plata sumelor solicitate prin acţiune.
Aşa cum se poate observa din analiza prevederilor art. 96 lit. A Contractului Colectiv de Munca 2008-2018. încheiat la nivelul C.N.P.R.. aceasta nu si-a asumat de plano obligaţia de a acorda aceste beneficii salariaţilor săi. aspect ce rezulta cu evidenta din sintagma «vor stabili sumele necesare» .
Aşadar. aceste cheltuieli urmau sa fie stabilite de comun acord intre C.N.P.R. SA şi F.S.P.C. şi suportate din fondul pentru cheltuieli sociale constituit conform prevederilor legale şi trebuiau sa aibă în vedere lichidităţile angajatorului. în absenta cărora C.N.P.R. nu poate fi obligată la plata cadourilor în bani către salariaţii săi.
În cadrul negocierii ce a dus la încheierea Procesului-verbal 101/2304/15.03.2011. preşedintele comisiei de negociere din partea CNPR SA a prezentat partenerului de negociere FSPC (la acel moment Federaţia Sindicatelor P.C.). situaţia economico-financiara precara a Companiei Naţionale P.R. SA (aşa cum rezulta şi din situaţia comparativa a principalilor indicatori economico-financiari luând spre analiza 10 luni din anul 2010 şi 10 luni din anul 2011. înscris depus în probaţiune la dosarul cauzei). lipsa de lichidităţi la nivelul Companiei. precum şi scăderea prestaţiilor fata de anul 2010. în aceeaşi perioada.
Ori. acordarea cadourilor în bani pentru salariaţi din fondul pentru cheltuieli sociale prevăzute la art. 96 punctul A din C.C.M. este posibila numai în condiţiile în care aceste cheltuieli sunt prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli al anului 2011 (care la acea data de 15.03.2011 nu era aprobat prin hotărâre de Guvern) şi numai în condiţiile în care exista lichidităţi pentru acordarea acestora.
Tot în cuprinsul aceluiaşi proces verbal. depus în probaţiune chiar de către intimatul-reclamant. CNPR SA a precizat ca nu poate fi pus în aplicare nici alt act adiţional la Contractul Colectiv de munca încheiat la nivel de unitate. valabil pe anii 2008-2018. care prevedea. printre altele. acordarea unei majorări salariale începând cu data de 01.01.2010 şi pana în luna aprilie 2011 inclusiv. motivat de faptul ca dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pentru anul 2011. menţionează ca operatorii economici care au înregistrat pierderi în anul precedent sau care primesc subvenţii sau transferuri de la bugetul de stat şi bugetul local pentru activitatea de exploatare nu pot depăşi nivelul cheltuielilor cu salariile aferente anului precedent.
Este adevărat ca prin Protocolul nr. 101/2304/15.03.2011 părţile s-au înţeles cu privire la cuantumul şi modalităţile de plata (plata eşalonata) a sumelor reprezentând cadouri în bani pentru salariaţi cu ocazia sărbătorii pascale. zilei de 09 octombrie şi sărbătorii Crăciunului. aşa cum prevăd dispoziţiile art. 96 lit. A teza finala din C.C.M. Al C.N.P.R. (CN.P.R. împreună cu F.S.P.C vor stabili sumele necesare pentru acordarea acestor cadouri). insa acest acord a fost condiţionat în mod obiectiv. la acel moment (martie 2011). de îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiţii: includerea în BVC-ul aferent anului 2011 a acestor sume de bani; existenta lichidităţilor pentru acordarea acestora.
Protocolul nr. 101/2304/15.03.2011 pe care reclamanta înţelege sa îl invoce în susţinerea pretenţiilor sale este înlocuit printr-o înţelegere ulterioara a părţilor. respectiv Protocolul nr. 101/3433/15.04.2011 prin care. datorita lipsei de lichidităţi părţile au convenit sa amâne acordarea sumei de 150 lei reprezentând cadouri în bani cu ocazia Sărbătorilor de Paste. urmând ca aceasta problema sa fie rediscutata in perioada dinaintea zilei de 09.10.2011.
Mai mult decât atât. recurenta solicită să se observe că pretenţiile reclamantului referitoare la plata sumei de 400 lei reprezentând cadou cu ocazia zilei de 9 octombrie aferenta anului 2010 nu a făcut obiectul înţelegerii părţilor Contractului Colectiv de Munca. înţelegere materializata prin Procesul Verbal nr. 101/2304/15.03.2011 de care reclamanta se prevalează în susţinerea acţiunii.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 14 ianuarie 2013 (f.29-33) s-a solicitat respingerea ca nefondat a recursului. respingerea ca neîntemeiată a excepţiilor invocate cu consecinţa respingerii recursului formulat de către recurentă şi menţinerea în totalitate a dispoziţiile sentinţei civile atacate ca fiind legală şi temeinică. cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea reţine următoarele:
În ceea ce priveşte motivele de recurs referitoare la soluţia primei instanţe asupra excepţiilor lipsei calităţii procesuale active. a lipsei calităţii de reprezentant a Sindicatului şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. Curtea constată că acestea sunt nefondate.
Astfel. potrivit dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 „(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor. ce decurg din legislaţia muncii. statutele funcţionarilor publici. contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă. precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici. în faţa instanţelor judecătoreşti. organelor de jurisdicţie. a altor instituţii sau autorităţi ale statului. prin apărători proprii sau aleşi. (2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1). organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege.
inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor. în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres. (3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2). organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă”.
Din prevederile legale anterior menţionate rezultă în mod expres dreptul sindicatului de a introduce acţiuni în numele membrilor săi de sindicat şi de a-i reprezenta pe aceştia în instanţă. în baza unei împuterniciri scrise. De asemenea. prin dispoziţiile alin. 3 al textului legal menţionat se recunoaşte în mod expres în favoarea organizaţiei sindicale. calitate procesuală activă.
În acord cu concluziile primei instanţe. Curtea constată că prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 au un caracter special şi derogatoriu de la norma generală cuprinsă la art. 68 C.pr.civ.. iar derogarea operează inclusiv în privinţa condiţiilor de formă ale împuternicirii dată organizaţiei sindicale din partea membrilor reprezentaţi.
Referitor la excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant faţă de persoanele în numele cărora a fost introdusă acţiunea de fond. invocată de recurentă. prin reprezentant. la termenul de judecată din data de 16.01.2013. despre care s-a susţinut că este o excepţie distinctă de cea invocată la fondul cauzei privind lipsa calităţii de reprezentant a organizaţiei sindicale. Curtea constată că acesta reprezintă un motiv nou de recurs. neinvocat în termenul legal de recurs. potrivit prevederilor art. 303 alin. 1 C.pr.civ.. motiv pentru care nu va proceda la analizarea acestuia.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. Curtea reţine următoarele: Potrivit dispoziţiilor art. 283 C.muncii. art. 268 alin. 1 în forma republicată. „Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune. în situaţia în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune. în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia”.
Potrivit alin. 2 al aceleiaşi norme citate. „În toate situaţiile. altele decât cele prevăzute la alin. 1. termenul este de 3 ani de la data naşterii dreptului.”
De asemenea. conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996. în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor. prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condiţiile de munca. salarizarea. precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de munca”. dispoziţii similare conţinând şi art. 236 alin.1 C.muncii. art. 229 alin. 1 în urma republicării.
Drept urmare. contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziţii referitoare la salarizare. la contractul individual de muncă. la drepturile şi obligaţiile părţilor. inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecinţă. sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziţii relative la toate drepturile la acţiune pentru care art. 268 alin. 1 lit. a-d din C.muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripţie. Dacă s-ar accepta susţinerile recurentei. aceste termene nu ar avea aplicabilitate. în condiţiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menţionate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente. şi reţinând şi faptul că raţiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă. Curtea apreciază că în mod judicios prima instanţă a reţinut că termenul de prescripţie aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c din C.muncii. acesta fiind un termen special faţă de cel prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. e din C.muncii.
În consecinţă. întrucât acţiunea reclamanţilor a fost înregistrată la data de 22.11.2011 şi se referă la obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând drepturi cu caracter salarial cuvenite şi neacordate. aferente perioadei 2010-2011. în mod corect prima instanţă a respins excepţia prescripţiei invocată de recurentă.
Analizând recursul declarat în ceea ce priveşte motivele invocate cu privire la fondul cauzei, Curtea constată că acesta este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Reclamanţii-intimaţi se prevalează în cauză de prevederile art. 96 A din Contractul Contractului colectiv de muncă încheiat pentru anii 2008-2018 între C.N. P.R. S.A. şi Federaţia Sindicatelor din P.R. şi Comunicaţii. la care este afiliat şi Sindicatul P.R. Maramureş şi de Actul adiţional nr. 833/19.03.2010. semnat de către părţi. prin care s-a modificat art. 96 A din Contractului colectiv de muncă. prin care s-a stabilit că. la nivelul CNPR. din fondul pentru cheltuieli sociale
constituit conform prevederilor legale. vor fi suportate cheltuieli. printre altele. pentru cadouri în bani oferite salariaţilor cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi cu ocazia zilei de 9 octombrie. De asemenea prin Actul adiţional nr. 833/2010 a fost stabilit cuantumul acestor drepturi pentru anului 2010 iar prin Procesul verbal nr. 101/2304/15.03.2011 s-a stabilit cuantumul pentru 2011 precum şi eşalonarea plăţii acestora.
Curtea reţine că. în speţă. verificând îndeplinirea de către angajator a obligaţiei sale de a plăti reclamanţilor drepturile solicitate. în integralitatea lor. cu respectarea dispoziţiilor contractuale aplicabile. pentru perioada în litigiu reţinută prin hotărârea recurată. în mod greşit prima instanţă a constatat că prezenta acţiune este fondată.
Pentru a se verifica dacă prevederile art. 96 A din Contractul Contractului colectiv de muncă încheiat pentru anii 2008-2018 între C.N. P.R. S.A. şi Federaţia Sindicatelor din P.R. şi Comunicaţii. la care este afiliat şi Sindicatul P.R. Maramureş şi ale pct. 2 din Actul adiţional nr. 833/19.03.2010. care modifică art. 96 lit. A din CCM. cuprind o clauză suficient de clară şi necondiţionată. în sensul acordării unor drepturi de natură salarială în favoarea angajaţilor. trebuie analizate toate prevederile art. 96 lit. A de care se prevalează reclamanţii. în integralitatea lor.
Astfel. în cadrul aceluiaşi articol din contractul colectiv de muncă. partenerii sociali au prevăzut faptul că CNPR împreună cu FSPC vor stabili sumele necesare pentru acordarea acestor cadouri. o prevedere similară fiind cuprinsă şi la pct. 2 din Actul adiţional nr. 833/2010.
Totodată în cuprinsul Actului adiţional nr. 833/2010 se menţionează. la acelaşi pct. 2. faptul că CNPR se obligă să facă toate demersurile necesare pentru materializarea prevederilor cuprinse în acel articol.
Prin urmare. interpretând sistematic clauzele cuprinse la art. 96 A din Contractul Contractului colectiv de muncă încheiat pentru anii 2008-2018 şi la pct. 2 din Actul adiţional nr. 833/19.03.2010. atribuindu-le înţelesul ce rezultă din conţinutul întregului articol. rezultă că aceste clauze nu conferă în favoarea salariaţilor un drept pur şi simplu. angajatorul asumându-şi o obligaţie de diligenţă şi nu una de rezultat.
O atare concluzie rezultă. pe de o parte. din faptul că partenerii sociali au lăsat pe seama unor negocieri ulterioare încheierii contractului colectiv de muncă. stabilirea în concret a sumelor necesare acordării cadourilor menţionate iar. pe de altă parte. din faptul că CNPR s-a obligat la efectuarea demersurilor necesare în vederea materializării prevederilor cuprinse în contract. neasumându-şi o obligaţie efectivă şi necondiţionată de plată.
Mai mult decât atât. în conţinutul Procesului-verbal nr. 101/2304/15.03.2011. s-a menţionat în mod expres că acordarea cadourilor prevăzute la art. 96 lit. A din CCM. este posibilă în condiţiile în care aceste cheltuieli sunt prevăzute în Bugetul de venituri şi cheltuieli al anului 2011. or. potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. 1 lit. a din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pentru anul 2011. „operatorii economici care au înregistrat pierderi în anul precedent sau care primesc subvenţii sau transferuri de la bugetul de stat şi bugetul local pentru activitatea de exploatare nu pot depăşi nivelul cheltuielilor cu salariile aferente anului precedent”.
Prin urmare. în cauză. trebuie avute dispoziţiile legale pe care recurenta şi salariaţii acesteia. prin reprezentanţii lor. aveau obligaţia să le respecte în cadrul negocierilor colective şi care. în acelaşi timp. fac imposibilă în prezent acordarea unor drepturi de natură salarială suplimentare. sub formă de cadouri. faţă de cele aprobate în mod expres.
Aşa fiind. având în vedere considerentele expuse. în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1-3
C.pr.civ.. Curtea va admite recursul declarat cu consecinţa modificării în parte a sentinţei atacate. în sensul respingerii acţiunii.
Faţă de soluţia pronunţată pe fondul cauzei. în temeiul dispoziţiilor art. 274 C.pr.civ.. reclamantul Sindicatul P.R. Maramureş va fi obligat să plătească pârâtei Compania Naţională P.R. SA suma de 429 lei cheltuieli de judecată parţiale. la fondul cauzei. reprezentând diurna acordată reprezentantului pârâtei pentru deplasările aferente celor patru termene de judecată. menţionate în nota de cheltuieli depusă la dosar fond. şi cheltuieli de transport pentru termenul de judecată din data de
11.05.2012. reţinând faptul că doar pentru deplasarea reprezentantului pârâtei la acest termen au fost dovedite cuantumul acestora.
Vor fi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
