Conform art.52 alin.1 lit.b, contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.
Indiferent de postul pe care era încadrată contestatoarea la data emiterii deciziei de suspendare, legalitatea şi temeinicia acestei decizii depind doar de condiţia formulării plângerii penale de angajator.
Codul Muncii; art.52 alin.1, lit.b)
Prin sentinţa civilă nr.964 din 19.03.2012, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosar nr.13098/95/2011, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta C.G., în contradictoriu cu pârâta SC. COMPLEXUL ENERGETIC TURCENI S.A., judeţul Gorj.
S-a anulat decizia nr.1682/21.10.2011, de suspendare a contractului individual de muncă al reclamantei C.G. S-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei menţionată mai sus.
S-a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite de la data suspendării contractului individual de muncă, respectiv 24.10.2011 până la data de reluare efectivă a activităţii, actualizat în raport de indicele de inflaţie până la data plăţii efective.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect acordarea de daune morale în cuantum de 3000 lei.
Tribunalul a reţinut că reclamanta C.G. este angajată cu contract individual de muncă la societatea pârâtă, respectiv S.C. COMPLEXUL ENERGETIC TURCENI S.A., îndeplinind funcţia de cantaragiu în Compartimentul Depozite Gestiuni din cadrul Direcţiei Energie până la 02.05.2011, iar începând cu data de 02.05.2011, prin decizia nr. 895/28.04.2011, a fost trecută cu post cu tot în cadrul Departamentului Transport Servicii, Formaţia Cantine -Cazare, în meseria de muncitor necalificat.
Prin decizia nr.1682/21.10.2011, emisă de directorul general al S.C. COMPLEXUL ENERGETIC TURCENI S.A., contestată în prezenta cauză, s-a decis suspendarea contractului individual de muncă al reclamantei începând cu data de 24.10.2011, în temeiul art.52 alin.1 lit.b din Codul muncii republicat, ca urmare a formulării plângerii penale împotriva acesteia, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.
În conformitate cu prevederile art.52 alin. 1 lit. b din Codul muncii republicat, contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului „ în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti”.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că din probele administrate în cauză nu rezultă că fapta penală pentru care s-a formulat plângere penală împotriva reclamantei este incompatibilă cu funcţia deţinută, astfel că nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 52 alin. 1 lit. b din Codul muncii republicat, pentru suspendarea contractului individual de muncă.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs pârâtul SC Complexul Energetic OLTENIA SA, pe care p consideră nelegală şi netemeinică, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitatea a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii introductive.
Solicită ca, în situaţia în care sentinţa recurată a fost pusă în executare, să se dispună, în temeiul art.4042 alin.1 cod procedură civilă, restabilirea situaţiei anterioare executării.
În motivarea recursului arată că instanţa de fond a interpretat greşit prevederile art.52 alion.1 lit.b codul muncii, întrucât singura condiţie cerută de legiuitor pentru ca angajatorul să dispună suspendarea contractului individual de muncă a unui salariat, este cea a plângerii penale împotriva angajatului, condiţie îndeplinită în speţă.
S-a mai arătat că nu are importanţă pe ce post era angajată contestatoarea la momentul emiterii deciziei contestate, iar controlul instanţei verifică numai existenţa plângerii penale, sau trimiterea în judecată salariatului.
Conform art.52 alin.1 lit.b Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hoărârii judecătoreşti.
Curtea reţine că art.52 alin.1 lit.b Codul muncii prevede două ipoteze : 1) când angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului şi 2) când salariatul a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hoărârii judecătoreşti.
În speţă ne aflăm în prima ipoteză, respectiv aceea a formulării plângerii penale împotriva salariatului, singura condiţie cerută de textul de lege fiind aceea a formulării acestei plângeri penale.
Instanţa de fond a reţinut în mod incorect cea de a doua ipoteză prevăzută de art.52 alin. 1lit.b Codul muncii, respectiv a incompatibilităţii dintre funcţia deţinută şi fapta săvârşită, deşi textul prevede în mod clar care sunt condiţiile fiecărei ipoteze, iar cea de-a doua ipoteză are în vedere situaţia în care salariatul a fost trimis în judecată pentru fapte incompatibile cu funcţia deţinută.
Or, prima ipoteză prevede strict condiţia formulării de către angajator a plângerii penale împotriva salariatului, neputându-se extinde condiţia celei de-a doua ipoteze, respectiv legăturii dintre funcţia deţinută şi fapta săvârşită.
Indiferent de postul pe care era încadrată contestatoarea la data emiterii deciziei de suspendare, legalitatea şi temeinicia acestei decizii depind doar de condiţia formulării plângerii penale de către angajator (condiţie îndeplinită în speţă), postul ocupat de contestatoare neavând nicio relevanţă juridică în speţă, importantă fiind doar respectarea singurei condiţii prevăzută de art.52 alin.1 lit.b, teza I Codul muncii, adică existenţa plângerii penale formulată de angajator împotriva salariatului.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile , nr.24/2003, invocată prin întâmpinare, care prevede că măsura suspendării are caracter provizoriu, astfel încât nu încalcă prezumţia de nevinovăţie, că măsura suspendării reprezintă o măsură de protecţia a angajatului, al cărui contract de muncă nu poate fi desfăcut până la rămânerea definitivă a hotărâri judecătoreşti şi nu contravin nici dreptului la muncă garantat de art.38 alin.1 din Constituţie, salariatul nefiind împiedicat, pe perioada suspendării contractului de muncă, să se încadreze la altă unitate .
De altfel, aşa cum rezultă din adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.Jiu nr.3730/III/7/2012 din 21.09.2012( fila 35 dosar recurs), coroborată cu adresa nr.1389/VIII/1/2012 din 13.03.2012(fila 80 dosar fond), dosarul nr.6158/2011 (constituit în urma plângerii penale formulată de către intimată) a fost conexat la dosarul nr. 5020/P/2011 şi nu s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de contestatoare, care are calitatea de martor.
În aceste condiţii, contestatoarei îi sunt aplicabile dispoziţiile art.52 alin.2 Codul muncii, care prevede că în cazurile prevăzute la alin,1 lit. 1 şi b., dacă se constată nevinovăţia celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea anterioară şi i se plăteşte, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, Curtea a reţinut că tribunalul a făcut aplicarea greşită a dispoziţiilor art.52 alin.1, lit.b) Codul Muncii, în speţă fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 cod procedură civilă şi în baza art.312 alin.1 cod procedură civilă, a admis recursul, a modificat sentinţa, în sensul că a respins contestaţia.
(Decizia nr. 10091/24.10.2012 – Secţia I Ci vilă, judecă tor Mariana Muda va)
