Suspendarea contractului individual de muncă. Formularea plângerii penale împotriva angajatei. Contracte de muncă


Suspendarea contractului individual mde muncă din iniţiativa angajatorului poate fi făcută în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., sent. nr. 4865/F/6 septembrie, nepublicată

Prin contestaţia înregistrată sub nr. de mai sus, contestatoarea CMF a solicitat instanţei anularea deciziei 418/28 aprilie 2010 emisă de intimata Banca Comercială Română, prin care s-a dispus suspendarea contractului de muncă în baza art.52 alin.2 lit. c Codul muncii, cu consecinţa reluării activităţii în cadrul serviciului casierie din sucursala Năsăud.

A mai solicitat obligarea intimatei să-i plătească despăgubiri constând în plata drepturilor salariale de care a fost privată de la data suspendării şi până la data reluării activităţii, sume actualizate cu rata dobânzii de referinţă a BNR, precum şi daune morale în valoare de 50.000 lei ca urmare a vătămării dreptului la demnitate în muncă, onoare, reputaţie şi imagine publică.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Contestatoarea are calitate de salariat la intimata Banca Comercială Română – BCR Sucursala Năsăud în meseria de operator ghişeu bancar, iar prin decizia contestată nr.418/28 aprilie 2010 s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al acesteia în baza art.52 al.1 lit.c Codul muncii, începând cu data de 01 mai 2010, dată de la care s-a suspendat şi plata drepturilor salariale de către angajatorul pe durata cercetărilor penale. În considerentele acestei decizii se arată că s-a avut în vedere solicitarea din partea Direcţiei Antifraudă nr.DRU6142, precum şi Ordinul nr.C00004/3/2010 privind limitele de autoritate de angajare patrimonială a BCR.

Potrivit art.52 al.1 lit. c din Codul muncii, suspendarea contractului individual mde muncă din iniţiativa angajatorului poate fi făcută în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Alin.2 al acestui articol prevede că dacă se constată nevinovăţia salariatului, acesta îşi va relua activitatea anterioară, plătindu-i-se, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului individual de muncă.

În cauză, tribunalul observă că intimata a formulat plângere penală înregistrată sub nr.DJ4776/15 aprilie 2010 împotriva mai multor persoane, printre care şi contestatoarea, iar în conţinutul acestei plângeri penale s-a arătat că intimata a fost acţionată în judecată de către mai multe persoane fizice, iar în urma efectuării unor investigaţii interne s-a constatat indicii cu privire la săvârşirea unor anumite fapte penale şi că obţinerea creditelor de către persoanele fizice ar fi fost posibilă datorită modului defectuos de lucru al fostei directoare BCR Năsăud, precum şi a trei salariate, printre care şi contestatoarea. Se menţionează în această plângere că două dintre salariate expres nominalizate fiind deja cercetate penal, plângerea penală o vizează pe contestatoare şi pe altă salariată în postul de consilier clienţi retail.

Această plângere penală a fost adresată către Inspectoratul de poliţie judeţean Bistriţa-Năsăud – Serviciul de investigare a fraudelor, care prin înscrisul comunicat a confirmat că s-a înregistrat sesizarea formulată de către intimată cu adresa nr.4676/15.04.2010, s-a înregistrat lucrarea penală având nr. unic 180//2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, având ca obiect faptele penale de constituire a unui grup infracţional organizat în scopul comiterii unor infracţiuni de fals şi înşelăciune având consecinţe deosebit de grave prin obţinerea de credite bancare pe bază de documente falsificate în dauna unităţii bancare, însă, întrucât prejudiciul estimat este de peste 1.000.000 euro, s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj, unitate de parchet care urmează a efectua urmărirea penală.

Având în vedere dispoziţiile legale aplicabile în speţă, respectiv art.52 alin.1 lit. c Codul muncii, tribunalul constată că în mod justificat intimata a emis decizia contestată pentru că angajatorul a formulat plângere penală împotriva contestatoarei pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, fapte anterior reliefate şi indicate în plângerea penală înregistrată la organele de urmărire penală.

Tribunalul constată că textul legal nu impune cerinţe suplimentare, respectiv începerea urmăririi penale faţă de salariat, punerea în mişcare a acţiunii penale sau luarea unor declaraţii acesteia de organele de urmărire penală, aşa încât prin simpla înregistrare a plângerii penale formulată de către angajator privind săvârşirea unor fapte penale incompatibile în legătură cu serviciul cum este şi în cazul de faţă, prin care intimata ar fi fost prejudiciată cu o sumă semnificativă, se poate suspenda, din iniţiativa exclusivă a angajatorului, în mod legal, contractul individual de muncă al salariatului.

Tribunalul consideră că şi sub aspect formal decizia atacată îndeplineşte toate condiţiile impuse de lege, respectiv în mod evident provine de la angajator fiind întocmită de către salariaţii cu atribuţii în domeniu din cadrul departamentului intern cu atribuţii specifice în materie, potrivit înscrisului depus la dosar de către intimată, fiind în prezenţa unui act juridic întocmit de un organ al intimatei care potrivit art.35 al.2 din decretul nr.31/1954, este considerat ca act al persoanei juridice însăşi . Faptul că în cuprinsul deciziei contestate nu se indică faptele penale pentru care s-a formulat plângerea penală de către angajator nu atrage nulitatea deciziei pentru că o asemenea cerinţă nu este impusă de legiuitor, pe de o parte, iar pe de altă parte, încadrarea infracţiunilor se face de organul de urmărire penală sesizat prin plângerea penală depusă de intimată.

Nici aserţiunea contestatoarei conform căreia decizia atacată nu conţine toate elementele expres prevăzute de art.268 alin. 2 Codul muncii, tribunalul nu o găseşte judicioasă pentru că aceste prevederi legale nu sunt aplicabile în cauză deoarece suspendarea contractului individual de muncă nu a fost aplicată ca urmare a săvârşirii unei abateri disciplinare, ci pentru un alt temei juridic, având în consecinţă un regim juridic diferit, situaţie în care aceste elemente nu sunt necesare.

Având în vedere aceste considerente, tribunalul consideră că decizia atacată a fost în mod legal întocmită fiind aplicabile situaţiei de fapt ipoteza textului legal reţinut de intimată, motiv pentru care va fi respinsă a nefondată contestaţia formulată de contestatoare.

În mod evident întrucât decizia contestată de suspendare a contractului individual de muncă al contestatoarei a fost a fost legal întocmită de către intimată nu se poate dispune obligarea acesteia să permită contestatoarei să-şi reia activitatea sau să-i plătească despăgubiri materiale ori morale aşa cum a solicitat aceasta, aceste solicitări având un caracter subsecvent şi accesoriu cererii principale de anulare a deciziei atacate. Despăgubirea contestatoarei ar fi posibilă a fost realizată doar în situaţia în care la finalizarea cercetărilor penale se va constata nevinovăţia contestatoarei, urmând ca aceasta să beneficieze de o despăgubire potrivit dispoziţiilor anterior evocate ale art.52 alin.2 Codul muncii.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă, va fi obligată contestatoarea, care se află în culpă procesuală faţă de soluţia respingerii contestaţiei, să plătească intimatei suma de 454 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea cheltuielilor de deplasare, transport şi cazare a consilierilor juridici ai intimatei, delegaţi de către intimată prezenţi la termenele de judecată din 7 iunie, 13 iulie şi 06 septembrie 2010, potrivit înscrisurilor justificative depuse la dosar. La stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată tribunalul a avut în vedere doar cheltuielile de transport, în total 150 lei, şi de cazare la hotel, în total 304 lei, nu şi diurna reprezentanţilor intimatei aceasta având un regim distinct şi care nu trebuie suportată de contestatoare.