C.muncii, art. 50 lit. b)
Conform art. 50 lit. b) din Codul muncii, contractul individual de muncă se suspendă de drept pe perioada concediului pentru incapacitate temporară de muncă.
Decizia de suspendare a contractului individual de muncă pe perioada concediului pentru incapacitate temporară de muncă, emisă de către angajator, are doar un rol constatator, deoarece suspendarea contractului individual de muncă pe perioada concediului pentru incapacitate temporară de muncă se produce „ope legis”.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 2985 din 22 octombrie 2008 (judecător dr. Carmen Pârvulescu)
Prin sentinţa civilă nr.2516 din 19 iunie 2008, Tribunalul Timiş a admis contestaţia formulată de reclamantul D.D. împotriva deciziei de suspendare a contractului individual de muncă nr.9/25.02.2008, emisă de către pârâtul Muzeul Satului Bănăţean, a fost anulată decizia de suspendare a contractului de muncă nr. 9/25.02.2008, a fost dispusă repunerea reclamantului în drepturile salariale de care a fost privat din cauza măsurii nelegale şi pârâta a fost obligată la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Tribunalul a reţinut că decizia nr.9/25.02.2008, prin care s-a dispus suspendarea contractului de muncă al reclamantului, nu a fost emisă în condiţii de legalitate, deoarece s-au indicat dispoziţiile art. 51 alin. (1) lit. a) din C.muncii, referitoare la suspendarea contractului de muncă pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau a copilului cu handicap, ca temei de drept al suspendării şi care sunt incompatibile cu motivarea deciziei. Indicarea greşită a temeiului de drept al suspendării contractului de muncă atrage nulitatea dispoziţiei de suspendare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Muzeul Satului Bănăţean şi a solicitat modificarea ei, în sensul respingerii acţiunii.
În motivarea recursului, s-a susţinut că reclamantul s-a aflat în situaţia suspendării de drept a contractului de muncă, prevăzută de art. 50 lit. b) din Codul muncii, şi că din eroare s-a menţionat ca temei juridic al suspendării art. 51 lit. a) din Codul muncii. Reclamantul nu a fost privat de nici un drept, beneficiind de indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă cu începere de la 25.02.2008, în baza certificatului medica depus.
Totodată, s-a arătat că reclamantul nu s-a prezentat până în prezent la serviciu.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Examinând cauza sub toate aspectele, conform dispoziţiilor art. 3041 C.proc.civ., Curtea a constatat că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din conţinutul deciziei de suspendare a contractului de muncă rezultă, fără dubiu, că s-a dispus suspendarea contractului de muncă pe perioada cât reclamantul se află în incapacitate temporară de muncă.
Conform art. 50 lit. b) din Codul muncii, pe perioada concediului pentru incapacitate temporară de muncă contractul de muncă se suspendă de drept.
Fiind vorba de o încetare de drept, decizia emisă de angajator este irelevantă, efectul fiind „ope legis”. Această decizie are doar un rol constatator. Ea nu produce efecte juridice.
În această situaţie, în speţă, lipseşte interesul pentru a anula decizia de suspendare. Interesul reprezintă o condiţie necesară pentru pornirea procesului civil şi în lipsa căreia acţiunea este inadmisibilă, aspect neavut în vedere de către instanţa de fond.
Tribunalul a apreciat în mod nelegal că lipsa unor elemente obligatorii din conţinutul deciziei de suspendare a contractului individual de muncă ar atrage nulitatea acestuia
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) – alin. (3) C.proc.civ., a fost admis recursul şi a fost modificată sentinţa recurată, în sensul respingerii acţiunii ca fiind lipsită de interes.
