Suspendarea executării unui act administrativ. Obligativitatea parcurgerii procedurii contestaţiei administrative prevăzute de Codul de procedură fiscală


Art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004

Art. 205 ŞI 215 Cod procedură fiscală

Potrivit art.205 Cod procedură fiscală, împotriva actului administrativ fiscal se poate face contestaţie administrativă. Potrivit art. 215, în timpul soluţionării contestaţiei se poate solicita instanţei de judecată, în temeiul Legii nr.554/2004, suspendarea executării respectivului act.

Potrivit art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ poate fi solicitată fie în faza de soluţionare a plângerii prealabile, fie prin cererea în justiţie pentru anularea actului, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.

În ambele situaţii, însă, reclamantul trebuie să dovedească faptul că a iniţiat ori a parcurs, după caz, procedura prealabilă de contestare a actului administrativ, respectiv procedura contestaţiei administrative în cazul actelor administrative fiscale.

Reclamanţii nu au dovedit că, anterior sesizării instanţei, au parcurs procedura contestaţiei administrative prevăzută de Codul de procedură fiscală.

Cererea de suspendare a actului administrativ în condiţiile în care împotriva acestuia nu s-a dovedit că s-a formulat contestaţie la organul fiscal, condiţie ce constituie fine de neprimire a acţiunilor în justiţie în materia contenciosului fiscal, este inadmisibilă conform art.109 alin.2 Cod procedură civilă.

În aceste condiţii nu se mai poate trece la examinarea existenţei şi temeiniciei cazului bine justificate de suspendare şi a condiţiei pagubei iminente.

(Decizia nr. 2906/R-cont/Octombrie 2013)

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeş la data de 04.05.2012, reclamanţii C.C. şi SC E.T. SRL au chemat în judecată pe pârâtele Administraţia Finanţelor Publice Târgovişte şi Administraţia Finanţelor Publice Câmpulung solicitând instanţei să dispună suspendarea executării deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. ***/18.04.2011 emisă de AFP Câmpulung şi a tuturor actelor de începute în privinţa reclamanţilor, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei la executare.

În motivarea cererii s-a arătat, în esenţă, că în mod greşit a dispus organul fiscal angajarea răspunderii solidare a reclamantului C.C. cu debitoarea SC E.T. SRL, pentru debitele fiscale ale acesteia din urmă, în condiţiile în care decizia de angajare a răspunderii este nulă pentru nerespectarea termenului de 3 ani anterior declarării societăţii ca fiind inactivă, respectiv în condiţiile în care nu s-a motivat reaua-credinţă a reclamantului şi nu s-a dovedit declararea stării de insolvabilitate a societăţii.

Prin sentinţa nr.1273/06.06.2012 Tribunalul Argeş – Secţia civilă a admis cererea reclamanţilor şi a dispus suspendarea executării deciziei nr. ***/18.04.2011 până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.

În motivarea hotărârii s-a reţinut că în cauză nu s-a dovedit de către pârâte existenţa unui proces verbal de insolvabilitate a reclamantei-debitoare şi nici a unui referat aprobat de administraţia finanţelor publice.

S-a mai reţinut că executarea deciziei contestate este de natură să creeze reclamanţilor „un prejudiciu viitor şi previzibil”.

Împotriva sentinţei a formulat recurs pârâta Administraţia Finanţelor Publice Câmpulung (în prezent Serviciul Fiscal Municipal Câmpulung), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în sensul că în cauză nu a fost dovedită îndeplinirea condiţiilor legale de suspendare, anume cazul bine justificat şi paguba iminentă, şi că actul administrativ contestat se bucură în continuare de prezumţiile de legalitate, autenticitate şi veridicitate.

Recurenta a mai arătat că decizia de angajare a răspunderii personale a fost întocmită legal în temeiul art.27 alin.2 lit.c) şi d) Cod procedură fiscală.

Examinând sentinţa prin prisma excepţiei invocate din oficiu de instanţa de recurs, care face de prisos examinarea motivelor de recurs invocate de recurentă, ce vizează fondul cauzei, Curtea constată că cererea reclamanţilor este inadmisibilă.

Astfel, potrivit art.205 Cod procedură fiscală, împotriva actului administrativ fiscal se poate face contestaţie administrativă. Potrivit art. 215, în timpul soluţionării contestaţiei se poate solicita instanţei de judecată, în temeiul Legii nr.554/2004, suspendarea executării respectivului act.

Potrivit art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ poate fi solicitată fie în faza de soluţionare a plângerii prealabile, fie prin cererea în justiţie pentru anularea actului, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.

În ambele situaţii, însă, reclamantul trebuie să dovedească faptul că a iniţiat ori a parcurs, după caz, procedura prealabilă de contestare a actului administrativ, respectiv procedura contestaţiei administrative în cazul actelor administrative fiscale.

În speţă, deşi reclamanţii au solicitat suspendarea executării deciziei de angajare a răspunderii solidare până la soluţionarea contestaţiei la executare, Curtea constată că s-a avut în vedere acţiunea de anulare formulată împotriva actului respectiv, potrivit dovezii de la dosar din care rezultă că Tribunalul Argeş a înregistrat pe rolul său, în aceeaşi zi cu cererea de suspendare din cauza de faţă, şi o astfel de acţiune împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare.

Reclamanţii nu au dovedit că, anterior sesizării instanţei, au parcurs procedura contestaţiei administrative prevăzută de Codul de procedură fiscală.

Cererea de suspendare a actului administrativ în condiţiile în care împotriva acestuia nu s-a dovedit că s-a formulat contestaţie la organul fiscal, condiţie ce constituie fine de neprimire a acţiunilor în justiţie în materia contenciosului fiscal, este inadmisibilă conform art.109 alin.2 Cod procedură civilă.

În aceste condiţii nu se mai poate trece la examinarea existenţei şi temeiniciei cazului bine justificate de suspendare şi a condiţiei pagubei iminente.

Pentru cele expuse, văzând dispoziţiile art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul pârâtei AFP Câmpulung şi a modificat sentinţa atacată în sensul respingerii cererii reclamanţilor.