Împrejurarea că pensionarii de invaliditate gradul II nu se numără printre categoriile prevăzute de art. 94 din Legea nr. 19/2000 care pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională nu poate constitui temei al suspendării pensiei de invaliditate pentru pensionarul care are calitatea de consilier local, deoarece indemnizaţia de şedinţă nu se încadrează în noţiunea de „venit realizat dintr-o activitate profesională”.
Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 982 din 12 decembrie 2006
Contestatorul S.I. a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, contestație împotriva deciziei nr. 241487 din 25 mai 2006 emisă de intimată, prin care s a dispus suspendarea pensiei de invaliditate.
în motivarea contestației, s a arătat de către contestator că în mod nelegal prin decizia sus-menționată în mod greșit i s-a suspendat pensia de invaliditate, considerându-se că a desfășurat o activitate profesională, obținând venituri care nu puteau fi cumulate cu pensia, întrucât în realitate, activitatea de consilier local nu poate fi asimilată cu o activitate care produce venituri profesionale.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației pe motiv că activitatea desfășurată de contestator constituie o activitate profesională, care nu poate fi cumulată cu pensia, contestatorul fiind beneficiar al unei pensii de invaliditate.
Pe baza probatoriilor cu acte administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1332 din 11 octombrie 2006 Tribunalul Dâmbovița a respins contestația ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că numitul S.I. s-a pensionat pentru invaliditate gradul II, în anul 2005, dar a participat la ședințele Consiliului Local Mătăsaru, în calitate de consilier local și a încasat indemnizația de ședință pentru fiecare ședință la care a participat. S-a mai arătat că, potrivit art. 54 lit. b) din Legea nr. 19/2000 invaliditatea de gradul II se caracterizează prin pierderea totală a capacității de muncă, fapt ce echivalează cu imposibilitatea persoanei de a presta orice fel de activitate profesională.
Instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998,art. 5 alin. (1) pct. 2 coroborate cu art. 23 alin. (1) lit. a) din Lega nr. 19/2000, considerând că funcția de consilier local este o funcție de demnitate publică, perioada în care consilierul beneficiază de indemnizație valorificându-se, în condițiile legii pentru calcularea pensiei.
A mai reținut instanța de fond că activitatea desfășurată de contestator reprezintă o activitate profesională, pentru care se acordă indemnizație, situație în care nu se poate cumula pensia de invaliditate cu indemnizația de ședință.
Așa fiind, ținând cont și de prevederile Legii nr. 154/1998, instanța a respins contestația în sensul celor sus-arătate.
împotriva sentinței primei instanțe a declarat în termen legal recurs reclamantul, criticând o ca nelegală invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susține recurentul, în esență, că în mod greșit a fost respinsă contestația întrucât în mod eronat a apreciat prima instanță că veniturile obținute în perioadele în care a îndeplinit funcția de consilier local pot fi asimilate veniturilor obținute din activități profesionale și nu pot fi cumulate cu pensia de invaliditate. Totodată, se susține că Legea nr. 393/2004 prevede că veniturile bănești ale aleșilor locali pot fi cumulate cu pensia sau alte venituri, fără a face distincție între diversele categorii de pensionari.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
în conformitate cu dispozițiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 modificată și completată, pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective: a) copiii urmași orfani de ambii părinți, pe perioada școlarizării, până la vârstele prevăzute la art. 66 lit. a) și b); b) nevăzătorii; c) pensionarii pentru limită de vârstă; d) pensionarii de invaliditate de gradul III. Aceasta nu înseamnă însă că recurentul, beneficiar a unei pensii de invaliditate grad II, având și calitatea de consilier local, nu putea cumula pensia cu indemnizațiile de ședință primite.
Indemnizația respectivă nu poate fi încadrată în categoria veniturilor profesionale la care se referă textul de lege, neputându-se susține că activitatea depusă de contestator, într-o funcție electivă, de consilier local, este o activitate profesională, așa cum prevede expres textul art. 94 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 mai sus menționat.
Consilierii locali nu desfășoară activitatea în baza unui contract de muncă sau contract civil, ci în baza unui mandat obținut în urma unor alegeri, fiind vorba de dobândirea unei calități în vederea realizării unui interes public și nu personal, astfel încât chiar dacă veniturile obținute de consilieri în temeiul mandatului – în cuantum mult mai mic decât cel al pensiei și care nu au caracter permanent- sunt impozabile, această împrejurare nu poate constitui un argument suficient pentru reținerea existenței interdicției la care se referă recurenta.
Așa fiind, dispozițiile Legii nr. 154/1998 nu pot conduce la pronunțarea unei alte soluții, după cum trimiterea la dispozițiile art. 5 alin. (1) pct. II din Legea nr. 19/2000 cu modificările ulterioare, referitoare la persoanele asigurate obligatoriu prin efectul legii, nu au relevanță în speță, neputându-se concluziona că veniturile recurentului contestator constând în indemnizațiile de ședință obținute în calitate de consilier local, sunt asimilate veniturilor profesionale și pentru acest motiv nu pot fi cumulate cu pensia de invaliditate.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul ca fondat, astfel încât în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ. îl va admite, va modifica în tot sentința și, pe fond, va admite acțiunea și va anula decizia nr. 241487 din 25 mai 2006, emisă de intimată.
