Neprezentarea pensionarului la revizuirea medicală din motive imputabile atrage după sine măsura suspendării plăţii pensiei de invaliditate potrivit art. 78 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Revizuirea medicală este obligatorie şi periodică ceea ce presupune fixarea prealabilă a datei la care pensionarul se va prezenta la instituţia medicală pentru verificarea capacităţii de muncă.
Intervalele de timp sunt fixate de lege în raport de afecţiunea asiguratului între un an şi trei ani, până la împlinirea vârstei standard de pensionare.
Fixarea perioadei de revizuire de către legiuitor împiedică autoritatea competentă să cheme pensionarul oricând în afara acestui interval pentru verificarea capacităţii de muncă, fiind presupus că până la împlinirea unui an de la ultima revizuire nu s-au produs modificări esenţiale de natură să influenţeze această capacitate.
Secţia I civilă, Decizia nr. 2777 din 15 iulie 2013
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, la data de 12.12.2011, Z.G. a solicitat în contradictoriu cu I.N.E.M.R.C.M., C.N.P.P. şi C.J.P. Argeş, pronunţarea unei hotărâri prin care să se anuleze decizia privind capacitatea de muncă nr. 1499/26.05.2011 şi decizia nr. 262042/29.06.2011.
În motivarea acţiunii s-a arătat că în anul 2003, contestatorul a fost diagnosticat cu afecţiuni grave, în raport de care s-a stabilit în favoarea sa dreptul la pentru pierderea capacităţii de muncă, însă prin decizia nr. 1499/26.05.2011, I.N.E.M.R.C.M. a stabilit că suferă de afecţiuni într-o formă uşoară. C.J.P. Argeş, faţă de concluziile Institutului, a dispus prin decizia nr. 262042/29.06.2011 suspendarea drepturilor la ca urmare a neprezentării contestatorului pentru revizuirea medicală în luna martie 2011. S-a mai arătat că Institutul nu l-a încunoştinţat pe contestator despre data la care trebuia să se prezinte pentru efectuarea revizuirii medicale.
Prin sentinţa civilă nr. 1254/05.06.2012 a fost admisă în parte contestaţia în sensul că a fost anulată decizia nr. 262042/29.06.2011, înlăturându-se menţiunea de suspendare a plăţii pensiei începând cu data de 1.04.2011 şi până la 1.06.2011. Pentru a pronunţa o astfel de soluţie instanţa de fond a reţinut că, potrivit deciziei nr. 2122/2010, termenul de revizuire medicală stabilit pentru contestator era fixat la data de 16.06.2011, însă în mod nejustificat I.N.E.M.R.C.M. a emis decizia privitoare la capacitatea de muncă a contestatorului la o dată anterioară, respectiv la data de 26.05.2011, în baza acesteia fiind emisă decizia de suspendare a drepturilor la plata pensiei fără temei legal.
Împotriva hotărârii au formulat recurs contestatorul şi C.J.P. Argeş. În dezvoltarea motivelor de recurs, contestatorul a arătat că tribunalul a pronunţat o hotărâre nelegală, care nu se referă la un act administrativ, potrivit obiectului cererii de chemare în judecată, intimata dispunând suspendarea plăţii pensiei anterior datei fixată pentru revizuirea medicală. C.J.P. şi-a întemeiat motivele de recurs pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 9 C.proc.civ., în dezvoltarea cărora s-a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 149 alin. (1), art. 150 alin. (3) şi art. 151 din Legea nr. 263/2010, deciziile de pensie emise de casele teritoriale se contestă în termen de 30 de zile la comisia centrală de contestaţii din cadrul casei naţionale de pensii, iar decizia emisă de această autoritate se contestă de către partea nemulţumită la instanţa competentă. Tribunalul nu avea competenţa materială să soluţioneze decizia emisă de către recurentă. S-a mai arătat că tribunalul a încălcat şi dispoziţiile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora pensionarii de invaliditate sunt supuşi revizuirii medicale în funcţie de afecţiuni la intervale cuprinse între 1 an şi 3 ani. Aprecierea instanţei potrivit căreia contestatorul nu putea fi chemat pentru revizuirea medicală la o altă dată decât aceea fixată este eronată. Cu privire la recursul contestatorului, C.J.P. Argeş a solicitat să fie respins ca nefondat. Prin decizia nr. 2777/15.06.2013, Curtea de Apel Piteşti, Secţia I civilă, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de petent şi de către intimată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Recurentul-contestator a criticat sentinţa pentru motivul că instanţa nu s-a pronunţat asupra actului administrativ potrivit cererii sale de chemare în judecată şi nu a verificat abuzul săvârşit de către Comisia Judeţeană de Pensii Argeş prin suspendarea plăţii pensiei de invaliditate. Deciziile de stabilire a drepturilor la pensie emise de către casele teritoriale de pensii au un caracter administrativ, însă potrivit regulilor cuprinse în art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel, respectiv prin secţiile civile şi nu acelea de administrativ, astfel că instanţa de fond a soluţionat contestaţia în limita cadrului procesual cu care a fost învestită şi cu respectarea normelor de competenţă materială. Soluţionând contestaţia, tribunalul a făcut aprecieri asupra legalităţii deciziei de suspendare a plăţii de invaliditate şi a apreciat că aceasta nu îşi poate produce efecte juridice pentru considerentele expuse în conţinutul hotărârii, motiv pentru care sub acest aspect contestatorul nu justifică interesul de a critica hotărârea cu privire la motivele de nelegalitate. C.J.P. Argeş a invocat încălcarea normelor de competenţă a tribunalului de a soluţiona o decizie emisă de o casă teritorială, singura competentă să verifice legalitatea acestui act fiind comisia centrală de contestaţii care funcţionează în cadrul Casei naţionale de pensii publice. Potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010, litigiile în legătură cu drepturile de asigurări sociale se soluţionează de către instanţele de judecată, respectiv de către tribunale şi curţile de apel. Legiuitorul, cu privire la conflictele de asigurări sociale, a reglementat o procedură prealabilă şi obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 149 şi urm. din actul normativ evocat, în sensul că deciziile de pensii emise de către casele teritoriale se contestă de către persoana nemulţumită în termen de 30 de zile la comisia centrală de contestaţii. Potrivit art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, hotărârile Comisiei centrale de contestaţii se atacă la instanţa judecătorească competentă în termen de 30 de zile de la comunicare. Procedura administrativă cu privire la soluţionarea contestaţiei formulată împotriva deciziei de pensie are caracter prealabil şi obligatoriu, în lipsa acesteia într-adevăr nu poate să fie primită cererea de chemare în judecată, ceea ce presupune neîndeplinirea unei condiţii de exercitare a dreptului la acţiune pe care partea o putea invoca sub forma unei excepţii de inadmisibilitate, ci nu a unei excepţii de necompetenţă materială.
Cel de-al doilea motiv de recurs priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care reglementează obligaţia revizuirii medicale periodice pentru pensionarii de invaliditate. Analizând acest text de lege, tribunalul a apreciat că I.N.E.M.R.C.M. a emis decizia nr. 1499/26.05.2011 privind capacitatea de muncă a contestatorului la o dată anterioară celei fixate pentru revizuirea medicală. Din decizia asupra capacităţii de muncă nr. 2122/22.06.2010 rezultă că pentru revizuirea medicală a contestatorului s-a fixat data de 16.06.2011, însă acesta a fost chemat pentru a se verifica din punct de vedere medical capacitatea de muncă la data de 17.03.2011, fiindu-i emisă în acest sens o adresă restituită Institutului cu menţiunea lipsei pensionarului de la domiciliu. Potrivit art. 78 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, neprezentarea nejustificată a pensionarului pentru revizuirea medicală atrage după sine suspendarea plăţii pensiei începând cu luna următoare aceleia în care era prevăzută revizuirea medicală. Din textul de lege enunţat rezultă că revizuirea medicală este periodică, obligatorie şi presupune fixarea prealabilă a datei la care pensionarul trebuie să se prezinte pentru efectuarea acestei verificări a capacităţii de muncă. De asemenea, pentru a se dispune suspendarea plăţii pensiei, neprezentarea la revizuirea medicală trebuie să-i fie imputabilă pensionarului. Neprezentarea contestatorului la data de 17.03.2011 nu poate să fie apreciată ca una ce îi este imputabilă pentru că acesta avea cunoştinţă de data fixată anterior pentru revizuirea medicală prin decizia asupra capacităţii de muncă nr. 2122/22.06.2010, respectiv data de 16.06.2011. Pe de altă parte, revizuirea medicală în funcţie de afecţiuni se face la intervale cuprinse între 1 an şi 3 ani, până la împlinirea vârstei standard de pensionare. Ultima revizuire medicală a capacităţii de muncă a avut loc la data de 22.06.2010, astfel că următoarea revizuire, potrivit art. 78 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 nu putea să fie la un interval mai mic de un an. Din textul de lege enunţat nu rezultă că ar exista posibilitatea ca pensionarul să fie chemat pentru efectuarea acestei verificări a capacităţii de muncă, oricând consideră autoritatea competentă în afara intervalelor la care se referă în mod expres legiuitorul. Buna-credinţă a contestatorului rezultă din prezentarea acestuia la institut pentru internare expertizare medicală la data de 23.05.2011, potrivit raportului de expertiză medicală, precum şi din imposibilitatea comunicării adresei prin care a fost încunoştinţat de data la care se efectua revizuirea medicală din 17.03.2011.
Toate aceste argumente sunt suficiente pentru a se reţine că neprezentarea contestatorului la revizuirea medicală nu îi este imputabilă, astfel că suspendarea plăţii pensiei s-a dispus contrar dispoziţiilor art. 78 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, recursurile fiind respinse ca nefondate.
(Judecător Ion Rebeca)
