Cod procedură civilă – art.103
Potrivit acestui text de lege neexercitarea oricărei cai de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.(2) în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării..
Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 1570/12 septembrie 2011.
Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr.9455/107/2010, reclamantul C.Ch. a chemat-o în judecată pe pârâta C.J.P. Alba solicitând: să se dispună acordarea drepturilor de lunare cuvenite, cu obligarea pârâtei la plata diferenţelor de datorate începând cu data aplicării greşite a Legii 19/2001 republicată.
În motivarea în fapt a acţiunii sale reclamantul arată faptul că a fost pensionat conform deciziei de pensie pentru limită de vârstă nr. 163765/15.03.2001 şi apreciază că se încadrează în dispoziţiile art. 14 alin. 4 din Legea 3/1977, văzând şi decizia pronunţată de către ÎCCJ.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă solicită respingerea acţiunii civile ca fiind netemeinică şi nelegală arătând faptul că reclamantul nu se încadrează în prevederile legale cuprinse în art. 77 alin. 2 din Legea 19/2000 modificată raportat la art. 43 din Legea nr.19/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 2971/11.11.2010 pronunţată de Tribunalul Alba în cauză s-a respins acţiunea civilă formulată de către reclamant.
Pentru a hotărî, astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile legale incidente următoarele:
În interpretarea şi aplicarea unitară a disp. art. 77 al. 2 rap. la prev. art. 43 alin. 1 –alin. 2 din Legea 19/2000 modificată s-a stabilit că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977 -31.03.2001 şi care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă, respectiv grupa I şi II de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr.3/1977.
Potrivit normei de drept arătate, se prevede dispoziţia şi cerinţa expresă a realizării şi dovedirii unui stagiu de cotizare efectiv realizat de cel puţin 20 de ani în grupa I de muncă sau cel puţin 25 de ani în grupa II de muncă.
În acest context, potrivit disp. art. 77 alin. 2 coroborat cu prevederile art. 43 alin. 1 din Legea nr.19/2000 se evidenţiază expres faptul că în situaţia asiguraţilor prevăzuţi la art. 43, art. 47 din acest ultim act normativ la stabilirea şi determinarea punctajului mediu anul trebuie să fie luate în considerare stagiile de cotizare prevăzute în normele de drept arătate, astfel că aceste persoane, respectiv cei care şi-au desfăşurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a din Legea nr.19/2000 şi care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani pot beneficia de pensie pentru limită de vârstă, începând cu vârsta standard necesară de pensionare de 45 de ani, fiind astfel redusă vârsta standard de pensionare în condiţiile menţionate mai sus.
În prezenta cauză civilă se reţine de către instanţa de judecată faptul că reclamantul nu a realizat aceste cerinţe şi dispoziţii legale imperative, astfel că nu pot fi primite cererile şi aprecierile acestuia, cu consecinţa respingerii acţiuni introductive ca neîntemeiată, reclamantul neputând a avea beneficiul stabilirii pensiei lunare datorate decât în condiţiile în care a procedat pârâta prin actul de dispoziţie emis şi criticat
În aceste condiţii instanţa de judecată reţine faptul că entitatea juridică pârâtă a făcut corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept mai sus arătate, valorificând în mod corect şi legal evoluţia profesională a reclamantului, văzând inclusiv toate înscrisurile necesare şi doveditoare depuse la dosarul de pensie, astfel că pensia lunară aflată în plată este corect şi legal stabilită.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul C.C. solicitând: 1) repunerea în termenul legal de declarare a recursului, conform art.103 alin.1 şi 2 din Cod procedură civilă, întrucât în perioada 03.01.2011-12.01.2011 a fost internat în spital; 2) în ceea ce priveşte temeinicia recursului solicită a se constata că sentinţa instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, deoarece totalizând perioada desfăşurată în grupa a II-a de muncă, rezultă că a realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, 5 luni şi 27 zile, îndeplinind astfel condiţiile cerute de lege şi în conformitate cu Decizia ÎCCJ nr.40/2008 pentru recalculare.
În drept invocă art.304 punct 9 cod procedură civilă, art.103 alin.1, 2 cod procedură civilă.
CURTEA, prealabil analizării criticilor vizând fondul litigiului, conform cerinţelor art.137 cod procedură civilă, reţine că recursul este tardiv formulat.
Potrivit reglementării speciale în materia litigiilor de muncă, aşa cum este şi litigiul de faţă, termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond (art.301 cod procedură civilă).
Potrivit art.103 Cod procedură civilă (1) neexercitarea oricărei cai de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.(2) în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării.
În speţă, hotărârea instanţei de fond a fost comunicată recurentului pârât la data de 03.01.2011 (în acest sens proces verbal de primire-fila 37). De la această dată a început să curgă termenul legal de exercitare a căi de atac, care calculat pe zile libere conform cerinţelor art.101 alin.(1) cod procedură civilă a expirat la data 19.01.2011.
Aspectul invocat de recurent privind internarea sa în Spitalul Mun. Blaj-secţia boli interne în perioada 03.01.-12.01.2011 nu atrage incidenţa alin.2 art. 103 cod procedură civilă, deoarece aşa cum reiese din biletul de ieşire din spital ataşat cererii de recurs (f.5) recurentul a fost externalizat la data de 12.01.2011, deci înăuntrul termenului de recurs, având posibilitatea de a promova calea de atac în termenul legal – până la data de 19.01.2011. Or, recurentul nu justifică nici un fel de impiediment în perioada legală de exercitare a căi de atac (12.01.-19.01.2011), astfel încât înregistrarea recursului la Tribunalul Alba la data de 24.01.2011 (conform menţiunilor de pe recurs- f.3); deci, peste termenului prevăzut de legiuitor pentru exercitarea căi de atac, atrage incidenţa art.103 alin.1 teza I sus enunţat.
Cum excepţia tardivităţii este o excepţie de procedură, fiind în legătură cu modul de desfăşurare a judecăţii, peremptorie, pentru că odată admisă, are drept consecinţă respingerea cererii făcute cu nesocotirea termenului prescris de lege; este absolută sau relativă, după cum norma încălcată este imperativă sau dispozitivă, în cauză, Curtea, raportat la probele dosarului, va face aplicarea sancţiunii prevăzute de legiuitor.
Natura juridică a acestei excepţii aşa cum este reţinută mai sus, impune analiza acesteia cu prioritate potrivit art.137 Cod procedură civilă, admiterea acesteia făcând inutilă analiza celorlalte aspecte ale recursului de faţă care vizează fondul pricinii.
Faţă de cele ce preced, Curtea, în temeiul art.312 alin.(1) Cod procedură civilă, a respins ca tardiv formulat recursul cu care a fost investită de către reclamant.
