Prin sentinţa civilă nr. 2395/22.02.2010, a Judecătoriei Cluj-Napoca, a fost admisă acţiunea civilă formulată de către reclamanţii M.I.V. şi M.M., astfel cum a fost precizata, în contradictoriu cu pârâţii M.P., identică cu M.P., decedata in cursul procesului, prin mostenitorii M.V. Si M.P., K.S., decedat in cursul procesului prin mostenitorii K.E.M. şi K.K.I., şi în consecinţă:
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului inscris in CF 18182 Cluj-Napoca, nr.top 21086/1 compus din casă, curte şi grădină în strada D., nr.190 (actualmente strada Aleea B.nr.24) cu suprafaţa de 4077 mp conform variantei V1 din raportul de expertiză tehnică juridiciară efectuat de expert, parte integrantă din hotărâre.
Reclamanţii au fost obligaţi să achite pârâtelor K.E.M. şi K.K.I., în calitate de moştenitoare ale defunctului K.S., sultă pentru cota de 1/6 parte din teren în cuantum de 117.995,17 lei şi sultă pentru cota de 1/6 parte din construcţie în cuantum de 509,68 lei, în termen de 30 de zile de la data comunicării sentinţei.
Pârâtele K.K.I. şi K.E.M., în calitate de moştenitoare ale defunctului K.S., au fost obligate să achite reclamanţilor, în solidar, suma de 483,7 lei, cu titlu de cotă parte din impozitul datorat pentru teren şi construcţie aferent perioadei 2004-2009.
Pârâtele K.K.I. şi K.E.M., au fost obligate, în solidar, la plata în favoarea reclamanţilor a sumei de 139,75 lei, cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 596/A/14.12.201 a Tribunalului Cluj, respins ca apelul declarat de pârâtele K.E.M. şi K.K.I., decedată în cursul procesului, continuat de moştenitoarea K.K. a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele apelante, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea suplimentării probaţiunii, în sensul reevaluării imobilului obiect al partajului.
Pârâţii M.I.V. şi soţia M.M. şi M.V., prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, pârâtul M.V. solicitând şi despăgubiri în sumă de 1000 lei pentru exercitarea abuzivă de către pârâtele recurente a drepturilor procesuale, ceea ce a dus la prelungirea procesului pe o durată de 7 ani.
Aşa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, recurentele au fost citate cu menţiunea de a achita o taxă judiciară de timbru de 10.665,43 lei şi un timbru judiciar de 5 lei la valoarea masei de partajat, respectiv la 711.029 lei, însă acestea nu s-au conformat dispoziţiilor instanţei, achitând doar suma de 1067 lei.
Au invocat, prin reprezentantul prezent în faţa instanţei că au fost în eroare cu privire la cuantumul taxei judiciare de timbru, însă această împrejurare nu a fost dovedită, ele neformulând cerere de reexaminare a taxei şi nici cererea de acordare a ajutorului public judiciar, cererea lor de amânare fiind nejustificată, în condiţiile în care au calitatea de recurente, decizia din recurs le-a fost comunicată încă de la data de 21.01.2011, recursul fiind depus la 2.02.2011, ele având obligaţia de a timbra recursul însă la momentul declarării acestuia şi de a cunoaşte cuantumul taxei judiciare de timbru, neputând invoca necunoaşterea legii.
S-a invocat împrejurarea că pe citaţie nu figurează data la care aceasta a fost comunicată recurentelor, însă citaţia cuprinde cuantumul taxei judiciare de timbru şi termenul de judecată, iar data la care aceasta a fost înmânată rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare.
Întrucât, deşi au fost citate cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru aferentă recursului, cu indicarea sancţiunii, recurentele nu s-au conformat acestei dispoziţii a instanţei, în temeiul art. 137 alin. 1 Cod proc.civ., raportat la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, recursul urmează a fi anulat ca insuficient timbrat.
Pârâtul M.V. a formulat o cerere de obligare a recurentelor la plata unor despăgubiri în sumă de 1000 Ron, pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, însă această cerere urmează a fi respinsă ca nefondată de instanţa de recurs, pe motiv că nu este vorba de o exercitare cu rea credinţă a drepturilor procesuale, în sensul art. 723 Cod proc.civ., pârâtele exercitând căile de atac prevăzute de lege şi formulând cereri în probaţiune în limitele prevăzute de lege.
