Art.40 alin.1 din O.U.G. nr.158/2005
Sumele plătite de către angajator cu titlu de indemnizaţii pentru incapacitate de muncă temporară, peste limita contribuţiilor datorate, se recuperează din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinaţie.
Termenul de prescripţie în care sumele pot fi recuperate este acela general de 3 ani, diferit de termenul în care sumele se recuperează de către beneficiarul indemnizaţiei, respectiv termenul special de 90 zile, potrivit art.40 alin.1 din O.U.G. nr.158/2005, privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de stat.
(Decizia civilă nr.2815/09 septembrie 2013)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, reclamanta SC P. SRL a chemat în judecată Casa de Asigurări de Sănătate Argeş, pentru a fi obligată să restituie suma de 2580 lei, plătită cu titlu de indemnizaţie de concediu medical.
În motivarea acţiunii s-a arătat că în perioada iunie 2010 – decembrie 2010, reclamanta a plătit pentru salariaţii săi indemnizaţii de concediu medical în cuantum de 2580 lei, în baza OUG nr.158/2005, aceasta urmând să fie restituită de către pârâtă.
Prin întâmpinare, pârâta s-a apărat în sensul că indemnizaţia poate fi solicitată în termen de 90 de zile de la data la care beneficiarul, în baza actelor justificative era îndreptăţit la restituire, astfel că, dreptul material la acţiune a fost prescris.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr.6271/17.04.2013 a admis acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2580 lei, reprezentând indemnizaţia de concediu medical.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa de fond a reţinut că în perioada iunie 2010 – decembrie 2010, reclamanta a plătit salariaţilor indemnizaţii de concediu medical în sumă de 2580 lei, aceasta urmând să o plătească din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, potrivit art.12 alin.1 din OUG nr.158/2005, privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate.
Suma plătită de către reclamantă poate fi recuperată în baza unor acte justificative în termenul general de prescripţie de 3 ani, ci nu în termenul de 90 de zile, termenul special reglementat de actul normativ evocat fiind prevăzut numai cu privire la asigurat şi nu la persoana angajatoare, care a plătit indemnizaţia peste limita prevăzută.
Împotriva hotărârii a formulat recurs pârâta pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în dezvoltarea căruia s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a soluţionat excepţia prescripţiei extinctive, înlăturând apărarea recurentei potrivit căreia termenul de prescripţie este de 90 de zile.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin decizia nr.2815/09.09.2013, Tribunalul Argeş, Secţia I civilă, a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă, obligând-o pe aceasta să plătească intimatei-reclamante suma de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Sumele plătite de către angajatorii – asiguraţi cu titlu de indemnizaţie de concediu medical, care depăşesc sumele contribuţiilor datorate în luna respectivă se pot recupera din bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile reglementate de OUG nr.158/2005, privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate.
Cu privire la condiţiile de recuperare a indemnizaţiei, recurenta a invocat termenul special de prescripţie de 90 de zile, în raport de care a criticat soluţia pronunţată de instanţa de fond, considerând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.40 din actul normativ evocat, potrivit cărora indemnizaţiile pot fi solicitate de către beneficiar în termen de 90 de zile de la data la care acesta avea dreptul în baza unor acte justificative.
Termenul de 90 de zile înăuntrul căruia se valorifică dreptul de creanţă privind indemnizaţia este prevăzut pentru beneficiarul acestuia, respectiv pentru salariatul asigurat şi nu pentru angajatorii asiguraţi, care au plătit acestora dinainte indemnizaţii care au depăşit sumele datorate în luna respectivă pentru incapacitate temporară de muncă, potrivit art.12 alin.1 din OUG nr.158/2005.
În lipsa prevederii unui termen special pentru recuperarea plăţii indemnizaţiei peste limita la care se referă textul de lege evocat, angajatorilor asiguraţi le sunt aplicabile dispoziţiile generale privitoare la termenul de prescripţie extinctivă, respectivă termenul general de trei ani, care nu s-a împlinit potrivit aprecierilor corecte ale instanţei de fond.
În raport de toate aceste argumente, recursul este nefondat, astfel că, în baza art.312 Cod procedură civilă, a fost respins cu această menţiune, iar pentru culpa sa procesuală, în baza art.274 din acelaşi cod, recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
