C. muncii, art. 283 alin. (1) lit. e)
Tichetele-cadou prevăzute în contractul colectiv de muncă nu reprezintă drepturi salariale, iar cererea având ca obiect tichete-le-cadou este o cerere întemeiată pe neexecutarea unei clauze din contractul colectiv de muncă, termenul de prescripţie fiind de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, potrivit art. 283 alin. (1) lit. e) C. muncii.
Tichetele-cadou nu au fost stipulate în contractul individual de muncă, nu reprezintă o contraprestaţie a muncii depuse de angajaţi (au caracterul unui drept suplimentar, decurgând dintr-un contract colectiv de muncă) şi nu se plăteau cel puţin o dată pe lună. în plus, toate aceste drepturi îşi au izvorul în clauzele contractului colectiv de muncă, iar nu ale unui contract individual.
Fiind vorba despre drepturi cu caracter patrimonial ce izvorăsc din clauze ale unor contracte colective de muncă, despre care se afirmă că nu au fost executate întocmai de către angajator, sunt incidente prevederile art. 283 alin. (1) lit. e) C. muncii, în conformitate cu care cererea de chemare în judecată trebuie introdusă „în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la
acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori
» 7
a unor clauze ale acestuia”.
C.A. Bucureşti, s. a VIl-a civ., confl. mun. şi asig. soc.,
dec. nr. 6928 din 2 noiembrie 2011
Prin sentinţa civilă nr. 894/26.11.2010, Tribunalul Giurgiu, Secţia civilă, a admis cererea formulată de reclamantul C.M. împotriva pârâtei A.D.P. Sector 1 Bucureşti; a obligat pârâta să plătească reclamantului următoarele drepturi băneşti restante: 3550 de lei brut, reprezentând contravaloarea tichetelor cadou lunare aferente perioadei mai-septembrie 2009 inclusiv; prima de vacanţă egală cu salariul de bază brut pe luna anterioară plecării în concediul de odihnă aferent anului 2009, impozitată separat.
In considerente a reţinut că reclamantul a fost angajatul unităţii pârâte în calitate de personal contractual, în baza raporturilor de muncă izvorâte din contractul individual de muncă încheiat între părţi. Prin C.C.M. nr. 3112/27.05.2008, încheiat între pârâtă, în calitate de angajator, şi sindicatele reprezentative ale salariaţilor, din care
face parte şi reclamantul, s-a convenit că salariatul are dreptul la o primă de vacanţă egală cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, impozitată separat, care se acordă în condiţiile
legii (art. 43 din C.C.M.). In conformitate cu prevederile art. 73 din Contractul colectiv, s-a stipulat că, pentru zilele de sărbătoare religioasă sau legală, expres menţionate în contract, precum şi pentru ziua de naştere a fiecărui salariat, unitatea va acorda salariaţilor tichete-cadou în valoare de 700 de lei net.
Articolul 73 alin. (2) face precizarea că tichetele-cadou se vor acorda numai în măsura în care dispoziţiile legale vor permite şi numai după aprobarea fondurilor necesare de către Consiliul local al Sectorului 1 Bucureşti.
Ulterior, prin actul adiţional nr. 1 la C.C.M. nr. 3112/2008, părţile contractante (angajator şi salariaţii reprezentaţi de sindicat) au convenit expres modificarea integrală a textului art. 73, în sensul că se acordă lunar tichete-cadou în valoare brută de 710 de lei angajaţilor instituţiei, precizându-se şi categoriile de persoane ori situaţiile pentru care tichetul lunar nu se acordă.
Consecinţele juridice relevante pentru procesul de faţă al înlocuirii/modificării art. 73 din forma iniţială a C.C.M. cu forma din actul adiţional nr. 1/17.12.2008 sunt următoarele: salariaţilor li se cuvine acordarea unui cadou lunar în valoare de 710 lei brut, nu doar pentru sărbătorile legale sau religioase menţionate în vechea redactare a textului; nu mai există dreptul angajaţilor de a mai primi tichet-cadou pentru ziua de naştere, întrucât această prevedere nu a mai fost menţionată în noul cuprins al art. 73 după modificarea intervenită prin primul act adiţional; nu mai există condiţia suspensivă a plăţii tichetelor-cadou doar în măsura în care vor exista fondurile necesare şi aprobarea lor de către Consiliul local, întrucât art. 73 alin. (2) din C.C.M. a fost eliminat prin noua formulare a aceluiaşi
text din actul adiţional.
S-a constatat în această modalitate că pârâta nu a plătit reclamantului, în mod nejustificat, prima de vacanţă aferentă concediului de odihnă pentru anul 2009, precum şi tichetele lunare cadou pentru perioada 01.01.2009-septcmbrie 2009 inclusiv, deşi datora efectuarea acestei plăţi potrivit convenţiei colective de muncă asumate, fără rezerve, potrivit primului act adiţional, faţă de salariaţi. Ulterior, prin actul adiţional nr. 2 (înregistrat sub nr. 18797/21.09.2009), între patronat şi sindicatele reprezentative, din cauza constrângerilor generate de criza economico-financiară, s-a convenit abrogarea prevederilor
art. 43 alin. (2) şi art. 73 din C.C.M., în sensul inexistenţei/neacordării primei de vacanţă şi al tichetelor lunare cadou. Această modificare a contractului colectiv de muncă nu poate fi opusă reclamantului, întrucât, pe de o parte, îi anulează retroactiv drepturile băneşti pe care era îndreptăţit să le primească şi, pe de altă parte, actul adiţional nr. 2 nu îi poate fi opus, de vreme ce raporturile sale de muncă cu unitatea încetaseră.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a admis în parte cererea formulată de reclamantul C.M. împotriva pârâtei A.D.P. Sector 1 Bucureşti.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat în termen legal recurenta A.D.P. Sector 1. (…)
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea găseşte recursul fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
în ceea ce priveşte excepţia de ordine publică a prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune, Curtea va analiza această critică prin prisma dispoziţiilor art. 283 alin. (1) C. muncii, potrivit căruia cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate: „(…) c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator; (…) e) în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia”.
Curtea constată că prima de vacanţă reprezintă un drept asimilat drepturilor salariale, motiv pentru care nu este aplicabil art. 283 alin. (1) lit. e) C. muncii, ci termenul prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) C. muncii.
In ceea ce priveşte tichetele-cadou, acestea nu reprezintă drepturi salariale, fiind prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil perioadei, la capitolul „Măsuri de protecţie socială”. Curtea reţine că tichetele-cadou, aşa cum au fost stipulate în contractul colectiv de muncă, nu reprezintă un adaos la salariu, pentru a fi aplicabile
dispoziţiile art. 155 C. muncii. In acest sens trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 193/2006, potrivit cărora sumele corespunzătoare tichetelor de creşă acordate de angajator, în limitele valorii nominale prevăzute la art. 7, se încadrează în categoria cheltuielilor sociale deductibile limitate, în conformitate cu dispoziţiile
art. 21 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. Sumele corespunzătoare tichetelor-cadou şi tichetelor de creşă acordate de angajator nu se iau în calcul nici pentru angajator, nici pentru salariat la stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Dimpotrivă, din prevederile contractului colectiv de muncă rezultă că tichetele-cadou reprezintă un ajutor material acordat salariaţilor şi nu pot fi asimilate unui drept de natură salarială. Curtea reţine că dispoziţia cuprinsă în textul art. 283 alin. (1) lit. e) C. muncii reglementează dreptul material la acţiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privinţa acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă în art. 283 alin. (1) lit. c) C. muncii.
Prin urmare, cererea reclamantului având ca obiect tichetele-cadou este o cerere întemeiată pe neexecutarea unei clauze din contractul colectiv de muncă, termenul de prescripţie fiind de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, potrivit art. 283 alin. (1) lit. e) C. muncii. Astfel, având în vedere data sesizării instanţei, respectiv
27.08.2010, dreptul la acţiune pentru plata tichetelor-cadou era stins prin prescripţie, în cauză fiind invocată neexecutarea clauzelor din C.C.M. pe anul 2009.
In ceea ce priveşte fondul cauzei, Curtea constată că în baza raporturilor juridice de muncă stabilite între părţi, intimatul-reclamant beneficiază şi de drepturile prevăzute de C.C.M. încheiat la nivel de unitate nr. 3112/27.05.2008.
Prin art. 43 din C.C.M. amintit s-a stabilit că salariatul are dreptul la o primă de vacanţă egală cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, impozitată separat, care se acordă în condiţiile legii. Prin art. 73 din Contractul colectiv s-a stipulat că pentru zilele de sărbătoare religioasă sau legală, expres menţionate în contract, precum şi pentru ziua de naştere a fiecărui salariat, unitatea va acorda salariaţilor tichete-cadou în valoare de 700 de lei net. Alineatul (2) prevedea că tichetele-cadou se vor acorda numai în măsura în care dispoziţiile legale vor permite şi numai după aprobarea fondurilor necesare de către Consiliul local al Sectorului 1 Bucureşti. Prin actul adiţional nr. 1 la C.C.M. nr. 3112/2008 a fost modificat art. 73, în sensul că se acordă lunar tichete-cadou în valoare brută de 710 de lei angajaţilor instituţiei, precizându-se şi categoriile de persoane ori situaţiile pentru care tichetul lunar nu se acordă. Acestea sunt textele invocate de către intimatul-reclamant în susţinerea pretenţiilor sale, dispoziţii pe care şi-a întemeiat soluţia şi prima instanţă.
Curtea constată însă că dispoziţiile contractului colectiv de muncă nu pot fi avute în vedere în mod izolat, ci trebuie interpretate prin
prisma tuturor prevederilor cuprinse în acordul părţilor. In acest sens, trebuie avut în vedere faptul că plata drepturilor invocate de către salariat în temeiul convenţiei colective de muncă se face din fondurile bugetului local al Sectorului 1, buget aprobat potrivit legii prin hotărârea Consiliului local. Mai mult, potrivit art. 118 din C.C.M., invocat ca temei al pretenţiilor formulate, drepturile de care salariaţii urmează să beneficieze, conform prezentului contract de muncă, vor fi acordate cu încadrarea în prevederile bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat potrivit legii. Curtea constată că prin art. 118 din C.C.M. a fost stabilită o condiţie pentru acordarea drepturilor de care salariaţii urmau să beneficieze în baza acestei convenţii, respectiv încadrarea în prevederile bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat potrivit legii.
Este adevărat că, în baza actului adiţional nr. 1 la contract, art. 73 alin. (2) a fost eliminat, dar condiţia stabilită în baza acestui alineat a rămas aplicabilă prin prisma dispoziţiilor art. 118, care a rămas în
vigoare şi după modificarea menţionată. In aceste condiţii, acordarea drepturilor solicitate se putea face tot în condiţiile existenţei fondurilor necesare în bugetul Consiliului local. Dispoziţii în acelaşi sens sunt cuprinse şi în hotărârea Consiliului local de aprobare a contractului colectiv de muncă, Hotărârea nr. 116/23.04.2008, unde art. 1 alin. (2) stabileşte că drepturile prevăzute vor fi acordate cu încadrarea în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat anual potrivit legii. Condiţia respectivă nu reprezintă o limitare unilaterală a drepturilor stabilite prin acordul părţilor, ci este în concordanţă cu dispoziţiile contractului colectiv de muncă, deoarece art. 118 din acesta stabilea acelaşi lucru.
In acelaşi sens este şi H.C.L.S. nr. 500/10.12.2008, prin care a fost aprobat actul adiţional prin care a fost modificat art. 73 din C.C.M., prevăzându-se expres şi în acord cu art. 118 din contract că drepturile prevăzute vor fi acordate cu încadrarea în bugetul de venituri şi cheltuieli, aprobat anual potrivit legii. Prin Hotărârea Consiliului local nr. 138/2009 a fost aprobat bugetul consolidat de venituri şi cheltuieli
al Sectorului 1 pe anul 2009. In cadrul bugetului astfel aprobat au fost prevăzute sume pentru plata tichetelor-cadou pentru primele două trimestre, respectiv suma de 1339,29 de lei pentru tichetele aferente lunilor decembrie 2008-februarie2009 şi 1240,43 de lei pentru martie-mai 2009, recurenta făcând dovada acordării acestora
în limitele bugetului aprobat. In cadrul bugetului pe anul 2009 nu s-a alocat nicio sumă pentru plata primei de vacanţă.
Pentru trimestrele trei şi patru nu au fost incluse sume cu acest titlu în buget şi, mai mult, prin actul adiţional nr. 2 înregistrat sub nr. 18797/21.09.2009, din cauza constrângerilor generate de criza economico-financiară, s-a convenit abrogarea prevederilor art. 43 alin. (2) şi art. 73 din C.C.M., în sensul inexistenţei/neacordării primei de vacanţă şi al tichetelor lunare cadou. Este adevărat că această modificare nu poate fi aplicată retroactiv, dar condiţia încadrării în bugetul aprobat exista în baza art. 118 din contract, iar în bugetul pentru anul 2009 nu s-au alocat sume pentru plata primei de vacanţă.
Constatând că pentru plata drepturilor solicitate de către inti-matul-reclamant nu au fost alocate sume în bugetul de cheltuieli al Sectorului 1, iar acordarea acestor drepturi era condiţionată de încadrarea în bugetul aprobat potrivit legii, aşa cum rezultă din art. 118 din C.C.M., instanţa constată că pretenţiile reclamantului erau neîntemeiate.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Curtea a admis recursul formulat şi a modificat sentinţa recurată, în sensul că a admis excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune pe capătul de cerere având ca obiect pretenţiile pentru tichetele-cadou, a respins aceste pretenţii, faţă de prescripţia extinctivă a dreptului la acţiune şi a respins restul pretenţiilor ca neîntemeiate.
