Beneficiarul alocaţiei de plasament este copilul aflat într-una din situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 56 din Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului – faţă de care s-a luat măsura plasamentului.
Aplicând acelaşi regim juridic tuturor copiilor aflaţi în plasament, legea nu lasă loc de interpretări diferenţiate ale drepturilor de care se bucură aceşti copii, în funcţie de tipul de plasament în care se află, legiuitorul înţelegând astfel, să acorde aceleaşi drepturi tuturor copiilor faţă de care s-a instituit această formă de protecţie, indiferent că se dispune plasamentul la o persoană sau familie, conform art. 58 alin.1 lit. a sau la un asistent maternal, conform art. 58 alin. 1 lit. b din Legea 272/2004.
Petenta C.M. a formulat contestaţie împotriva hotărârii nr. 35/20.02.2007 a Comisiei pentru protecţia copilului Dolj solicitând obligarea acesteia să completeze dispozitivul hotărârii, în sensul de a da în plasament pe minorul N.R.D. şi cu plata alocaţiei de plasament, nu doar a alocaţiei de stat.
În motivare a arătat că pârâta nu a dispus acordarea şi a alocaţiei de plasament deşi art. 119 alin.1 din Legea 272/2004 prevede că pentru fiecare copil faţă de care s-a luat măsura plasamentului se acordă o alocaţie lunară de plasament în cuantum de 670.000 lei, care se indexează prin hotărârea Guvernului”.
Alin. 2 din art. 119 al aceluiaşi act normativ precizează că Alocaţia se plăteşte personal sau reprezentantului familiei, care a luat în plasament copilul sau tutorelui”, ori, asistentul maternal profesionist este persoana şi reprezentantul legal al copilului pe care îl are în plasament.
La data de 29.03.2007 Comisia pentru protecţia copilului Dolj, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, întrucât plata alocaţiei de plasament pentru un copil care este dat în plasament la un asistent maternal profesionist este nelegală, aceasta plătindu-se doar unor categorii de persoane, care au luat un copil în plasament, iar nu tuturor categoriilor.
Tribunalul Dolj prin sentinţa civilă nr. 106 din 29 martie 2007 a respins contestaţia.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 119 alin.1 din Legea 272/2004 pentru fiecare copil faţă de care s-a luat măsura plasamentului, se acordă o alocaţie lunară de plasament, în cuantum de 670.000 lei, care se indexează prin hotărâre a Guvernului. De această alocaţie beneficiază şi copilul pentru care a fost instituită tutela, în condiţiile legii”.
Alin.2 al aceluiaşi articol, prevede că Alocaţia se plăteşte persoanei sau reprezentantului familiei care a luat în plasament copilul, sau tutorelui”.
Prin urmare, alocaţia de plasament se acordă unor categorii de persoane strict prevăzute de lege, iar nu tuturor celor cărora li se dau copiii în plasament, respectiv categoriile prevăzute de art. 58 literele a, b şi c din Legea 272/2004.
Contrar susţinerilor petentei, asistentul maternal ce primeşte minorul în plasament nu poate fi considerat ca făcând parte din categoria prevăzută de art. 58 lit. a din lege”, persoană sau familie”, legea prevăzând distinct asistentul maternal la lit. b a aceluiaşi articol, copilul astfel plasat beneficiind de întreţinerea completă din partea statului, asistentul maternal primind în plus şi un salariu la nivelul unui asistent social cu studii medii, precum şi sporurile aferente, spre deosebire de copilul plasat la o persoană sau familie, ce beneficiază doar de alocaţia de plasament.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petenta C.M. criticând-o ca fiind nelegală, motivând că, prin soluţia pronunţată, instanţa de fond apreciază că asistentul maternal profesionist ce primeşte copilul în plasament nu poate fi considerat persoană sau familie, iar copilul aflat în plasament la asistentul maternal beneficiază de întreţinere completă din partea statului, în timp ce copilul aflat la o familie sau o persoană beneficiază doar de alocaţia de plasament.
Hotărârea dată încalcă dispoziţiile art. 119 al. Legea 272/2004 întrucât nu a ţinut cont că pentru fiecare copil faţă de care s-a luat măsura plasamentului se acordă o alocaţie lunară de plasament, neexistând nici o altă dispoziţie care să stipuleze vreo diferenţiere între copiii aflaţi în plasament la un asistent maternal sau la o persoană sau familie – dispoziţie care ar contraveni dispoziţiilor art. 16 şi 49 din Constituţie.
Pe de altă parte, salariul primit de asistentul maternal constituie contravaloarea muncii prestate în baza contractului de muncă cu DGASPC Dolj neavând nici o legătură cu dreptul cuvenit copilului aflat în plasament.
Recursul este fondat.
Toate argumentele concretizate în motivele de recurs sunt corecte, hotărârea instanţei de fond fiind nelegală, producând prin dispoziţiile sale, grave încălcări ale drepturilor copilului – deja defavorizat – aflat în plasament.
Astfel, dispoziţiile art. 119 Legea 272/2004 nu lasă loc nici unei alte interpretări sau diferenţieri între copiii aflaţi în plasament. Dimpotrivă, stipulează categoric pentru fiecare copil aflat în plasament se acordă o alocaţie lunară de plasament ()”.
Deci, beneficiarul acestei alocaţii de plasament este copilul defavorizat-aflat într-una din situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 56 din Legea 272/2004 – faţă de care s-a luat măsura plasamentului.
Aplicând acelaşi regim juridic tuturor copiilor aflaţi în plasament, legea nu lasă loc de interpretări diferenţiate ale drepturilor de care se bucură aceşti copii, în funcţie de tipul de plasament în care se află, legiuitorul înţelegând astfel, să acorde aceleaşi drepturi tuturor copiilor faţă de care s-a instituit această formă de protecţie, indiferent că se dispune plasamentul la o persoană sau familie, conform art. 58 alin.1 lit. a sau la un asistent maternal, conform art. 58 alin.1 lit. b din Legea 272/2004
Pe de altă parte, acordarea alocaţiei – ca drept instituit în favoarea copilului – nu are nici o legătură cu salariul asistentului maternal, care este un drept al acestuia, reprezentând contravaloarea muncii prestate în temeiul unui contract de muncă încheiat cu DGASPC.
De altfel, nici dispoziţiile art. 58 al.2 din aceeaşi lege nu creează posibilitatea unei interpretări diferenţiate, precizând doar persoana care încasează această alocaţie dat fiind dreptul minorului, atât plata salariilor asistenţilor maternali, cât şi drepturile de care beneficiază copiii daţi în plasament la asistenţii maternali profesionişti suportându-se de bugetul judeţului prin DGASPC.
Potrivit dispoziţiilor art. l din HG 679/2003 – asistentul maternal profesionist este persoana fizică ce asigură printr-o activitate desfăşurată la domiciliul său creşterea, îngrijirea şi educarea necesară dezvoltării armonioase a copiilor primiţi în plasament, contractul său de muncă în calitate asistent maternal necesitând încetarea contractului de muncă pe baza căruia îşi desfăşoară activitatea salarizată – dacă anterior persoana care a devenit asistent maternal lucra.
În consecinţă în baza art. 312 al. 1 teza I cod procedură civilă, Curtea a admis recursul declarat, a modificat în tot sentinţa în sensul că a admis contestaţia astfel cum a fost formulată încuviinţându-se plasamentul minorului la asistentul maternal C. M. şi cu plata alocaţiei de plasament, menţinând restul dispoziţiilor hotărârii.
