C.A. Braşov, decizia nr. 107 din 21 februarie 1997
Prin contestaţie, s-a solicitat anularea deciziei de trecere a contestatorului din funcţia de pădurar în funcţia de muncitor necalificat, datorită faptului că nu s-a prevăzut în decizie termenul de aplicare a sancţiunii. Nu au fost puse în discuţie temeiurile de fapt pentru care sancţiunea disciplinară a fost aplicată. Pe parcursul judecării cauzei, contestatorul a depus la unitate o cerere de demisie, care a fost aprobată. În această situaţie, soluţia primei instanţe, confirmată în apel, de constatare a nulităţii măsurii disciplinare, s-a limitat, în mod justificat, la reţinerea efectelor nulităţii pentru perioada cuprinsă între data emiterii deciziei şi data când contestatorul a formulat cererea de demisie. Nu există nici o contradicţie (invocată de contestator) între soluţiile adoptate de instanţe, prin care s-a realizat corelaţia necesară între nelegalitatea deciziei privind sancţiunea disciplinară, cu aspectele proprii celei de-a doua decizii a unităţii, prin care s-a aprobat cererea de demisie formulată de contestator. Critica recurentului privind eroarea gravă de fapt, neobservându-se de instanţe că demisia s-a referit exclusiv la postul de muncitor necalificat, a fost considerată neîntemeiată, întrucât, cum exact au reţinut instanţele, în cererea de demisie s-a menţionat expres solicitarea de a i se “aproba demisia din cadrul unităţii dvs., începând cu data de 04.01.1995”, ceea ce exprimă limpede intenţia contestatorului de a înceta raporturile de muncă cu unitatea intimată, neexistând nici un temei de constatare a nulităţii cererii de demisie.
