1. Articolul 268 alin. (2)[1] C. muncii stabileşte elementele pe care, sub sancţiunea nulitătii absolute, decizia de sancţionare trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu.
Astfel, potrivit art. 268 alin. (2) C. muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; c) moti-
vele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 267(1] alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată; f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
2. înscrierea menţiunilor prevăzute la art. 268 alin. (2) C. muncii într-un proces-verbal încheiat cu ocazia cercetării disciplinare a faptelor care constituie abateri disciplinare nu acoperă nulitatea deciziei de concediere. Conform art. 268 alin. (2) C. muncii, aceste menţiuni trebuie să fie cuprinse în decizia de sancţionare, iar nu într-un alt act, care, conform voinţei angajatorului, ar face parte integrantă din decizie, peste cuprinsul dispoziţiilor legale. De asemenea, aceste dispoziţii se coroborează cu prevederile art. 77l2] C. muncii, conform căruia: „în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere”, cu alte cuvinte, în faţa instanţei angajatorul nu se poate prevala decât de motivele precizate în decizie, iar nu şi în alte acte sau procese-verbale.
3. Chiar dacă legea nu face menţiunea că actul trebuie să fie unic, nu poate fi reţinut faptul că nimic nu interzice ca decizia să fie compusă din mai multe acte. Legiuitorul nu poate concepe texte de lege cu o exactitate foarte mare, având în vedere nenumăratele amănunte ale situaţiilor de fapt. însă din formularea art. 268 alin. (2) C. muncii, „sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind obligatoriu (…)”, rezultă clar că decizia trebuie să cuprindă toate acele menţiuni, iar dacă există chiar o singură omisiune, sancţiunea nulităţii absolute se aplică automat.
C.A. Galaţi, s. confl. mun. şi asig. soc., dec. nr. 3/R din 11 ianuarie 2010, Jurindex
Prin cererea formulată la data de 27.01.2009, contestatorul T.G. a solicitat, în contradictoriu cu intimata (…) D. (…) B., anularea deciziei de concediere nr. 5/09.01.2009 emisă de intimată, repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul reintegrării pe postul deţinut anterior desfacerii contractului de muncă, obligarea intimatei la plata despăgubirilor băneşti, egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate, precum şi cu celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat ca salariat, de la data concedierii şi până la integrarea efectivă.
In motivarea cererii, contestatorul a arătat că a fost angajatul intimatei în funcţia de operator T., în perioada 18.07.1997 – 15.01.2009. La data de 12.01.2009, prin scrisoare recomandată i s-a adus la
cunoştinţă încetarea calităţii de angajat, începând cu data de 15.01.2009, când i se va desface disciplinar contractul individual de muncă, conform art. 264 lit. 0 C. muncii, pentru abateri ce constau în consumarea de băuturi alcoolice în timpul programului de lucru şi neglijenţe grave în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
In procesul-verbal de cercetare disciplinară nr. 41/2009, anexat deciziei, s-a reţinut că la data de 09.12.2008, la încărcarea barjei nr. 883 cu rapiţă, în jurul orei 14,00, de la chei s-a solicitat oprirea produsului pentru manevra capacelor. La predare era programat silozarul U.E.E., iar la tunel operatorul T.G. Deoarece operatorul T.G. nu era în cabina tunel şi nu a răspuns Ia semnalul sonor, silozarul U.E.E. a închis periile la cântarul predare, ceea ce a condus la încărcarea cântarului, înfundându-se elevatorul nr. 6 cu rapiţă. Drept consecinţă, s-a sistat încărcarea barjei, având în vedere că trebuia să se desfunde elevatorul şi să se recupereze rapiţa până la ora 17,00. Mai mult, contestatorul U.E.E. a fost depistat de către şeful de T. sub influenţa băuturilor alcoolice. S-a procedat la testarea cu „Alcool tester”, rezultând o alcoolemie de 0,8 gr alcool în aer expirat.
Contestatorul consideră că decizia nu este legală şi temeinică, fiind lovită de nulitate absolută, conform art. 74 şi art. 76 C. muncii, nefiind indicat temeiul de drept care determină concedierea, respectiv art. 61 lit. a) C. muncii. De asemenea, decizia nu cuprinde motivul pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului, nu au fost administrate probele propuse de contestator, nu i-a fost respectat dreptul de a fi asistat de un reprezentant al sindicatului din care face parte. Pe fondul cauzei, nu recunoaşte fapta reţinută în sarcina sa şi nu consideră că se face vinovat de vreo abatere disciplinară. (…)
Prin sentinţa civilă nr. 756/19.10.2009, Tribunalul Brăila a admis contestaţia formulată de contestatorul T.G., a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 5/09.01.2009, emisă de intimata (…) D. (…) B., a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul reintegrării contestatorului în funcţia deţinută anterior desfăşurării contractului de muncă şi a obligat intimata să plătească contestatorului despăgubiri băneşti egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat de la data concedierii şi până la data reintegrării efective. Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că decizia de sancţionare nu cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 268 alin. (2) lit. a), b) şi c) C. muncii.
Faptul că aceste menţiuni ar fi cuprinse într-un proces-verbal încheiat cu ocazia cercetării disciplinare a faptelor care, conform susţinerilor intimatei, ar face parte integrantă din decizia de sancţionare, nu are relevanţă în cauză. Astfel, conform art. 268 alin. (2) C. muncii, aceste menţiuni trebuie să fie cuprinse în decizia de sancţionare, iar nu într-un
alt act, semnat doar de către intimată, care, conform voinţei acesteia, ar face parte integrantă din decizie, peste cuprinsul dispoziţiilor legale. De asemenea, aceste dispoziţii se coroborează cu prevederile art. 77
C. muncii, conform căruia „In caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere”, cu alte cuvinte în faţa instanţei angajatorul nu se poate prevala decât de motivele precizate în decizie, iar nu şi în alte acte sau procese-verbale.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata (…) D. (…) B., criticând soluţia instanţei de fond pentru următoarele motive: 1. niciun text de lege nu prevede că decizia de sancţionare nu poate avea şi o anexă sau un alt act care să cuprindă menţiuni prevăzute de art. 268 C. muncii. Actul anexat cuprinde menţiunea că face parte integrantă din decizia de sancţionare; 2. nicio sancţiune de drept nu poate fi aplicată decât în măsura în care încalcă, nesocoteşte un interes/drept al unei alte persoane; 3. la momentul comunicării deciziei de sancţionare, aceasta a fost comunicată contestatorului în întregime, inclusiv cu actul anexă.
Prin decizia civilă nr. 3/r/l 1.01.2010, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată (…) D. (…) B. împotriva sentinţei civile nr. 756/19.10.2009 pronunţată de Tribunalul Brăila.
Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a celor de ordine publică conform art. 304 C. proc. civ., instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Decizia de sancţionare, conform art. 268 C. muncii, trebuie să aibă formă scrisă şi să cuprindă menţiunile obligatorii prevăzute de lege în mod expres: descrierea faptei, dispoziţiile din regulament, contractul colectiv de muncă, statutul încălcat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului, temeiul în drept în baza căruia se aplică sancţiunea, termenul în care poate fi contestată, instanţa la care se contestă. Toate aceste menţiuni vor fi cuprinse sub sancţiunea nulităţii absolute.
Textul legii este clar şi lasă loc unor interpretări diferite. Toate aceste menţiuni trebuie să fie cuprinse în decizia de sancţionare, iar decizia de
sancţionare nu poate cuprinde alte anexe. In caz contrar, raţiunea legii nu ar mai exista. Ar însemna că, ori de câte ori se emit decizii nule (încheiate cu nerespectarea legii), să se emită un act anexă, cu menţiunea că face parte integrantă din decizia de sancţionare prin care să se completeze menţiunile uitate a fi trecute în actul iniţial.
Chiar dacă legea nu face menţiunea că actul trebuie să fie unic, nu poate fi reţinută teza propusă de recurentă că nimic nu interzice ca decizia să fie compusă din mai multe acte. Legiuitorul nu poate concepe texte de lege cu o exactitate foarte mare, având în vedere nenumăratele amănunte aplicabile situaţiilor de fapt, astfel încât întotdeauna vor mai
rămâne aspecte neprecizate. Sunt însă lucruri fireşti ce rezultă indubitabil din exprimarea textului de lege. Astfel, din formularea art. 268 alin. (2) C. muncii, „Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind obligatoriu”, rezultă clar că decizia trebuie să cuprindă toate acele menţiuni, iar dacă a scăpat vreuna, rezultă că sancţiunea nulităţii absolute se aplică automat.
Corect a observat contestatorul că este vorba de o nulitate expresă, astfel că nu mai este necesară dovada că a suferit o vătămare, aceasta fiind prezumată chiar de lege. De aceea, nu poate fi reţinută nici teza recurentei conform căreia sancţiunea nulităţii se aplică în măsura în care încalcă un interes al unei alte persoane. De asemenea, nici faptul că decizia a fost comunicată împreună cu actul anexă nu înseamnă că sunt îndeplinite condiţiile art. 268 C. muncii.
Din analiza deciziei 5/09.01.2009 rezultă că fapta pentru care contestatorul a fost sancţionat nu a fost descrisă, nu sunt înlăturate apărările contestatorului, nu sunt indicate dispoziţiile din statut, regulament ce au fost încălcate.
