Prin sentinţa civila nr. 505/2008 pronunţată de către Judecătoria Huedin s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului P.G.P., invocată de reclamanta A.A.C. şi, în consecinţă:
S-a respins acţiunea civilă extinsă şi precizată formulată de reclamanta A.A.C., în contradictoriu cu pârâtul P.G.P., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor P.L., P.M., G.D.P., invocată de reclamanta A.A.C..
S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtului-reclamant reconvenţional P.G.P., în privinţa cererii reconvenţionale precizate, invocată de reclamanta-pârâtă reconvenţională A.A.C. şi, în consecinţă:
S-a respins cererea reconvenţională precizată formulată de pârâtul-reclamant reconvenţional P.G.P. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvenţională A.A.C., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâţilor-reclamanţi reconvenţionali P.M., G.D.P., în privinţa cererii reconvenţionale, invocată de reclamanta A.A.C..
S-a respins acţiunea civilă precizată şi extinsă formulată de reclamanta A.A.C. în contradictoriu cu Statul Român prin Comuna Beliş.
S-a admis în parte acţiunea civilă precizată şi extinsă formulată de reclamanta A.A.C., în contradictoriu cu pârâţii P.C.A., G.A., P.L., P.M., G.D.P., S.K. căs. P.M., S.I., S.E. căs. G.G., S.I., K.K. minor, K.G. minor, K.I.I. minor şi K.D., tabulari în CF 35 Măgura.
S-a admis în parte cererea reconvenţională precizată formulată de pârâţii reclamanţi reconvenţionali P.M. şi G.D.P. în contradictoriu cu reclamanta A.A.C. şi, în consecinţă:
S-a constatat că prin posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică, sub nume de proprietar, de peste 30 de ani, pârâta G.A. şi soţul său G.D. au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra unei parcele de teren în suprafaţă de 17964 mp, situată în intravilanul satului P., nr. 97, com. Beliş, jud. Cluj, care se identifică în regim de carte funciară ca fiind înscrisă în CF 35 Măgura, sub o parte din nr. top 1602/80/a/l/l/l/l, în suprafaţă de 58925 mp, proprietari tabulari fiind pârâţii cu domiciliul necunoscut S.K. căs. P.M., S.I., S.E. căs. G.G., S.I., K.K. minor, K.G. minor, K.I.I. minor şi K.D., citaţi prin publicitate.
S-a dispus dezmembrarea parcelei cu nr. top 1602/80/a/l/l/l/l, în suprafaţă de 58925 mp înscrisă în CF 35 Măgura, conform completării la raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. C.G. şi înscrierea drepturilor de proprietate, astfel:
– parcela cu nr. top nou 1602/80/a/l/l/l/l/l, în suprafaţă de 40961 mp, care se va reînscrie în CF 35 Măgura, în favoarea vechilor proprietari tabulari;
– parcela cu nr. top nou 1602/80/a/l/l/l/l/2, în suprafaţă de 17964 mp, care se va transcrie în CF nou Măgura în favoarea pârâtei G.A. şi soţului G.D..
S-a dispus intabularea în CF nou Măgura a dreptului de proprietate asupra parcelei cu nr. top nou 1602/80/a/1/1/1/1 /2, în suprafaţă de 17964 mp, în favoarea pârâtei G.A. şi soţului G.D., cu titlu de drept de uzucapiune, ca bun comun.
S-a constatat dobândirea de către pârâta G.A. a dreptului de proprietate, ca bun propriu, asupra construcţiei casă de lemn pe fundaţie din piatră, planşeu din lemn, şarpantă din lemn cu învelitoare din şindrilă, suprafaţă construită de 78,40 mp, compusă din cameră, bucătărie şi antreu, edificată asupra parcelei cu nr. top 1602/80/a/l/l/l/l/2, în suprafaţă de 17964 mp, identificată în raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat.
S-a dispus înscrierea în CF asupra parcelei cu nr. top 1602/80/a/1 /l /1/1/2, în suprafaţă de 17964 mp a construcţiei casă de lemn pe fundaţie din piatră, planşeu din lemn, şarpantă din lemn cu învelitoare din şindrilă, suprafaţă construită de 78,40 mp, compusă din cameră, bucătărie şi antreu şi intabularea dreptului de proprietate asupra acesteia, în favoarea pârâtei G.A., ca bun propriu.
S-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. 725/28.04.1992 eliberat de Notariatul de Stat Judeţean Cluj.
S-a respins ca prescris petitul privind obligarea la raport a pârâţilor P.M., P.L., G.D.P..
S-a constatat că în masa succesorală a def. G.D., decedat la data de 13.11.1991, cu ultimul domiciliu în com. Beliş, sat P., nr. 97, jud. Cluj, se include cota de 1/2 parte din imobilul teren situat în intravilanul satului P., nr. 97, corn. Beliş, jud. Cluj, identificat prin parcela cu nr. top 1602/80/a/l/l/l/l/2, în suprafaţă de 17964 mp, calitate de moştenitori legali acceptanţi ai defunctului având pârâta G.A. – soţie supravieţuitoare, în cotă de ¼ parte din masa succesorală (1/8 parte din imobil), pârâţii P.M., P.L., G.D.P. şi numitul P.A., ca fii, împreună în cotă de 3/4 parte din masa succesorală-fiecare în cotă de 3/16 parte din masa succesorală (împreună cota de 3/8 parte din imobil, fiecare cota de 3/32 parte din imobil).
S-a dispus intabularea în CF a dreptului de proprietate asupra parcelei cu nr. top 1602/80/a/l/l/l/l/2, în suprafaţă de 17964 mp în favoarea pârâtei G.A., în cotă de 5/8 parte, cu titlu de drept de uzucapiune şi moştenire şi în favoarea pârâţilor P.M., P.L., G.D.P. şi numitul P.A., împreună în cotă de 3/8 parte, cu titlu de drept de moştenire.
S-a constatat că pe parcela cu nr. top 1602/80/a/l/l/l/l/2, în suprafaţă de 17964 mp numitul P.A. şi soţia P.V. au edificat o construcţiei nouă de locuit, compusă din cameră şi cămară de alimente, alipită construcţiei vechi casă de lemn, identificată în raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat.
S-a dispus înscrierea în CF a construcţiei şi intabularea dreptului de proprietate asupra acesteia în favoarea numiţilor P.A. şi P.V., cu titlu de drept de construire, ca bun comun.
S-a constatat că în masa succesorală a def. P.A., decedat la data de 17.06.2001, cu ultimul domiciliu în com. Beliş, jud. Cluj se include cota 3/32 parte din imobilul teren situat în intravilanul satului P., nr. 97, com. Beliş, jud. Cluj, identificat prin parcela cu nr. top 1602/80/a/1/1/1/1/2, în suprafaţă de 17964 mp, cota de 1/2 parte din construcţia nouă edificată asupra parcelei cu nr. top 1602/80/a/l/l/l/l/2, şi un număr de 141 acţiuni nominative la SC H. SA, cu valoare nominală de 25 lei/acţiune, emise în formă materializată, din care 31 bucăţi a câte o acţiune, cu seriile de la 2836850 la 2836866, de la 2902286 la 2902294, de la 3089147 la 3089151 şi 11 bucăţi a câte 10 acţiuni cu seriile de la 1849061 la 1849170, fiind înscris la poziţia 4977 în Registrul Acţionarilor, calitate de moştenitori legali ai defunctului având soţia supravieţuitoare P.V., în cotă de ¼ parte din masa succesorală, reclamanta A.A.C. şi pârâtul P.C.A., fii, împreună în cotă de ¾ parte din masa succesorală.
S-a constatat că în masa succesorală a def. P.V., decedată la data de 13.09.2004, cu ultimul domiciliu în com. Beliş, jud. Cluj, se include cota de ¼ parte din 3/32 parte din imobilul teren identificat prin parcela cu nr. top 1602/80/a/l/l/l/l/2, în suprafaţă de 17964 mp, cota de 5/8 parte din construcţia nouă edificată pe aceasta, cota de 1/4 parte din un număr de 141 acţiuni nominative la SC H. SA, cu valoare nominală de 25 lei/acţiune, emise în formă materializată, din care 31 bucăţi a câte o acţiune, cu seriile de la 2836850la 2836866, de la 2902286 la 2902294, de la 3089147 la 3089151 şi 11 bucăţi a câte 10 acţiuni cu seriile de la 1849061 la 1849170, calitate de moştenitori legali ai defunctei având reclamanta A.A.C. şi pârâtul P.C.A., fii, în cote-părţi egale.
S-a dispus intabularea în CF a dreptului de proprietate asupra cotei de 3/32 parte din imobilul teren identificat prin parcela cu nr. top 1602/80/a/l/l/l/l/2, în suprafaţă de 17964 mp şi construcţiei noi edificată pe aceasta, în favoarea reclamantei A.A.C. şi pârâtului P.C.A., în cote-părţi egale.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune între moştenitorii def. P.A.V., prin formarea a două loturi şi atribuirea acestora în natură, astfel:
– lotul nr. 1 – compus din cota de 3/32 parte din imobilul teren identificat prin parcela cu nr. top 1602/80/a/l/l/l/l/2, în suprafaţă de 17964 mp şi construcţia nouă edificată pe aceasta, care se atribuie în natură reclamantei A.A.C., fără plata vreunei sulte către pârâtul P.C.A.;
– lotul nr. 2 – compus din 141 acţiuni nominative la SC H. SA, cu valoare nominală de 25 lei/acţiune, emise în formă materializată, din care 31 bucăţi a câte o acţiune, cu seriile de la 2836850 la 2836866, de la 2902286 la 2902294, de la 3089147 la 3089151 şi 11 bucăţi a câte 10 acţiuni cu seriile de la 1849061 la 1849170, care se atribuie în natură pârâtului P.C.A., fără plata vreunei sulte către reclamanta A.A.C..
S-a dispus intabularea în CF a dreptului de proprietate asupra cotei de 3/32 parte din imobilul teren identificat prin parcela cu nr. top 1602/80/a/l/l/l/l/2, în suprafaţă de 17964 mp şi construcţiei noi edificată pe aceasta, în favoarea reclamantei A.A.C., cu titlu de drept de moştenire şi partaj.
S-a constatat că prin contractul de întreţinere încheiat la data de 23.09.2005 pârâta G.A. s-a obligat să transmită reclamantei A.A.C. dreptul său de proprietate asupra cotei de 5/8 parte din imobilul teren, situat în intravilanul satului P., nr. 97, com. Beliş, jud. Cluj, identificat prin parcela cu nr. top 1602/80/a/l/l/l/l/2, în suprafaţă de 17964 mp şi asupra construcţiei casă de lemn pe fundaţie din piatră, planşeu din lemn, şarpantă din lemn cu învelitoare din şindrilă, suprafaţă construită de 78,40 mp, compusă din cameră, bucătărie şi antreu, în schimbul prestării de către reclamantă a întreţinerii pârâtei, pe timpul vieţii acesteia, a întreţinerii constând în asigurarea locuinţei, alimente, îmbrăcăminte, iluminat, încălzit, asistenţă medicală în caz de nevoie, medicamente, iar la deces înmormântarea conform obiceiului locului.
S-a respins petitul din cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi reconvenţională P.M. şi G.D.P. privind anularea parţială a contractului de întreţinere încheiat la data de 23.09.2005 între pârâta G.A. şi reclamanta A.A.C..
S-a dispus intabularea în CF a dreptului de proprietate asupra cotei de 5/8 parte din imobilul teren, situat în intravilanul satului P., nr. 97, com. Beliş, jud. Cluj, identificat prin parcela cu nr. top 1602/80/a/l/l/l/l/2, în suprafaţă de 17964 mp şi asupra construcţiei casă de lemn pe fundaţie din piatră, planşeu din lemn, şarpantă din lemn cu învelitoare din şindrilă, suprafaţă construită de 78,40 mp, compusă din cameră, bucătărie şi antreu, în favoarea reclamantei A.A.C., cu titlu de întreţinere şi notarea obligaţiei reclamantei de întreţinere a pârâtei G.A..
S-a luat act de tranzacţia încheiată la data de 22.05.2007 între reclamanta A.A.C. şi pârâtul G.D.P..
S-a dispus sistarea stării de indiviziune între coproprietari, asupra imobilului teren, situat în intravilanul satului P., nr. 97, com. Beliş, jud. Cluj, identificat prin parcela cu nr. top 1602/80/a/l/l/l/l/2, în suprafaţă de 17964 mp şi construcţiilor existente pe acesta, conform voinţei părţilor şi propunerii din completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată de exp. C.G., în varianta 2 din raport, prin formarea de loturi, după dezmembrarea parcelei cu nr. top 1602/80/a/1/1/1/1/2, în suprafaţă de 17964 mp, conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. C.G. şi atribuirea acestora în natură, astfel:
– lotul nr. 1 – format din parcela cu nr. top nou 1602/80/a/l/l/l/1/2/1, teren în suprafaţă de 14964 mp şi construcţii edificate pe aceasta, se atribuie în natură reclamantei pârâte-reconvenţionale A.A.C., fără plata vreunei sulte către ceilalţi coproprietari;
– lotul nr. 2 – format din parcela cu nr. top 1602/80/a/l/l/l/1 /2/2, teren în suprafaţă de 3000 mp, se atribuie în natură pârâtei-reclamante reconvenţionale P.M., fără plata vreunei sulte către ceilalţi coproprietari.
S-a dispus intabularea în CF nou a dreptului de proprietate asupra parcelei cu nr. top nou 1602/80/a/1/1/1/1 /2/1, teren în suprafaţă de 14964 mp şi construcţii edificate pe aceasta, în favoarea reclamantei pârâte-reconvenţionale A.A.C., cu titlu de drept de moştenire, întreţinere şi partaj.
S-a dispus intabularea în CF nou a dreptului de proprietate asupra parcelei cu nr. top 1602/80/a/l/l/l/l/2/2, teren în suprafaţă de 3000 mp, în favoarea pârâtei-reclamante reconvenţionale P.M., cu titlu de drept de moştenire şi partaj.
S-au respins alte pretenţii ale reclamantei A.A.C..
S-au respins alte pretenţii ale pârâtei-reclamante reconvenţionale P.M..
S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părţi.
În ceea ce priveşte petitul de sistare a stării de indiviziune între coproprietari, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 22.05.2007 s-au prezentat personal în instanţă şi au depus la dosar o tranzacţie reclamanta-pârâtă reconvenţională A.A.C. şi pârâţii-reclamanţi reconvenţionali P.G.P. şi G.D.P.
Deşi s-a solicitat instanţei ca tranzacţia să facă parte din dispozitivul sentinţei, se apreciază că aceasta nu se circumscrie dispoziţiilor art. 271-273 C.proc.civ. din mai multe considerente. Faţă de pârâtul P.G.P. instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în cererea principală şi excepţia lipsei calităţii procesuale active pentru cererea reconvenţională. Neavând calitate procesuală, pârâtul-reclamant reconvenţional P.G.P. nu putea fi nici parte într-o astfel de tranzacţie. Reclamanta şi-a precizat ulterior poziţia cu privire la tranzacţia încheiată, menţionând că, într-adevăr aceasta nu îndeplineşte condiţiile art. 271-273 C.proc.civ.
În ceea ce-l priveşte însă pe pârâtul G.D.P. instanţa a apreciat că înscrisul intitulat „Tranzacţie” încheiat la data de 22.05.2007 consfinţeşte totuşi învoiala părţilor cu privire la partajarea masei succesorale, astfel că urmează a ţine cont de voinţa părţilor manifestată cu prilejul încheierii înscrisului.
De asemenea, instanţa a avut în vedere împrejurarea că pârâta P.L., prin răspunsurile la interogatoriu, a arătat că nu are nici o pretenţie la bunurile ce formează obiectul litigiului întrucât apreciază că în timpul vieţii sale, tatăl său G.D. a înzestrat-o, astfel că nu i se mai cuvin şi alte bunuri.
Nu în ultimul rând, instanţa a reţinut că odată stabilită calitatea de moştenitori a pârâţilor P.L. şi G.D.P. şi, implicit acceptată succesiunea, aceştia nu mai pot renunţa la succesiunea deja acceptată, cu atât mai mult cu cât se află în afara termenului de opţiune succesorală. în consecinţă voinţa acestora manifestată în faţa instanţei poate echivala cu un partaj voluntar asupra bunurilor supuse împărţelii, dispunându-se în consecinţă.
Toţi pârâţii-reclamanţi reconvenţionali, precum şi pârâtele P.L. şi G.A. au fost de acord că pârâtei P.M. îi revine din masa bunurilor supuse împărţelii suprafaţa de 3.000 mp teren din parcela de teren în litigiu, părţile neajungând însă la un consens cu privire la stabilirea amplasamentului acestei suprafeţe de teren.
În acest sens s-a efectuat şi o cercetare la faţa locului, concluziile fiind consemnate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului încheiat la data de 15.05.2008, identificându-se pe lângă cele două variante redate în raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată de exp. C.G. şi în completarea la raport, alte două variante de partajare în natură, ulterior întocmindu-se un supliment la raportul de expertiză.
S-a susţinut de către pârâta-reclamantă reconvenţională P.M. că doreşte sistarea stării de indiviziune prin atribuirea în lotul său a parcelei de teren în suprafaţă de 3000 mp, în varianta 1 din raportul de expertiză efectuat de exp. C.G., întrucât aceasta fost voinţa tatălui său, pe de o parte, iar pe de altă parte a avut o folosinţă faptică a acestei parcele.
Pentru a se dovedi folosinţa faptică exercitată de pârâta P.M. s-a administrat proba testimonială, în cauză fiind audiaţi martorii T.P. şi P.M. Declaraţiile martorilor sunt însă contradictorii, martorul T.P. declarând că niciodată, după decesul lui G.D., pârâta P.M. nu a folosit vreo parcelă de teren în Localitatea P. la nr. 97, cel care a folosit întregul teren fiind tatăl reclamantei – P.A.. Martorul P.M. a declarat însă că pârâta P.M. a folosit o parcelă de teren de cea. 30 m lăţime şi 40 m lungime, care i-a fost promisă de către def. G.D., situată în Localitatea P. la nr. 97 şi pe care a avut depozitată şi piatră de construcţie, însă amplasamentul parcelei nu corespunde schiţelor care i-au fost prezentate spre vedere de către instanţă, respectiv variantele 1 şi 2 din raportul de expertiză.
La formarea loturilor, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 673 in. 9 C.proc.civ., potrivit căruia se va ţine cont, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii, îmbunătăţiri, cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
De asemenea, la formarea loturilor instanţa a avut în vedere şi constatările făcute cu prilejul deplasării la faţa locului, starea tensionată care există între părţi, împrejurarea că în lotul reclamantei A.A.C. va trebui să revină parcela de teren pe care este amplasată construcţia şi care este poziţionată aproximativ la jumătatea parcelei ce urmează a fi partajată, faptul că indiferent de varianta de partajare aleasă, toate parcelele de teren au deschidere la drumul judeţean, că există o cale de acces din drumul judeţean către construcţia existentă pe teren şi care va reveni în lotul reclamantei (cale de acces care nu reprezintă un drum, dar care a fost folosit de foarte mult timp pentru accesul la construcţie). Nu în ultimul rând s-a avut în vedere faptul că pârâta P.M. nu a dovedit fără putere de tăgadă exercitarea unei folosinţe a parcelei de teren în amplasamentul indicat de aceasta (varianta I din raportul de expertiză) şi, pe cât posibil, se va alege acea variantă de partaj care va împiedica în opinia instanţei orice alte litigii viitoare între părţi.
Faţă de toate considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 728, 741 C. civil, ţinând seama de poziţia tuturor părţilor, precum şi de dispoziţiile art. 673 ind. 9 C.proc.civ. şi apreciind că nu se impune sultă pentru egalizarea loturilor, ambele loturi depăşind cota-parte ce s-ar cuveni atât reclamantei, cât şi pârâtei P.M., urmare a poziţiei exprimate de pârâţii G.D.P. şi P.L., instanţa a dispus sistarea stării de indiviziune între coproprietari, asupra imobilului teren, situat în intravilanul satului P., nr. 97, corn. Beliş, jud. Cluj, identificat prin parcela cu nr. top 1602/80/a/l/l/l/l/2, în suprafaţă de 17964 mp şi construcţiilor existente pe acesta, conform voinţei părţilor şi propunerii din completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată de exp. C.G., în varianta 2 din raport.
În temeiul art. 20 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, republicată, instanţa a dispus intabularea în CF nou a dreptului de proprietate al părţilor.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată efectuate de părţi, instanţa a dispus compensarea acestora, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 274 alin. 1 C.proc.civ. partea care cade în pretenţii va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată.
Art. 276 C.proc.civ. prevede că atunci când pretenţiile fiecărei părţi au fost încuviinţate numai în parte, instanţa va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor, iar art. 277 C.proc.civ. arată că atunci când sunt mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pârâţi, ei vor fi obligaţi să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporţional sau solidar, potrivit interesului ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.
În speţă, cheltuielile de judecată cu taxă timbru, onorarii avocaţi şi onorarii experţi au fost suportate de către reclamanta-pârâtă reconvenţională A.A.C. şi de către pârâta-reclamantă reconvenţională P.M.. Conform convenţiei părţilor, reclamanta a arătat că nu are pretenţii la cheltuieli de judecată din partea pârâţilor G.D. şi P.G.. Atât acţiunea principală, cât şi cererea reconvenţională au fost admise numai în parte. Acţiunea principală conţine petite care profită numai reclamantei. Pârâtele G.A. şi P.L. au recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantei, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 275 C.proc.civ.
Dând eficienţă şi art. 277 C.proc.civ. anterior enunţat cheltuielile de judecată au fost compensate.
Considerentele instanţei referitoare la celelalte petite nu vor fi reluate având în vedere limitele investirii care decurg din cererea formulată, neprezentând relevanţă pentru instanţa de recurs.
Prin Decizia civilă nr. 542/A din 04.11.2010 pronunţată de Tribunalul Cluj s-a admis în parte apelul declarat de apelanta pârâtă P.M., împotriva Sentinţei civile nr. 505 din 24.06.2008 pronunţată în dosar nr. 3/242/2005 al Judecătoriei Huedin, pe care a schimbat-o în parte în sensul că s-a dispus sistarea stării de indiviziune între coproprietari asupra imobilului teren situat în intravilanul satului P. nr. 97 com. Beliş, identificat cu parcela cu nr. top 1602/80/a/1/1/1/1/2 în suprafaţă de 17964 mp şi a construcţiilor existente pe acesta conform voinţei părţilor si propunerii din raportul de expertiza tehnica judiciara efectuat de expert C.G. in varianta 1 din raportul iniţial f. 156-175 vol. I fond prin formare de loturi si atribuirea in natura după cum urmează:
Lotul nr. 1 format din parcela cu nr. top nou 1602/80/a/1/1/1/1/2/1 teren în suprafaţă de 14964 mp şi construcţiile edificate pe acesta s-a atribuit in natura reclamantei Adam Adela Calina fără plata vreunei sulte
Lotul nr. 2 format din parcela cu nr. top nr. 1602/80/a/1/1/1/1/2/2 în suprafaţă de 3000 mp s-a atribuit paratei P.M. fără plata vreunei sulte .
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
A fost obligată intimata reclamantă să plătească apelantei pârâtă suma de 204,825 lei cheltuieli de judecată în apel.
Referitor la soluţia pronunţată asupra petitelor care fac şi obiectul recursului, tribunalul a reţinut următoarele:
In cursul judecării dosarului in apel a decedat parata G.A. fiind introduşi in cauza moştenitorii acesteia. Totodată după rămânerea cauzei in pronunţare la fond a decedat si parata P.L. fiind introduşi in apel si moştenitorii acesteia.
In ce priveşte restul bunurilor solicitate a fi incluse in masa succesorala prin acţiunea reconvenţionala precizata respectiv cota de 1/2 parte din terenul situat la domiciliul actual a lui P.G.P. ,cota de 1/2 parte din terenul de la Sardi ,cota de 1/2 parte din terenul de la Inosesti si casa construita de către defunct si mutata de către P.G.P. la domiciliul sau actual tribunalul a apreciat ca sub acest aspect in primul rând nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare sau schimbarea soluţiei.
Astfel in ce priveşte terenurile sus menţionate din depoziţiile martorilor audiaţi in apel rezulta într-adevăr ca aceste terenuri au fost folosite de către defuncţii G.D. si G.A. începând cu aproximativ 60 de ani in urma respectiv începând cu anii 1950 fiind folosite după decesul lui G.D. de către P.G.P. – terenul de la domiciliul sa;Petrusel Lucretia – terenul de la Inosesti chiar din timpul vieţii defunctului ,G.D. jr. –terenul situate In Sardii .
Rezulta aşadar ca aceste terenuri au început sa fie folosite de cei doi defuncţi in perioada de acţiune a Decretului Lege 115/1938.
Posesia a fost exercitata de către aceştia pana la decesul lui G.D. in anul 1991 si continuata apoi de către părţile sus menţionate conform depoziţiilor martorilor .
Prima instanţă a reţinut ca in speţă uzucapiunea aplicabila este cea reglementata de Codul civil întrucât atunci când reclamanta a formulat acţiunea exista o practica judiciara constanta care admitea acţiunile întemeiate pe uzucapiunea de si care reprezenta astfel o speranţă legitima .
In realitate practica judiciara constanta apreciata de către prima instanţă ca fiind in speţă o “speranţă legitima” in sensul art. 1 din CEDO admitea acţiunile in uzucapiune pe codul civil pentru ipotezele in care posesia a început in perioada de acţiune a Decretului Lege 115/1938 ,posesie care nu putea duce la dobândirea dreptului prin uzucapiune conform art. 27 si 28 din acest act normativ dar a continuat si după abrogarea acestor doua texte de lege prin Legea 7/1996 .Altfel spus posesia era considerata a fi un fapt juridic in curs de desfăşurare iar pentru efectele juridice produse sub imperiul noii reglementari apreciata a fi codul civil se aplicau prevederile acestui nou act normative .In acest sens este si decizia LXXXVI din 2007 data de către ICCJ intr-un recurs in interesul legii care interpretează legea pentru prescripţiile începute sub Decretul Lege 115/1938 si împlinite după intrarea in vigoare a Legii 7/1996.
In cazul in care insa faptul juridic al posesiei a început si s-a terminat înainte de intrarea in vigoare a Legii 7/1996 aceasta practica judiciara nu era aplicabila chiar daca acţiunea s-a introdus după intrarea in vigoare a Legii 7/1996 întrucât ar fi însemnat o aplicare retroactiva a prevederilor la un fapt juridic terminat înainte de intrarea in vigoare a legii noi .Aceasta este situaţia si in speţă. G.D. a posedat intre 1949-1950-1991. După 1991 posesia a fost exercitata de către copii săi mai sus indicaţi. Posesia exercitata de el si de soţia sa s-a desfăşurat integral sub incidenta legii vechi –Decretul –Lege 115/1938 astfel ca acesta posesie nu poate fi valorificata nici in practica judiciara apreciata a fi in speţă “o speranţă legitima” pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate.
Chiar si in ipoteza in care s-a retine ca aceasta speranţă legitima s-ar aplica indiferent de data împlinirii prescripţiei întrucât practica judiciara anterioara admitea uzucapiunile de cod civil indiferent de data împlinirii prescripţiei tribunalul a apreciat ca aceste 3 terenuri nu intra in masa succesorala rămasa după defunctul G.D. .
Astfel in răspunsurile la interogator moştenitorii lui G.D. respectiv apelanta P.M. P.L., G.A., G.D., reclamanta intimata si paratul P.C.A. in calitate de moştenitori a lui P.A.,acţiunea necontestata de celalalt moştenitor a lui P.A., împrejurare ce atesta confirmarea antecesorului lor) au arătat ca aceste trei terenuri au fost date ca zestre lui P.G.P. ,lui P.L. si lui G.D.P.. Existenta acestor donaţii a fost recunoscuta si de către P.G.P.
Aceasta dare ca zestre reprezintă o nula absolut pentru lipsa formei autentice .Aceste donaţii au fost insa conform celor mai sus indicate confirmate de către toţi moştenitorii astfel ca in baza art. 1167 alin. 3 C.civ aceasta confirmare acoperă lipsa formei autentice .Câta vreme aceste terenuri au fost donate de către defunct copiilor săi mai sus menţionaţi ele nu pot fi incluse in masa succesorala după G.D. si împărţite intre moştenitori .Motivul 2 de apel vizează aceste pretenţii care insa se dovedesc pentru aceste trei terenuri neîntemeiate .
Aceeaşi este situaţia si pentru casa construita de către G.D. si mutata la domiciliul lui P.G.P. .Aceasta casa a fost donata acestui fiu,străin de moştenire, donaţie confirmata de către toţi moştenitorii lui G.D. .
Prima instanţa a respins toate solicitările indicate in motivul 2 de apel ca fiind nedovedite apreciind ca in speţă se impunea efectuarea unei probaţiuni constând in expertiza ,si apreciind totodată ca in măsura in care nu se efectuează o expertiza de identificare a terenurilor in regim de cf administrarea probaţiunii testimoniale este irelevanta .
Acest raţionament este corect întrucât era posibil ca in urma identificării in regim de cf sa se constate existenta unei intabulări recente a unui drept de proprietate care ar fi ridicat probleme din perspectiva constatării unei uzucapiuni bazata pe o posesie din intervalul de timp 1950-1991. Acest raţionament acoperă si construcţia mai sus indicata, regimul juridic al construcţiei fiind influenţat de regimul juridic al terenului pe care este edificata .Ca atare nu se poate retine ca instanţa nu a judecat cauza in fond si ca s-ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare .
In urma suplimentarii probaţiunii in apel cu martori si expertiza de identificare in regim de cf a terenurilor sus menţionate soluţia pentru pretenţiile indicate in motivul 2 de apel se impune a fi menţinuta pentru considerentele mai sus expuse respectiv pentru cele 3 terenuri nu se poate retine uzucapiunea de cod civil pentru perioada 1950-1991, dar chiar si daca s-ar retine aceasta uzucapiune aceste terenuri cat si construcţia au făcut obiectul unor donaţii valabile neputând fi incluse in masa succesorala după defunctul G.D. si împărţite intre moştenitori. Totodată pentru aceste donaţii acţiunea pentru raportul lor a fost respinsa ca prescrisa iar soluţia sub acest aspect nu a fost apelata .Ca atare si acest motiv de apel este neîntemeiat .
In ce priveşte motivul 3 de apel privind partajarea in natura a terenului inclus in masa succesorala prin hotărârea primei instanţe si plata unei sulte pentru celelalte terenuri, primul teren are o suprafaţă de 17.964 mp .Din acest teren apelantei parate ii revine cota de 3/32 parte aşa cum a stabilit prima instanţa ceea ce înseamnă suprafaţa de 1684 mp .Întrucât i s-a atribuit din acest teren o suprafaţă de 3000 mp iar celelalte bunuri pentru care apelanta a solicitat sulta nu intra in masa succesorala rezulta ca acesta nu este îndreptăţită la nici o sulta primind oricum mai mult decât cota sa parte din moştenire .
In ceea ce priveşte amplasarea acestei parcele de 3000 mp existenta autorizaţiei de construire nr. 5/1973 este irelevanta in speţă .Astfel aceasta autorizaţie de construire a fost valabila timp de un an de la data eliberării ei .In acest interval de timp apelanta nu a edificat nici o construcţie astfel ca ea si-a pierdut valabilitatea .Totodată o eventuala voinţă a defunctului ca apelanta sa îşi construiască casa pe cei 3000 mp indicaţi in varianta I din expertiza efectuata in cauza nu este suficienta pentru ca aceasta suprafaţă sa se atribuie apelantei in cadrul unui partaj judiciar o asemenea voinţa si dorinţa nefiind un criteriu legal de partajare . Din aceeaşi perspectiva susţinerile pârâţilor P.G. si G.D. in sensul confirmării voinţei lui G.D. sen. sunt irelevante in speţă .In măsura in care voinţa acestui defunct nu a luat forma unei donaţii ca si in cazul celorlalte terenuri, partajarea terenului se realizează strict pe criteriile legale de partajare .
In ce priveşte folosinţa faptica a terenului de către apelanta probele pe care le-a administrat in fata primei instanţe respectiv depoziţiile aflate la f. 272-275 vol I sunt contradictorii aşa cum a reţinut si prima instanţă martorii indicând amplasamente diferite ca fiind amplasamentul folosit de către apelanta .In consecinţă in speţă nu se poate retine ca apelanta a folosit amplasamentul indicat in varianta I a raportului de expertiza si ca acest criteriu ar justifica atribuirea in favoarea ei a acestui amplasament .
In ceea ce priveşte calea de acces materializata de către expert si in suplimentul la raportul de expertiza si constatată de către prima instanţă cu ocazia deplasării la fata locului prima instanţa a reţinut ca aceasta nu reprezintă un veritabil drum.
Practic aceasta cale de acces reprezintă o parte din terenul uzucapat folosit in prezent cu destinaţia de cale de acces cu o amenajare minima pentru aceasta destinaţie .O eventuala atribuire a terenului de 3000 mp către apelanta in varianta I nu ar duce aşadar la închiderea nici unui drum de acces ci doar ar împiedica pe reclamanta intimata sa mai folosească o parte a terenului ce ii revine pentru a ajunge la construcţie, fiind obligata sa ajungă la construcţie folosind o alta cale de acces in interiorul terenului sau .Ca atare existenta acestei cai de acces nu este decisiva in partajarea propriu zisa in sensul ca aceasta cale de acces sa fie neapărat atribuita reclamantei intimate cita vreme ambele terenuri au deschidere la calea publica iar amenajarea unui drum de acces din calea publica se face cu costuri minime aşa cum indica expertul in suplimentul la raportul de expertiza.
In acest supliment la raportul de expertiza s-a relevat un aspect neindicat pana la aceea data de către expert respectiv existenta a doua reţele electrice de medie tensiune pe terenul uzucapat .Aceste doua reţele străbat terenul atribuit apelantei intr-o asemenea modalitate incit o folosire a acestui teren in vederea edificării unei construcţii este imposibila .In aceasta situaţie atribuirea suprafeţei de 3000 mp in varianta dispusa de prima instanţă dezavantajează in mod evident pe apelanta care primeşte un lot pe care nu îl poate folosi decât in scopuri limitate in timp ce reclamanta intimata primeşte un teren pe care îl poate folosi pentru orice destinaţie si păstrând si calea de acces existenta .
Trebuind sa aleagă intre dezavantajul reclamantei intimate de a amenaja o noua cale de acces spre construcţie ,cale de acces care implica costuri minime si dezavantajul apelantei de a i se atribui un teren impropriu unor destinaţii mai precis celei mai importante destinaţii pentru acest teren intravilan,aceea de a realiza o construcţie – tribunalul a apreciat ca se impune partajarea terenului in aşa modalitate incit suportarea dezavantajului creat prin existenta acestor reţele sa fie suportata in egala proporţie de ambele copărtaşe adică ambele sa aibă teren străbătut de aceste linii si ambele teren care sa poată fi folosit pentru construire,disconfortul amenajării unei noi cai de acces fiind minim si ca atare nedecisiv in alegerea variantei de partajare .Varianta 1 din raportul de expertiza iniţial corespunde acestor cerinţe de a da copărtaşilor bunuri imobile de aceeaşi destinaţie si valoare .Singurul dezavantaj al acestei variante este aşa cum s-a arătat mai sus ca reclamanta intimata trebui sa îşi amenajeze o alta cale de acces din drumul judeţean dar aceasta cale de acces se poate amenaja cu costuri minime iar suportarea acestor cheltuieli este mai puţin păgubitoare decât acordarea către apelanta a unui teren aflat sub linii electrice si impropriu construirii .
Având in vedere aceste considerente tribunalul a apreciat ca motivul de apel 3 este fondat parţial in ce priveşte partajarea terenului uzucapat astfel ca in temeiul art. 296 C.pr.civ a admis parţial apelul sub acest aspect si a schimbat sentinţa primei instanţe in parte partajând acest teren conform variantei I din raportul de expertiza iniţial întocmit de expert C.G..
In ce priveşte cheltuielile de judecata in apel pentru motivele de apel admise taxa de timbru si timbrul judiciar in apel sunt 9,65 lei .O alta cheltuiala efectuata pentru admiterea apelului in sensul schimbării variantei de partajare este suplimentul la raportul de expertiza pentru care s-a încuviinţat un onorar de 400 lei achitat de către apelanta.
Restul cheltuielilor de judecata dovedite constând in taxa de timbru si timbru judiciar ,onorar experţi sunt aferente motivelor de apel respinse respectiv motivului 2 si 3 privind sulta .
Apelanta nu a făcut dovada achitării unui onorar avocaţial dar oricum pentru pretenţiile respinse in apel acesta nu putea fi acordat ,iar pentru cel aferent partajului având in vedere ca acest partaj profita si apelantei s-ar fi impus compensarea respectiv fiecare copărtaş urmând sa îşi suporte propriile cheltuieli făcute in acest sens cu titlu de onorar avocaţial.
Ca atare in temeiul art. 298,274,276 C.pr.civ tribunalul a obligat intimate reclamanta sa plătească apelantei parate 1/2 parte din cheltuielile de judecata sus menţionate apreciind ca aceste cheltuieli trebuie suportate in mod egal fiind utile partajului si de ele beneficiind si apelanta cit si intimate reclamanta .In consecinţă a obligat intimata reclamanta la suma de 204,825 lei cheltuieli de judecata in apel .
Intimata apelanta nu a făcut dovada cheltuielilor de judecata constând in onorariu avocaţial suportat in apel si care in măsura respingerii motivelor de apel ii putea fi acordat .
Împotriva deciziei civile nr. 542/A/04.11.2010, pronunţată de Tribunalul Cluj a declarat recurs reclamanta A.A.C. solicitând admiterea recursului şi în urma rejudecării cauzei respingerea apelului cu consecinţa menţinerii în tot a sentinţei pronunţate de judecătorie, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, încălcându-se competenţa altei instanţe, a fost interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii schimbându-se natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, decizia cuprinzând motive contradictorii ori străine de natura pricinii şi fiind date cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3, 7, 8 şi 9 C.pr.civ. În mod greşit nu s-au acordat cheltuielile de judecată deşi au fost respinse ca nefondate majoritatea motivelor de apel.
Instanţa de apel s-a pronunţat pe fondul unei cereri faţă de care nu era competentă în lipsa împrocesuării proprietarului necitat în condiţiile în care părţile nu au înţeles să extindă acţiunea faţă de proprietarul tabular. Nu are relevanţă faptul că în final instanţa a respins acest capăt de cerere, relevant fiind aspectul menţionat anterior.
În condiţiile în care apelanta nu a cerut constatarea dobândirii prin uzucapiune de către G.D. a dreptului de proprietate asupra terenurilor, aceasta nu putea cere pentru prima dată în apel acest lucru, iar instanţa de apel nu putea să se considere competentă să o judece.
Singurul motiv serios pentru care a fost apelată hotărârea primei instanţe a fost modul în care s-a stabilit amplasamentul parcelei în suprafaţă de 3.000 m.p. care i-a revenit pârâtei reclamante.
Instanţa de apel a tranşat această problemă în mod greşit interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii.
Astfel, din dosar rezultă că în faţa primei instanţe reclamanta a contestat dreptul pârâtei P.M. la suprafaţa de 3.000 m.p. teren cu motivarea că a primit prin masa succesorală, la fel ca ceilalţi îndreptăţiţi bunuri în valoare acoperitoare cotei sale. Totuşi după pronunţarea sentinţei reclamanta a acceptat soluţia de atribuire a unei suprafeţe de teren pârâtei tocmai pentru a stinge litigiul. Pentru a decide astfel a fost avut în vedere şi amplasamentul stabilit de către prima instanţă pentru terenul atribuit pârâtei reclamante.
Instanţa de apel a schimbat hotărârea primei instanţe alegând o altă variantă de amplasare a acestei parcele, sprijinindu-se în analiza şi deliberarea sa pe motive străine de natura pricinii. Instanţa de apel a avut o greşită reprezentare a variantei alese de către prima instanţă, apreciind eronat că amplasamentul este cel menţionat de către expert în varianta II din completarea la raportul de expertiză, deşi în realitate era vorba despre varianta II din raportul de expertiză iniţial.
Interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii rezultă şi din aceea că instanţa trebuia să analizeze amplasamentul pentru suprafaţa de 1.684 m.p. cuvenită şi nicidecum pentru suprafaţa excedentară. Chiar dacă s-ar aprecia în mod corect că reclamanta neatacând cu apel sentinţa a fost de acord cu această suprafaţă, nu se poate întoarce împotriva sa această atitudine prin stabilirea amplasamentului diferenţei de 1.316 m.p. peste drumul de acces pe care l-a avut întotdeauna în folosinţă.
Instanţa de apel face o greşită aplicare a legii în momentul alegerii variantei de partaj, nerespectând prevederile art. 6739 C.pr.civ., neţinând cont de acordul părţilor, mărimea cotei părţi ce se cuvine fiecăruia, natura bunurilor adică categoria de folosinţă drum a unei părţi din parcele şi de faptul că unii dintre coproprietari au făcut construcţii pe teren, drumul fiind special construit pentru accesul la construcţii. În consecinţă, instanţa de apel dispune partajul după alte raţiuni, străine de natura pricinii, concluzionând că existenţa căii de acces de care se prevalează reclamanta nu este decisivă la partajare.
Tot un motiv străin de natura pricinii este aspectul descoperit în suplimentul la raportul de expertiză, respectiv existenţa a două reţele electrice de medie tensiune pe terenul uzucapat în condiţiile în care parcela nu este una şi aceeaşi cu cea atribuită prin sentinţă, ci o propunere nevalidată de prima instanţă.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, în mod greşit s-a apreciat că reclamanta intimată trebuie să plătească apelantei ½ din cheltuielile de judecată, considerându-se că aceste cheltuieli trebuie suportate în mod egal, partajul profitând ambelor părţi.
În apărare intimata P.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat de către reclamanta A.A.C. împotriva deciziei civile nr. 542/2010 a Tribunalului Cluj, Curtea reţine următoarele:
În ceea ce priveşte prima critică adusă deciziei, cea referitoare la modul în care instanţa de apel a înţeles să soluţioneze petitul având ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune se apreciază, în concordanţă cu opinia recurentei exprimată în şedinţa publică din 11.02.2011 prin reprezentant, că aceasta este lipsită de interes în condiţiile în care instanţa de apel a respins acest petit, nemaiimpunându-se a se cerceta considerentele avute în vedere de către instanţa de apel în acest sens. De asemenea, reclamanta nu are interes să invoce faptul că acest petit a fost soluţionat fără a fi împrocesuaţi proprietarii tabulari, în condiţiile în care situaţia s-ar prezenta astfel, singura persoană prejudiciată fiind proprietarul tabular sau moştenitorii acestuia, prejudiciul nefiind însă unul efectiv în condiţiile în care hotărârea pronunţată astfel nu îi este opozabilă.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, cel privind varianta de partajare aleasă de către instanţa de apel, se apreciază că acesta nu se poate circumscrie pct. 8 al art. 304 C.pr.civ., text de lege invocat de către recurentă, neexistând un act juridic dedus judecăţii care să fie interpretat greşit de către instanţă.
Motivul se poate circumscrie însă pct. 9 al art. 304 C.pr.civ., text de lege de asemenea indicat de către recurentă, aceasta în condiţiile în care s-ar concluziona că instanţa a încălcat sau interpretat greşit prevederile art. 6739 C.pr.civ. care reglementează criteriile care trebuie avute în vedere de către instanţă la formarea şi atribuirea loturilor.
Analizând aceste criterii, respectiv acordul părţilor, mărimea cotei părţi ce se cuvine fiecărui coproprietar, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, edificarea unor construcţii de către unii dintre coproprietari înainte de a se cere împărţeala, eventuale îmbunătăţiri făcute cu acordul coproprietarilor, raportat la considerentele deciziei atacate se constată că instanţa de apel a avut în vedere toate criteriile prevăzute de acest text de lege şi altele incidente raportat la specificul cauzei, fiind respectat pe deplin textul art. 6739 C.pr.civ.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentei referitoare la întinderea lotului atribuit pârâtei, astfel cum aceasta însăşi a arătat, nu pot fi avute în vedere la judecarea recursului, în condiţiile în care prin neatacarea sentinţei judecătoriei reclamanta a acceptat întinderea lotului pârâtei. Ţinând cont de poziţia procesuală a reclamantei, evident că instanţa de apel la alegerea amplasamentului lotului pârâtei nu putea avea în vedere că în realitate suprafaţa cuvenită pârâtei ar fi de 1.684 m.p., iar nu 3.000 m.p. Chiar dacă reclamanta nu a înţeles să declare apel împotriva sentinţei pronunţate de judecătorie, din considerente de bună-credinţă şi în vederea stingerii litigiului, aceasta avea posibilitatea, după ce a luat la cunoştinţă de motivele de apel invocate de către pârâtă, să uzeze de calea procedurală pusă la dispoziţie de art. 293 C.pr.civ. în vederea apărării intereselor sale.
Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, instanţa de apel având în vedere la pronunţarea soluţiei criteriile prevăzute de art. 6739 C.pr.civ., pe care le-a analizat detaliat raportat la situaţia faptică din dosar, celelalte critici formulate de către recurentă privind starea de fapt reţinută de către instanţa de apel nu pot fi avute în vedere, acestea neputându-se circumscrie unor critici de nelegalitate ale deciziei, în condiţiile abrogării pct. 10 şi pct. 11 ale art. 304 C.pr.civ., starea de fapt stabilită prin hotărârea atacată nemaiputând fi cenzurată de către instanţa de recurs, urmând a fi reţinută ca atare de către aceasta.
Referitor la susţinerea recurentei în sensul că instanţa de apel a avut în vedere la pronunţarea soluţiei o premisă greşită, nereţinând varianta aleasă de către prima instanţă în momentul partajării, ci o altă variantă, se apreciază că nici aceasta nu este întemeiată. Din sentinţa civilă nr. 505/2008 a Judecătoriei Huedin rezultă că partajarea terenului a fost făcută conform propunerii din completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară, în varianta II din raport, această variantă fiind criticată de către pârâtă prin apelul declarat.
În vederea alegerii unei variante optime de partaj instanţa de apel a înţeles să solicite efectuarea unui supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară, supliment aflat la filele 204 şi urm. din dosarul instanţei de apel, din acest supliment, respectiv planul de situaţie întocmit, rezultând că varianta aleasă de către prima instanţă este cea relevată în acest plan.
În cazul în care recurenta aprecia că nu aceasta este varianta reţinută de către judecătorie la efectuarea partajului, având în vedere că într-adevăr raportat la modul în care a fost identificată varianta aleasă prin dispozitivul sentinţei ar putea exista discuţii în sensul că ar fi varianta II din raportul iniţial sau varianta II din suplimentul efectuat de către prima instanţă, aceasta avea obligaţia să învedereze acest aspect instanţei de apel după comunicarea suplimentului la raport. Neînţelegând să procedeze astfel rezultă că a acceptat concluziile raportului de expertiză care a avut în vedere faptul că prima instanţă a ales ca variantă de partaj varianta nr. II evidenţiată în planul de situaţie anexat la fila 206 din dosarul tribunalului, în aceste condiţii aceasta nemaiputându-se prevala în recurs de o eventuală înţelegere greşită de către instanţa de apel a dispozitivului sentinţei pronunţate de judecătorie.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată se constată că în mod corect au fost acordate acestea apelantei. Cheltuielile aferente pretenţiilor respinse nu au fost acordate, iar în ceea ce priveşte pretenţiile admise de către instanţa de apel, respectiv alegerea unei noi variante de partajare, s-a apreciat că acestea trebuie suportate în mod egal de către copartajanţi, fiind cheltuieli utile partajului şi deci ambilor copartajanţi, în consecinţă fiind obligată intimata să suporte ½ parte din aceste cheltuieli.
Ţinând cont de faptul că pârâta a fost cea care a declarat apel împotriva sentinţei pronunţate de judecătorie în ceea ce priveşte varianta de partajare, instanţa de apel admiţând apelul sub acest aspect şi alegând o altă variantă de partajare, se apreciază că în această situaţie ar fi aplicabile dispoziţiile art. 274 C.pr.civ., partea căzută în pretenţii, adică intimata, recurentă în prezentul dosar trebuind să suporte integral cheltuielile de judecată prilejuite de judecarea apelului, în apel nemaiputându-se aprecia că acestea se suportă în părţi egale, profitând ambilor copartajanţi, acest raţionament fiind valabil doar în faţa primei instanţe. Neputându-se însă agrava situaţia recurentei în propria cale de atac, soluţia referitoare la petitul de acordare a cheltuielilor de judecat astfel cum a fost pronunţată prin decizia atacată va fi menţinută ca legală.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge recursul declarat de reclamanta A.A.C. împotriva deciziei civile nr. 542/A din 4 nov. 2010 a Tribunalului Cluj, pe care o va menţine ca legală.
Notă. Această decizie nu respectă decizia nr. LXXXI din anul 2007 a secţiilor Unite ale Înaltei curţi de Casaţie şi Justiţie privind legea aplicabilă în materie de uzucapiune, dând prioritate jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la o practică discutabilă a instanţelor judecătoreşti.
