O.U.G. nr. 22/2004, art. 123 alin. (6)
Venitul în completare este un accesoriu al indemnizaţiei de şomaj, iar dispoziţiile art. 123 alin. (6) din O.U.G. nr. 22/2004 reglementează cuantumul acestuia cu trimitere la alin. (2) al aceluiaşi articol de lege, respectiv ca diferenţă dintre salariul mediu net pe economie din luna anterioară încetării plăţilor compensatorii şi nivelul indemnizaţiei de şomaj.
C.A. Alba-lulia, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 1099 din 01 octombrie 2007.
Prin sentinţa civilă nr. 763/2007 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar civil nr. 3836/107/2006 s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul B.C. în contradictoriu cu pârâta AJOFM Alba, având ca obiect: să se constate că este îndreptăţit, în baza ordonanţei privind modificarea şi completarea O.U.G. nr. 175/2002 de modificare şi completare a O.U.G. nr. 95/2002 privind industria de apărare la:
– o sumă egală cu două salarii medii nete pe economie, plăţi compensatorii lunare, indemnizaţia de şomaj şi lunar de completare; actualizarea acestor sume; precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
S-a luat act de renunţarea reclamantului la judecarea acţiunii faţă de S.C.U.M. Cugir S.A.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, cu referire la probele dosarului, respectiv concluziile raportului de expertiză tehnică contabilă efectuat în cauză, că, în speţă, reclamantului i-au fost acordate corect veniturile ce i se cuveneau potrivit legii.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de lege, reclamantul B.C. solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecând cauza admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
în dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul susţine că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică întrucât venitul în completare a fost diminuat de la data pensionării cu valoarea indemnizaţiei de şomaj, contrar prevederilor legale.
Curtea, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi „din oficiu conform cerinţelor art. 3041 C. proc. civ., în limitele statuate de art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit O.U.G. nr. 22 din 15 aprilie 2004 pentru modificarea şi completarea O.U.G nr. 95/2002 privind industria de apărare art. 123 alin. (6) „Dacă în perioada acordării venitului de completare prevăzut la alin. (3) persoanele se încadrează în sau se pensionează, conform legii, beneficiază pana la expirarea perioadei prevăzute la art. 122 alin. (2) de venit de completare în cuantumul prevăzut la alin. (2).
Potrivit Art. 122. – (1) Venitul lunar de completare se stabileşte o data cu indemnizaţia de şomaj şi este egal cu diferenţa dintre salariul individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de concediere, calculat pe baza elementelor din contractul individual de munca, dar nu mai mult decât salariul mediu net pe economie comunicat de Institutul Naţional de Statistica pentru luna anterioară celei în care a avut loc concedierea, şi nivelul indemnizaţiei de şomaj.
în speţă, recurentul reclamant, concediat în cadrul concedierii colective din data de 20.05.2004 de la S.C. U.M. Cugir, a beneficiat în perioada 20.05.2004-31.05.2004 de indemnizaţia de şomaj şi venit de completare; în perioada 01.06.2004-31.05.2005 a beneficiat de plăţi compensatorii conform O.U.G. nr. 22/2004; în perioada 01.06.2005-19.05.2006 a beneficiat de indemnizaţie de şomaj şi venit în completare, în conformitate cu dispoziţiile art. 123 alin. (2) din O.U.G. nr. 22/2004; în perioada
20.05.2005 a beneficiat de venit în completare în cuantum integral, conform art. 123 alin. (3) din O.U.G. nr. 22/2004; iar începând cu data de
04.09.2006 când s-a pensionat de boală, venitul în completare i-a fost acordat în continuare, diminuat cu valoarea indemnizaţiei de şomaj.
Susţinerea recurentului în sensul că această diminuare nu este corectă este nefondată, întrucât venitul în completare este un accesoriu al indemnizaţiei de şomaj şi dispoziţiile art. 123 alin. (6) din O.U.G. nr. 22/2004 sus enunţate reglementează cuantumul acestuia cu trimitere la alin. (2) al aceluiaşi articol de lege, respectiv ca diferenţă dintre salariul mediu net pe economie din luna anterioară încetării plăţilor compensatorii şi. nivelul indemnizaţiei de şomaj.
Dacă legiuitorul ar fi urmărit să acorde beneficiarilor, venitul în completare în cuantumul integral, conform solicitării reclamantului recurent în speţă, trebuia să facă trimitere expresă la alin. (3) al art. 123 din O.U.G. nr. 22/2004 şi nu la alin. (2) al articolului de lege în discuţie. Faţă de cele ce preced, curtea a constatat că instanţa de fond a făcut o aplicare şi interpretare corectă a legii aplicabile în raport cu probele dosarului, aşa încât nefiind incident niciunul din cazurile de casare sau modificare a hotărârii expres şi limitativ prevăzute de legiuitor în conţinutul art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ. în conformitate cu art. 312 alin. (1). C. proc. civ. a respins ca nefondat recursul de faţă.
