Legea nr. 571/2003, art. 55 alin. (2) Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, art. 68 lit. L)
Legea nr. 95/2006, art. 257 Legea nr. 19/2000[1], art. 21 alin. (6)
Conform art. 55 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 şi art. 68 lit. L) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, sunt
incluse în categoria veniturilor impozabile şi veniturile reprezentând compensaţii băneşti individuale acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective.
Pentru persoanele care beneficiază de plăţi compensatorii, această contribuţie se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj la nivelul cotei contribuţiei individuale de asigurări sociale.
C.A. Bucureşti, s. a Vll-a civ., confl. muri. şi asig. soc.,
dec. nr. 8120 din 7 decembrie 2011
Prin sentinţa civilă nr. 3102/30.03.2011, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VlII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins acţiunea formulată de reclamantele G.M.C. şi O.A. în contradictoriu cu pârâta S.N.S.P.M.P.D.S.B., ca neîntemeiată.
In considerente a retinut că reclamantele au fost salariatele C.N.PD.S.B. în baza contractelor individuale de muncă nr. 17186/2007 pentru G.M.C. şi nr. 1045/2009 pentru O.A. Prin H.G. nr. 1421/2009, dată în aplicarea Legii nr. 329/2009, C.N.PD.S.B. s-a desfiinţat. S-a înfiinţat S.N.S.P.M.P.D.S.B., aceasta rezultând din comasarea prin fuziune a S.N.S.PM.S.B. cu C.N.PD.S.B. Ca urmare a desfiinţării C.N.PD.S.B., reclamantele au fost preluate de nou-înfiinţata
S.N.S.P.M.P.D.S.B. In urma concedierii colective desfăşurate la nivelul noii instituţii S.N.S.P.M.P.D.S.B., reclamantele au primit compensaţii băneşti sub forma salariilor brute lunare, iar contribuţiile sociale reţinute şi virate au fost precizate prin declaraţia lunară înregistrată cu nr. 66066/24.04.2010 către Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi prin raportarea online transmisă la data de 22.04.2010 şi validată pe 28.04.2010 către Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, pentru G.M.C., şi declaraţia lunară înregistrată cu nr. 66066/22.04.2010 către Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi prin raportarea online transmisă la data de 22.04.2010 şi validată pe 28.04.2010 către Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, pentru O.A.
Prin acţiunea de faţă, reclamantele solicită restituirea sumelor corespunzătoare contribuţiilor sociale (C.A.S. şi C.A.S.S.) reţinute şi vărsate de către pârâtă din compensaţiile băneşti plătite reclamantelor.
Tribunalul a constatat că pârâta avea obligaţia, potrivit contractului colectiv de muncă, să plătească reclamantelor compensaţii băneşti reprezentând contravaloarea unui număr de salarii brute lunare raportat la vechimca lor în muncă, obligaţie pe care şi-a îndeplinit-o, reţinând din aceste sume contribuţiile prevăzute de lege pentru plata salariilor
şi virând efectiv în conturile reclamantelor diferenţele rămase după reţinerea acestor contribuţii.
Pârâta a procedat în mod legal, în conformitate cu dispoziţiilor art. 257 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1). Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit.
Tribunalul a constatat că drepturile compensatorii acordate ca urmare a concedierii colective a reclamantelor reprezintă venituri asimilate salariilor, pentru care există obligaţia plăţii de contribuţii pentru asigurările de sănătate, în temeiul dispoziţiilor art. 55 alin. (1) C. fisc. Potrivit acestor dispoziţii legale, „sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege”.
Nu poate fi primită susţinerea reclamantelor în sensul că aceste compensaţii reprezintă despăgubiri pentru care nu se plătesc contribuţii sociale, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 55 alin. (4) lit. j) C. fisc., „sumele reprezentând plăţile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, conform legii”, sunt considerate ca nefiind incluse în veniturile salariate şi prin urmare nu sunt impozabile. Prin urmare, legiuitorul a exceptat de la plata impozitului (nu a C.A.S. şi C.A.S.S.) doar compensaţiile calculate în funcţie de salariile medii nete pe unitate, ipoteză ce nu se regăseşte în cauza de faţă. Reclamantelor li s-au calculat compensaţii în funcţie de salariile lor brute şi, pe cale de consecinţă, se impune plata contribuţiilor de asigurări
sociale pentru aceste venituri asimilate salariilor. In plus, veniturile pentru care nu se plătesc contribuţii de asigurări sociale sunt expres şi limitativ prevăzute în art. 26 din Legea nr. 19/2000, cu modificările ulterioare (în vigoare la data efectuării plăţilor de către pârâtă), iar salariile compensatorii plătite în caz de concediere colectivă nu se numără printre excepţiile prevăzute de lege.
Pentru considerentele anterior expuse, Tribunalul a respins acţiunea reclamantelor ca neîntemeiată.
împotriva acestei sentinţe au declarat recurs motivat în termen legal reclamantele G.M.C. şi O.A. (…)
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât şi a dispoziţiilor art. 304′ C. proc. civ., Curtea găseşte recursul fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Conform art. 55 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 şi art. 68 lit. L) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, sunt incluse în categoria veniturilor impozabile şi veniturile reprezentând compensaţii băneşti individuale acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, motiv pentru care în mod corect a fost reţinut şi virat impozitul de 16%. De asemenea, în aceeaşi ordine de idei, Curtea apreciază că, în mod corect, li s-a reţinut reclamantelor contribuţia de asigurări sociale de sănătate, art. 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii prevăzând obligaţia plăţii contribuţiei la asigurările de sănătate pentru veniturile supuse impozitului pe venit. Prin urmare, sub acest aspect, prima instanţă a făcut o corectă aplicare a legii.
Vor fi modificate celelalte dispoziţii ale sentinţei, referitoare la restituirea C.A.S., întrucât prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale.
Curtea reţine că, potrivit art. 21 alin. (6) din Legea nr. 19/2000, pentru persoanele care beneficiază de plăţi compensatorii, această contribuţie se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj la nivelul cotei contribuţiei individuale de asigurări sociale, concluzia fiind aceea că pârâta a reţinut în mod eronat reclamantelor această contribuţie.
Nu pot fi reţinute susţinerile recurentelor-reclamante, referitoare la caracterul de despăgubire al plăţilor compensatorii, întrucât nu există temei legal pentru scutirea de la plata impozitului pe şi a contribuţiei de asigurări de sănătate, ceea ce înseamnă că se aplică dispoziţiile generale în materie de drepturi salariale. Singura dispoziţie expresă de exceptare de la plata contribuţiilor se regăseşte în art. 21 alin. (6) din Legea nr. 19/2000.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea a admis recursul, a modificat în parte sentinţa recurată, în sensul că a obligat pârâta să restituie reclamantelor sumele reţinute cu titlu de contribuţii la asigurări sociale din compensaţiile băneşti plătite la încetarea contractului individual de muncă, iar în temeiul art. 1088 C. civ. 1864, a obligat-o şi la plata dobânzii legale aferente, de la data introducerii acţiunii (17.01.2011) şi până la data plăţii.
