Motivându-şi contestaţia, contestatorul a arătat, că intimata i-a aplicat nelegal şi netemeinic sancţiunea disciplinară în temeiul art. 264 lit. d din Codul muncii întrucât consideră că nu a săvârşit nici o abatere disciplinară întrucât Ordinul de serviciu din data de 15.12.2005 era adresat şefilor de tură sau locţiitorilor acestora şi nicidecum lui care ocupă o funcţie de execuţie.
Intimata prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată, motivând că toţi salariaţii au obligaţia de a lua la cunoştinţă de toate ordinele de serviciu care apar referitoare la sectorul lor de desfăşurare a activităţii.
Tribunalul Suceava prin sentinţa civilă nr. 1046 din 19.06.2006 a admis contestaţia, a anulat decizia nr. 6-3C/96/02.2006 emisă de intimată şi a obligat-o pe aceasta din urmă să plătească contestatorului suma de 210 lei RON cu titlu de drepturi salariale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin decizia nr. 6-3 C/96/02.2006 intimata a dispus sancţionarea disciplinară a contestatorului conform art. 264 (1) lit. „d” din Codul muncii coroborat cu art. 45 lit. „d” din Regulamentul Intern, respectiv cu suspendarea contractului de muncă pe o perioadă de 3 zile lucrătoare având ca motiv refuzul acestuia de a semna de luarea la cunoştinţă în tura din 16/17.12.2005 a Ordinului de serviciu emis la data de 15.12.2005.
Prima instanţă în soluţia dată a avut în vedere dispoziţiile art. 27 lit. a, b,c,g din Regulamentul Intern, respectiv că salariatului îi revine obligaţia de a realiza norma de muncă sau după caz de a îndeplini atribuţiile ce-i revin conform fişei postului.
Cum din clauzele contractului individual de muncă şi sarcinile din fişa postului nu a rezultat obligaţia contestatorului de a semna de luarea la cunoştinţă cu privire la toate ordinele emise, instanţa de fond a considerat că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 263 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentinţe intimata a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate, întrucât fapta săvârşită de contestator prin neluarea la cunoştinţă a Ordinului în cauză constituie abatere disciplinară, întrucât potrivit Regulamentului Intern salariaţii au obligaţia de a lua la cunoştinţă de ordinele de serviciu ce apar în sectorul respectiv pentru buna desfăşurare a activităţii şi pentru preîntâmpinarea anumitor deficienţe ce pot apărea, iar pe de altă parte fapta săvârşită de contestator constituie abatere disciplinară conform prevederilor art.263 (2) din Codul muncii şi art. 44 lit. „s” şi art. 27 lit. a,b,c şi g din Regulamentul Intern, în plus prevăzând că, contestatorul nu este la prima abatere.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate şi ţinând seama de prevederile stipulate în Regulamentul Intern al societăţii, curtea constată că recursul este întemeiat şi se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, avându-se în vedere următoarele:
Astfel, analizând pe de o parte conţinutul Ordinului de serviciu emis de recurentă la data de 15.12.2005, curtea constată că sarcinile cuprinse în acesta privesc pe toţi salariaţii din sectorul respectiv inclusiv pe contestator motivat de faptul că prin acest ordin s-a urmărit buna desfăşurare a activităţii care implică răspunderea tuturor salariaţilor şi nu numai a şefilor de tură, iar pe de altă parte văzând dispoziţiile art. 27 lit. a, b, c şi g şi art. 44 lit. „l” şi „s” din Regulamentul Intern, rezultă fără echivoc că prin refuzul de a luarea la cunoştinţă a Ordinului în cauză, contestatorul a încălcat prevederile din regulament aşa încât prima instanţă în mod greşit a considerat că în speţă nu este dată abaterea disciplinară potrivit art. 263 din Codul muncii în mod generic fără a avea în vedere şi dispoziţiile prevăzute din Regulamentul intern al societăţii.
Pe de altă parte instanţa de fond în motivarea hotărârii pronunţate a motivat rezumându-se doar la aspectul general că atât în clauzele contractului individual de muncă şi în fişa postului nu se prevede în mod expres obligaţia de luare la cunoştinţă a tuturor ordinelor de serviciu, fără a-şi manifesta rolul său activ în aprofundarea situaţiei de fapt şi drept a litigiului de faţă „aspect ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Aşa fiind, curtea faţă de situaţia arătată, constatând că în cauză sunt date motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 coroborate cu art. 312 pct. 5 Cod proc. civilă, va admite recursul şi rejudecând cauza va modifica în totalitate sentinţa civilă nr. 1046 din 19.06.2006 pronunţată de Tribunalul Suceava în sensul că va respinge că nefondată contestaţia împotriva deciziei nr. 6-3C/96/02.2006 emisă de intimata SNTFM „CFR MARFĂ”SA – Sucursala I.
(Decizia nr. 632 din 12.09.2006 a Curţii de Apel Suceava – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale)
