Citeste şi


Lovirea sau alte violenţe. Aplicarea unei pedepse de 4 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, prin intermediul Serviciului de Probaţiune, este justificată faţă de numărul de zile de îngrijiri medicale foarte ridicat, mod…


Prin sentinţa penală nr. 2527/21.11.2006 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti s-a dispus în baza art.180 alin.2 CP condamnarea inculpatului P. D. la  4 luni inchisoare.

In baza art. 86 ind.1 CP  s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei pe un termen de incercare de 2 ani si 4 luni, conform art. 86 ind.2 CP.

In baza art. 86 ind.3 CP, s-a stabilit ca inculpatul  va respecta urmatoarele masuri de supraveghere:

– se va prezenta  trimestrial la Serviciul de Probatiune din cadrul Tribunalului Bucuresti

– va anunta in prealabil orice schimbare de domiciliu

– va comunica si justifica  schimbarea locului de munca

– va comunica informatii de natura a putea fi controlate  mijloacele de existenta.

In baza art. 86 ind.3 alin.3 CPP, s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de incercare sa nu ia legatura cu partea vatamata.

Au fost puse in vedere inculpatului dispozitiile art. 86 ind.4  CP.

In baza art. 346 alin.1 CPP a fost obligat inculpatul la 5.ooo RON daune morale catre partea civila U.I. D.

În baza art. 191 pct. 1  C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON  cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:

Prin adresa nr. 8035/P/2006 a Parchetului de pe langă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a fost înaintată instanţei plangerea prealabilă formulată de partea vătămată U. I. D. împotriva inculpatului P. D. sub aspectul săvarşirii infracţiunii de lovire şi alte violenţe prevăzută de arrt. 180 al. 2 c.p.

În motivarea plangerii, partea vătămată a arătat în fapt că la data de 11.06.2006, în timp ce se afla la domiciliul său situat în Bucureşti, str. …, sector 1, a fost lovit cu o bata de bassebal de către inculpat, chiriaş la adresa menţionată, în urma unor discuţii contradictorii cu acesta.

În faza cercetării judecătoreşti, au fost audiaţi partea vătămată şi inculpatul, şi a fost administrată proba testimonială, încuviinţată părţii vătămate, fiind audiată martora C.S.. A fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia partea vătămată a depus la dosar certificatul medico-legal seria A1/6978/2006. S-a acordat inculpatului un termen în vederea solicitării probei testimoniale în condiţiile art. 320 al. 2 c.p.p., însă acesta nu s-a prezentat la termenul acordat în acest scop.

Analizand materialul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt: La data de 11.06.2006, în jurul orelor 15,30, partea vătămată U.I.D. a intervenit pentru a apăra pe mama şi pe sora sa, care erau lovite de către inculpat şi soţia acestuia, în curtea imobilului situat în Bucureşti, str. Gheorghe Missail nr. 85, scetor 1. În  momentul în care partea vătămată a încercat să aplaneze conflictul, inculpatul a lovit-o pe aceasta în mod repetat cu o bata în zona capului, precum şi în zona membrelor, superioare şi inferioare. Partea vătămată nu a lovit pe inculpat, şi nu a ripostat în vreun fel la loviturile inculpatului. Inculpatul acontinuat să lovească pe partea vătămată şi după ce aceasta a căzut la pamant şi şi-a pierdut cunoştinţa. Incidentul a luat sfarşit ca urmare a intervenţiei vecinilor.

Loviturile inculpatului au provocat părţii vătămate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale, pe moment fiind de natură a provoca părţii vătămate pierderea cunoştinţei.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului care în data de 11.06.2006  a lovit-o pe partea vătămată cu o bata în zona capului, a membrelor superioare şi inferioare cauzandu-i astfel leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire şi alte violenţe prevăzută de art. 180 al. 2 c.p.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 c.p. Astfel, a reţinut că fapta inculpatului relevă un grad de pericol social semnificativ, ce reiese din modul de savarşire a faptei, lovirea repetată cu un corp dur, în zona capului precum şi a membrelor, chiar şi după ce aceasta a căzut la pamant şi şi-a pierdut cunoştinţa. În acelaşi sens, instanţa a reţinut urmările concrete ce au fost produse, vătămarile corporale produse necesitand 12-14 zile de îngrijiri medicale. În defavoarea inculpatului, instanţa a reţinut şi împrejurarea că acesta nu a încetat să lovească pe partea vătămată pană nu au intervenit vecinii ce au observat incudentul şi au solicitat şi organele de ordine. Inculpatul a avut o poziţie nesinceră, negand săvarşirea faptei, aspect ce denotă faptul că acesta nu a conştientizat gravitatea faptei sale şi posibilele consecinţe ale acesteia.

Instanţa a apreciat că fapta inculpatului este suficient de gravă încat să necesite aplicarea pedepsei închisorii, astfel că a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoare, în cuantum de 4 luni.

Avand în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale conform fişei de cazier judiciar (f. 13 ) fiind astfel la prima abatere a facut aplicarea art. 86 ind. 1 c.p.

A stabilit un termen de încercare de 2 ani şi 4 luni, în condiţiile art. 86 ind. 2 c.p.

Pe durata termenului de încercare, s-a impus inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86 ind. 3 al. 1 c.p.:

– se va prezenta trimestrial la Serviciul de probaţiune de pe langă tribunalul Bucureşti

– va anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu

– va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă

– va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 86 ind. 3 al. 3 c.p,.instanţa a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să nu ia legătura cu partea vătămată pentru a fi evitate posibile astfel de incidente.

A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86 ind. 4 c.p. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvarţirii unei alte infracţiuni sau a nerespectării mărurilor de supraveghere sau obligaţiilor impuse în sarcina sa.

Sub aspectul laturii civile, instanţa a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5000 ron daune morale.

În raport de dispoziţiile art. 998- 999 C.civ., instanţa a apreciat că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale. Inculpatul a săvarşit o faptă ilicită, cu vinovăţie în forma intenţei directe. Prin această faptă i-au fost cauzate părţii vătămate vătămarea integrităţii corporale, vătămare ce a determinat un prejudiciu moral părţii vătămate. Acest prejudiciu este reprezentat de suferinţele fizice provocate părţii civile prin acţiunile de lovire, de atingerea adusă integrităţii fizice a părţii civile, de cauzarea pierderii cunoştinţei , de starea de şoc indusă părţii civile, inerentă în urma unei astfel de agresiuni fizice, de natura şi intensitatea celei exercitate de inculpat. Părţii civile i-a fost cauzat un prejudiciu moral şi ca urmare a faptului că a fost bătută în văzul vecinilor, fiindu-i astfel afectată şi demnitatea. Instanţa va avea în vedere şi disconfortul provocat părţii civile, ulterior incidentului, aspectul inestetic al leziunilor. Legătura de cauzalitate între prejudiciul moral şi şi fapta ilicită rezultă din modul concret de săvarşire a faptei.

Instanţa a apreciat că violenţa faptei şi amploarea leziunilor cauzate părţii civile justifică acordarea unei sume de bani pentru repararea prejudiciului moral suferit, sumă ce va fi stabilită la nivelul celei solicitate de partea vătămată, respectiv 5000 ron.

În consecinţă, în baza art. 14 rap. la art. 346 şi 998- 999 C.civ., instanţa a admis acţiunea civilă şi a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 5.000 ron cu titlul de daune morale.

Împotriva acestei sentinţe inculpatul a promovat recurs, arătând că nu este vinovat, fiind provocat să săvârşească fapta penală dedusă judecăţii.

Instanţa de control a procedat la audierea martorului propus de inculpat în acest stadiu procesual, şi a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În data de 11.06.2006, partea vătămată U.I.D. a fost alertat de ţipetele sorei şi mamei sale şi încercând să vadă ce se întâmplă, l-a observat pe inculpat cum le agresează cu un obiect contondent din lemn în mână.

A încercat să intervină dar a fost lovit de mai multe ori de inculpat cu lemnul în zona capului, umărului, braţelor şi picioarelor, suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12- 14 zile îngrijiri medicale, aşa cum rezultă din raportul de expertiză medico- legală întocmit în cauză.

La incident a asistat şi martorul direct C.S., care audiată fiind la data de 21.11.2006 de prima instanţă a observat cum după ce îi fusese agresată familia, partea vătămată a fost lovită la rândul ei de către inculpat cu o bâtă în zona capului chiar dacă era căzută şi prezenta urme de sângerare pe întreg corpul.

Şi martorul D.C., prieten al inculpatului, audiat în faţa Tribunalului a arătat că din câte îşi aduce aminte a existat un conflict între părţi, inculpatul lovindu-l cu o scândură pe partea vătămată în zona spatelui. A precizat că nu a observat ca partea vătămată să îl lovească la rândul său pe inculpat.

În aceste condiţii, Tribunalul a apreciat ca dovedită infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 al. 2 c.p.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, Tribunalul a constatat că judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a făcut o judicioasă aplicare a art. 72 c.p.

Numărul de zile de îngrijiri medicale este foarte ridicat, inculpatul folosindu-se la săvârşirea faptei de o bâtă cu care a acţionat în zona capului victimei, asumându-şi deci cu bună ştiinţă posibilitatea de a produce vătămări foarte grave acestuia.

Aplicarea unei pedepse de 4 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este judicioasă, prin intermediul Serviciului de Probaţiune organele judiciare putând controla îndeaproape conduita viitoare a inculpatului, care oricum a fost recalcitrant chiar şi în faţa instanţei de control.

Termenul de supraveghere este orientat la durata minimă, prima instabnţă dând dovadă în acest fel de clemenţă faţă de condamnat.

Stabilirea obligaţiei de a nu intra în legătură cu partea vătămată pe parcursul termenului de încercare se impune cu prisosinţă în vedreea evitării reiterării conflictului, mai ales în condiţiile în care resentimentele victimei sunt evidente atâta vreme cât sunt indicii cu privire la faptul că a asistat la agresarea în public a sorei şi mamei sale de către inculpat.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă, Tribunalul a apreciat că prima instanţă a procedat corect la stabilirea cuantumului  despăgubirilor.

Trebuie avute în vedere în asemenea situaţii atâta pretium doloris , numărul de zile îngrijiri medicale fiind foarte ridicat, dar şi sentimentul de umilire suferit de victimă, aceasta fiind bătută în plină stradă cu o bâtă, în faţa familiei şi prietenilor, fiind adusă în stare de inconştienţă.

În consecinţă , faţă de cele reţinute, Tribunalul în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b c.p.p. a respins ca nefondat recursul declarat, obligând recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.