Deliberând în cauza de faţă, constată:
Prin rechizitoriul din data de 03.04.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei MLC, fiica lui I şi E, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal asupra părţii vătămate D M.
În actul de sesizare a instanţei a fost reţinută următoarea situaţie de fapt: în data de 23.02.2006, în timp ce partea vătămată se îndrepta spre locuinţa fiului său, situată în. B, a fost urmărită şi reţinută la intrarea în bloc de inculpată care, după un schimb reciproc de insulte, a prins-o pe partea vătămată de haine şi de păr, a trântit-o pe portbagajul unui autoturism parcat la intrarea în bloc, a lovit-o cu mâna de portbagaj şi apoi a lovit-o cu palmele peste faţă, fiind despărţite de martora MG. Din Certificatul medico-legal, eliberat de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Buzău rezultă că leziunile suferite de partea vătămată au necesitat pentru vindecare 23-25 zile de îngrijiri medicale. În raportul de expertiză medico-legală, întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Buzău, ca urmare a recomandării Comisiei de Avizare şi Control, se concluzionează că partea vătămată DM a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce foarte posibil prin lovire cu corpuri dure, torsiune, fără a putea exclude în totalitate căderea cu sprijin pe mâna cu policele în abducţie forţată. De asemenea, se arată că leziunile pot data din 23.02.2006 şi au necesitat pentru vindecare 15-16 zile de îngrijiri medicale. Se reţine, totodată, în actul de sesizare, că inculpata a confirmat existenţa conflictului, dar nu a recunoscut săvârşirea faptei, ci a susţinut că, în realitate, doar partea vătămată a exercitat acţiuni de violenţă.
Situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu se întemeiază pe următoarele mijloace de probă: declaraţia părţii vătămate (filele 7-9 din dosarul Parchetului), Certificat medico-legal (fila 10), adresa a Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” (fila 23), raportul de expertiză întocmit de S.J.M.L. Buzău (filele 34-35), declaraţii învinuită (filele 37-42), declaraţiile martorilor (filele 57-73, 76-79).
În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
În data de 23.02.2006, aproximativ în jurul orelor 1200, inculpata şi partea vătămată, constituită parte civilă, s-au întâlnit întâmplător în spatele unui bloc din zona Clubului Poliţiştilor din municipiul B, fiecare dintre ele aflându-se în zonă în scopul rezolvării unor probleme personale, aşa cum reiese atât din declaraţiile părţilor, cât şi din cele ale martorilor (filele 12, 13, 54-57 din dosarul instanţei). În timp ce partea vătămată se îndrepta spre apartamentul fiului său, la intrarea în imobil a fost ajunsă din urmă de inculpată, care a început să o lovească cu palmele, cu pumnii şi cu picioarele, situaţie reţinută pe baza declaraţiei părţii vătămate, coroborată cu declaraţiile martorilor GD (fila 61 verso din dosarul Parchetului) şi LM (fila 56 din dosarul instanţei). Susţinerile inculpatei, în sensul că incidentul a fost declanşat de partea vătămată nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, prin urmare nu pot fi reţinute. Martorii CF şi UC, propuşi de inculpată, nu pot oferi informaţii despre momentul şi modul declanşării incidentului dintre părţi, întrucât se aflau la o distanţă considerabilă de locul producerii acestuia şi nu au observat de la început succesiunea faptelor, aşa cu reiese din declaraţiile acestora (filele 54-57). În timpul altercaţiei, inculpata a lovit-o în mod repetat pe partea vătămată, a zgâriat-o şi i-a rupt haina, iar la un moment dat a împins-o peste portbagajul unui autoturism parcat în zonă, conform declaraţiilor martorilor LM şi MG(filele 56 şi 55). În cursul incidentului, ca reacţie de apărare, partea vătămată a ridicat geanta pe care o avea asupra sa şi a lovit-o pe inculpată în zona capului, împrejurare confirmată de martorii LM şi CF (filele 56-57). Din maşina părţii vătămate au coborât la un moment dat două persoane care au intervenit în altercaţia dintre părţi şi le-au despărţit, aşa cum reiese din declaraţia martorei LM (fila 56), care se coroborează cu declaraţiile martorilor MG şi GD (fila 55 din dosarul instanţei şi fila 62 din dosarul Parchetului). Intervenţia celor două persoane, confirmate ca fiind MG şi GD, pentru aplanarea conflictului este contestată de martorul UC, însă acesta a observat incidentul de la distanţă, prin urmare declaraţiile sale în acest sens nu pot fi reţinute. După încetarea conflictului, inculpata a plecat de la locul faptei, iar partea vătămată a anunţat poliţia, potrivit declaraţiilor martorilor LM şi GD.
Instanţa constată că între declaraţiile martorilor audiaţi în cauza de faţă există numeroase contradicţii, succesiunea evenimentelor, reţinută de instanţă, nefiind susţinută de martorii propuşi de inculpată, CF şi UC. Însă, având în vedere, în primul rând, că însăşi prezenţa acestora la locul producerii faptei este contestată de ceilalţi martori audiaţi (fila 56 din dosarul instanţei şi filele 61 verso, 66 verso din dosarul Parchetului), şi, în al doilea rând, relaţiile în care aceştia se află cu inculpata, primul fiind consilier juridic la societatea al cărei director este inculpata, iar al doilea fiind şofer la aceeaşi societate, instanţa nu poate reţine mărturiile acestora ca obiective decât în măsura în care sunt confirmate de celelalte probe administrate.
În plus, este necesar a se preciza că martora LM, nu se află în nici un fel de relaţii cu vreuna dintre părţi, fiind, la momentul săvârşirii faptei, administrator al blocului în faţa căruia s-a produs incidentul, astfel încât declaraţia acesteia poate fi apreciată ca obiectivă.
În data de 24.02.2006 partea vătămată s-a prezentat pentru examinare la Serviciul Judeţean de Medicină Legală Buzău care i-a eliberat acesteia Certificatul medico-legal din aceeaşi dată, în concluziile căruia se arată că DM prezintă leziuni traumatice care pot data din 23.02.2007, pot fi produse prin lovire cu corp contondent şi necesită 22-23 zile de îngrijiri medicale de la producere (fila 10 din dosarul Parchetului).
Ca urmare a recomandării Comisiei de Avizare şi Control de pe lângă INML Bucureşti, în faza de urmărire penală s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale pentru stabilirea mecanismului de producere a leziunilor menţionate în certificatul medico-legal şi a numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare. Din concluziile raportului de expertiză nr. 21/O/02.03.2007 reiese că leziunile traumatice suferite de partea vătămată s-au putut produce foarte posibil prin lovirea cu corpuri dure (leziunile de la faţă), torsiune (entorsa MF police stâng), fără a putea exclude în totalitate căderea cu sprijin pe mâna cu policele în abducţie forţată. Se concluzionează, de asemenea, că leziunile constatate pot data din 23.02.2006 şi au necesitat pentru vindecare 15 – 16 zile de îngrijiri medicale de la producere.
În ceea ce priveşte leziunea la policele mâinii stângi, confirmată atât de Certificatul medico-legal, cât şi de raportul de expertiză medico-legală, instanţa reţine că, deşi martorii nu au redat cu exactitate mecanismul producerii acesteia, în mod cert aceasta a fost provocată de inculpată prin numeroasele lovituri pe care le-a aplicat părţii vătămate, aşa cum reiese din declaraţiile martorilor LM şi GD. Mai mult, din probele administrate în cauză rezultă că inculpata a împins-o pe partea vătămată peste portbagajul unui automobil parcat în zonă, iar aceasta s-a sprijinit cu mâna de capota autoturismului, acesta fiind momentul în care este posibil să se fi produs respectiva leziune, mai ales că din expertiza medico-legală nu exclude „în totalitate căderea cu sprijin pe mâna cu policele în abducţie forţată” (fila 35 din dosarul Parchetului). Apărările formulate de avocatul inculpatei, în faza dezbaterilor, nu pot fi reţinute, întrucât în cauză au fost administrate suficiente probe care dovedesc vinovăţia, astfel încât împrejurarea că leziunea la policele mâinii stângi a părţii vătămate nu s-a produs cu concursul inculpatei ar fi trebuit dovedită de aceasta, conform art. 66 alin. 2 C. proc. civ.
Faţă de situaţia de fapt expusă, instanţa reţine că, în drept, fapta inculpatei MLC, de a aplica, în data de 23.02.2006, numeroase lovituri cu pumnii, cu palmele şi cu picioarele părţii vătămate DM, cu consecinţa producerii unor leziuni ce au necesitat pentru vindecare 15 – 16 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal, forma de vinovăţie fiind intenţia directă, conform art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatei pentru fapta săvârşită instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. Astfel, având în vedere că pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. 2 C. pen. este prevăzută pedeapsa amenzii, alternativ cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani, instanţa va alege mai întâi una dintre aceste sancţiuni, procedând apoi la individualizarea acesteia.
Având în vedere că leziunile provocate părţii vătămate sunt totuşi de gravitate redusă, fără să pună probleme deosebite de vindecare, aşa cum rezultă din Raportul de expertiză-medico legală, precum şi atitudinea părţii vătămate, care, cu aceeaşi ocazie, a lovit-o pe inculpată, fiind condamnată pentru această faptă prin decizia penală a Tribunalului Buzău, instanţa apreciază că se impune aplicarea pedepsei amenzii.
Potrivit art. 63 alin. 3 teza a II-a C. pen., când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, minimul special al amenzii este de 500 lei, iar maximul special de 30.000 lei.
Faţă de gradul de pericol social al faptei, săvârşită într-un loc public, modul concret de săvârşire, prin imobilizarea părţii vătămate, aşa cum reiese din declaraţiile martorilor LM şi MG, şi în prezenţa mai multor persoane, precum şi de persoana inculpatei, care are antecedente penale, fiind condamnată anterior prin sentinţa penală a Judecătoriei Buzău pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. 2 C. pen, instanţa apreciază că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei amenzi penale în cuantum de 5000 lei. Astfel, pedeapsa individualizată în acest mod, constituie în mod cert o măsură de constrângere pentru inculpată şi este menită să prevină săvârşirea de către aceasta a altor fapte de natură penală.
Instanţa urmează să atragă atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 631 Cod penal, potrivit cărora, dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credinţă de la executarea amenzii, această pedeapsă poate fi înlocuită cu închisoarea.
Sub aspectul laturii civile, instanţa reţine că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 şi 15 C. proc. pen, solicitând obligarea inculpatei la plata sumei de 5000 lei, cu titlu de daune morale.
Întrucât dispoziţiile art. 998 C. civ. nu disting între natura materială sau morală a prejudiciului atunci când obligă la repararea acestuia de către cel vinovat de producerea lui şi ţinând cont de împrejurarea că fapta inculpatei i-au provocat în mod evident părţii civile o suferinţă psihică, prin lezarea onoarei şi reputaţiei acesteia (fapta a fost săvârşită în public, în prezenţa mai multor persoane), instanţa apreciază că sunt întrunite condiţiile pentru a opera răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.
În consecinţă, în temeiul art. 14 alin. 3 lit. b şi art. 346 alin. 1 C. proc. pen., instanţa o va obliga pe inculpată să plătească părţii civile daune morale în cuantum de 2500 lei, acţiunea civilă urmând a fi admisă doar în parte.
În baza art. 191 alin. 1 C. proc. pen. inculpata va fi obligată la plata sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
4
