Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din data de 15.02.2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor Xxşi Xxpentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. 1, 2 Cod penal cu referire la art. 6 şi 7 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, şi a inculpatului Xxpentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. 1, 2 Cod penal cu referire la art. 6 şi 7 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
În motivare, se precizează mai întâi că inculpaţii Xxşi Xx, în calitate de poliţişti de frontieră, Xxajutându-i în calitate de nepot de frate al celui dintâi, au primit în mod repetat, în baza unui plan infracţional, sume de bani de la turiştii români întorşi în ţară după depăşirea termenului de şedere legal, pentru a omite să îi înregistreze în evidenţele speciale prevăzute de Dispoziţia Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră nr. 87470/4.03.2004, dată în aplicarea OUG 65/1997. Acest act normativ prevedea posibilitatea suspendării dreptului de a folosi paşaportul pentru cetăţenii români aflaţi în asemenea situaţie în art. 14 lit. e.
În concret, sunt descrise următoarele acte ale inculpaţilor:
A.Săvârşite la Punctul rutier de trecere a frontierei Valea lui Mihai-Barantău:
I.În data de 24.12.2005, au intrat în ţară martorii Xx, Xx, care aveau termenul de şedere depăşit. Martorii au venit într-un autoturism condus de Xx, căruia i-au dat 300 şi respectiv 500 de euro. Din aceşti bani, o parte au fost daţi de şoferul sus-numit inculpatului Xx, şi ca urmare cei doi martori au fost implementaţi în baza de date a Poliţiei de frontieră de căte inculpatul Xxfără vreo menţiune cu privire la depăşirea termenului de şedere.
II.În data de 19.12.2005 a intrat în ţară martora Xx, iar în cursul lunilor noiembrie – decembrie 2005 au intrat în ţară martorii xx, care în urma unor întâlniri cu inculpatul Xxcăruia i-a dat sume de 150-200 de euro de persoană, a obţinut ca martorii să nu fie înregistraţi ca având termenul de şedere depăşit.
III. În data de 28.11.2005 au intrat în ţară martorii Xxşi Xx, în data de 12.12.2005 a intrat martorul Xx, iar în cursul lunii noiembrie 2005 a intrat în ţară martorul Xx, toţi cu şoferul Xx, care în urma unor discuţii şi întâlniri cu inculpatul Xxcăruia i-a dat sume de 150-200 de euro de persoană, a obţinut ca martorii să nu fie înregistraţi ca având termenul de şedere depăşit.
IV. La acest punct, se susţine în Rechizitoriu că în cursul lunii decembrie numiţii Xxşi Xxau intrat în ţară cu termenul de şedere depăşit, au fost conduşi de şoferul Xx, nu au fost implementaţi în baza de date specială, dar nu se face vreo legătură cu vreunul dintre cei trei inculpaţi din cauză, ci este acuzat agentul Xxde neînregistrarea lor corectă.
V.Transportatorul Xxa rezolvat cu inculpatul Xx, între alţii, trecerea frontierei de către cetăţeni cu termenul de şedere depăşit fără înregistrarea lor ca atare, în schimbul unor sume de bani, dar nu au putut fi precizate date concrete, nume de asemenea cetăţeni, ori cuantumul sumelor date.
VI.La date neprecizate, o dată sau de două ori, şoferul Bîrgăoanu Eduard Valentin i-a dat inculpatului Xxbani, în cuantum neprecizat, pentru a obţine neînregistrarea ca având termenul de şedere depăşit a persoanelor transportate.
VII.Şoferul Xxa dus peste graniţă de-a lungul unei perioade neprecizate un total de peste 50 de persoane nenominalizate, cu termenul de şedere depăşit, şi pentru a nu fi implementate i-a dat inculpatului Xxcâte 100 – 200 de euro de persoană. O dată, în Ungaria, inculpatul Xxa luat 200 de euro pentru fiecare persoană cu asemenea probleme, dintre cele care se aflau într-un şir de 10 maşini la un popas în Ungaria. Nu sunt furnizate alte amănunte.
VIII. Şoferul Xx a transportat peste graniţă în datele de 28.11.2005 şi 5.12.2005 câte două persoane cu termenul de şedere depăşit, şi de fiecare dată i-a dat inculpatului Xxcâte 300 de euro pentru neînregistrea ca atare respectivilor călători.
B.Săvârşite la Punctul feroviar de trecere a frontierei Valea lui Mihai- Barantău:
În data de 6.12.2005 au intrat în ţară un număr de 30 de persoane , nominalizate în Rechizitoriu, însoţite de 8 transportatori, de asemenea nominalizaţi. Persoanele cu termenul de şedere depăşit au urcat în tren în localitatea ungară Nyrabrany, în baza înţelegerii dintre transportatori şi inculpatul Xx. Transportatorii au colectat de la persoanele transportate suma totală de 6000 de euro. La punctul de trecere a frontierei, documentele le-au fost controlate de inculpatul Xx, care era de serviciu, şi de inculpatul Xx, care nu era. Li s-a permis intrarea în ţară fără să fie înregistrate cu termenul de şedere depăşit. Într-o parcare din apropierea localităţii Otomani, transportatorul Xxjun. A dat suma colectată inculpatului Xxca să o remită unchiului său.
Dosarul a fost înregistrat iniţial la Tribunalul Bihor şi a fost strămutat la Tribunalul Mureş prin încheierea penală nr. 4838/17.10.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Tribunalul Mureş i-a ascultat pe inculpaţii Xxşi XxRemus, care arată că acuzaţiile sunt absurde, ei nu au nici o legătură cu faptele şi nici nu erau prezenţi la datele şi locurile indicate în Rechizitoriu (filele 49-52). Inculpatul Xxa arătat la începerea cercetării judecătoreşti că nu doreşte să dea declaraţie.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele, urmând punctele din Rechizitoriu:
A. Fapte săvârşite la Punctul rutier de trecere a frontierei Valea lui Mihai-Barantău:
I. Martorul Xx, aşa cum arată, i-a preluat în Italia pe cei doi călători cu termenul de şedere expirat – Xx şi Xx – cu dispoziţia din partea şefului său – Xx – să îi trecă în România fără aplicarea vreunei interdicţii, şi să mituiască în acest scop vameşii. Şoferul le-a şi spus cuantumul mitei, care era de 200 de euro de fiecare, şi cei doi au fost de acord cu suma. Şeful i-a spus şoferului Xx că a discutat cu vameşii şi să intre în punctul de frontieră. Discuţiile au avut loc telefonic. Şoferul cu cei doi călători au ajuns la graniţă în data de 24.12.2005. Vameşul era într-adevăr prevenit. Le-a făcut celor doi formalităţile de trecere fără înregistrarea termenului de şedere depăşit, şi le-a comunicat că un poliţist gras – recunoscut ulterior ca fiind inculpatul Xx– îi aşteaptă într-o parcare să îşi primească banii. Au ajuns în parcare. I-au dat cei 400 de euro inculpatului, care i-a transportat pe Xx şi Xx cu propria maşină până după satul Otomani, ca să nu fie surprinşi de vreo patrulă a poliţiei de frontieră în apropierea graniţei. După care, cei doi s-au urcat din nou în maşina lui Xx, care i-a comunicat şefului „reuşita operaţiunii”.
Faptele rezultă din coroborarea declaraţiilor martorilor Xx, Xx , Xx şi Xx aflate la filele 106-137 şi 211-213 vol. I dosar urmărire penală, şi informaţiilor din baza de date a poliţiei de frontieră cuprinse în procesul verbal din 29.06.2006 (filele 124 şi urm. vol. III ds. urm. pen.). Martorii Xx , Xx şi Xx nu au putut fi aduşi să dea declaraţii în instanţă, aşa încât le-au fost doar citite depoziţiile , la termenele de judecată din 9 iunie şi 17 octombrie 2008. În schimb, Xx a fost ascultat. A putut fi adus doar în data de 27 mai 2009, la 3 ani şi jumătate după data faptelor, aşa încât a arătat că după atât timp nu îşi mai aminteşte o serie de amănunte, dar a putut să o facă în primele declaraţii.
II. În data de 19 decembrie 2005 transportatorul Xxa intrat în punctul de frontieră cu mai mulţi călători, dintre care unii aveau termenul de şedere depăşit. În această ultimă categorie se afla martora Xx. Inculpatul Xxi-a cerut lui Xxcâte 200 de euro pentru fiecare pasager cu această problemă. Acesta din urmă a mers să colecteze banii, dar numai Xx a fost de acord să plătească suma. Transportatorul i-a dat inculpatului 200 de euro. Acesta , în schimb, i-a făcut sus-numitei formalităţile de intrare în ţară fără să o înregistreze ca având termenul de şedere depăşit. Ajunşi la destinaţie, în Cluj Napoca, pasagera i-a dat lui Xxsuma de 400 de euro, în care era inclusă şi valoarea mitei date de acesta inculpatului.
Situaţia de fapt rezultă din declaraţiile martorilor Xxşi Xx, din procesele verbale de recunoaştere aflate la filele 146-160 şi 195-201 vol. I dosar urmărire penală şi din informaţiile din baza de date a poliţiei de frontieră cuprinse în procesul verbal din 29.06.2006, sus-amintit. Xx a fost ascultată şi în cursul cercetării judecătoreşti, şi şi-a menţinut susţinerile (fila 188). Xx, însă, nu a putut fi adus să dea declaraţii în instanţă, aşa încât i-a fost doar citită depoziţia , la termenul de judecată din 9 iunie 2008.
În ce priveşte acuzaţia că în cursul lunilor noiembrie – decembrie 2005 Xx, în urma unor întâlniri cu inculpatul Xxi-a dat sume de 150-200 de euro pentru omiterea înregistrării cu termenul de şedere depăşit a martorilor Xx, xx, aceasta nu poate fi probată. Este adevărat că martorii cc recunosc că aveau termenul de şedere depăşit şi i-au dat lui Xxsume de bani pentru a mitui vameşii. Dar ei nu ştiu cui anume a dat Xxbanii colectaţi. Acesta din urmă declară, într-adevăr, că în perioada menţionată a mituit vameşii pentru a nu-i înregistra mai mulţi pasageri – cei sus-menţionaţi, posibil şi alţii – ca având termenul de şedere depăşit. Dar cu excepţia sumei de 200 de euro din data de 19 decembrie aferentă unei pasagere de sex feminin – din probe rezultă că este vorba despre Xx – cu privire la care poate da mărturie că a fost plătită lui Xx, în rest arată că îl mituia de regulă pe Xx, dar uneori şi pe alţi vameşi. Între aceştia, i-a recunoscut pe xx. Ca urmare, nu se poate şti, pentru fiecare dintre călătorii sus-menţionaţi, dacă mita a primit-o Xxsau alt vameş. În plus, Xx nici nu recunoaşte că ar fi dat mită.
III. În data de 28 noiembrie 2005 martorii Xxşi Xx au trecut graniţa după ce depăşiseră termenul de şedere în străinătate. Inculpatul Xxle-a verificat paşapoartele. Cei doi nu au fost înregistraţi cu termenul de şedere depăşit, în schimb la înapoierea paşapoartelor au constatat că din ele era ruptă câte o filă. Drept plată, transportatorul cu care veniseră, Xx, i-a dat inculpatului Xxsuma de 400 de euro, câte 200 de euro pentru fiecare. Conform declaraţiei lui Xx banii i-ar fi dat acestui inculpat prin intermediul nepotului inculpatului. Declaraţiile martorilor Xx, Xxşi Xx, care se coroborează între ele, precum şi cu procesul verbal de recunoaştere din data de 31 martie 2006 şi cu informaţiile din baza de date a poliţiei de frontieră cuprinse în procesul verbal din 29.06.2006, sus-amintit, se află la filele 210-235 din vol. I al dosarului de urmărire penală. Cei trei l-au recunoscut pe inculpatul Xxdupă fotografie. Aşa cum s-a arătat mai sus, Xx nu a putut fi adus în instanţă. Aceeaşi este situaţia şi pentru Xx şi pentru Xx, declaraţiile acestora fiind citite în şedinţele publice din 17 octombrie 2008 şi 6 februarie 2009.
În schimb, alte două persoane care s-au întors în ţară după depăşirea termenului de şedere, indicate în rechizitoriu, şi anume Xx şi Xx, se referă în declaraţiile lor nu la vreun inculpat din cauză, ci la alţi poliţişti de frontieră, cărora le-ar fi dat mită spre a nu fi înregistraţi – la Xxşi la Xx. Instanţa nu reţine vreo faptă a inculpaţilor din cauză.
În fine, afirmaţiile martorului Xx că i-ar fi dat mită inculpatului Xxîn diverse alte ocazii, pentru diferite alte persoane – ocazii şi persoane neprecizate – sunt prea vagi pentru a putea fi probate.
IV, V, VI, VII. Acuzaţiile de la aceste puncte sunt prea vagi pentru a putea fi verificabile. Se referă la inculpatul Xx, cu excepţia celor de la punctul IV, care nu se referă la nici un inculpat. Arată că acesta a primit mită la date neprecizate, de la călători cu termenul depăşit nenominalizaţi. Instanţa nu reţine vreo vinovăţie.
VIII. În datele de 28.11.2005 şi 5.12.2005 şoferul Xx a transportat peste graniţă câte două persoane cu termenul de şedere depăşit, şi de fiecare dată i-a dat inculpatului Xxcâte 300 de euro pentru neînregistrea ca atare respectivilor călători. El primise banii de la călătorii respectivi. Datele trecerii frontierei au putut fi precizate de sus-numitul, audiat în calitate de martor, după datele trecute în propriul paşaport. Dintre cele patru persoane, şi-a putut aminti doar numele unuia, Xx. Chiar şi aşa, relatările martorului sunt suficient de precise pentru a constitui probă de vinovăţie, coroborată procesul verbal de recunoaştere şi cu modul de operare al inculpatului Xxconturat din ansamblul probatoriului. Declaraţiile lui se află la filele 318 şi următoarele din vol. I al dosarului de urmărire penală, unde se află şi procesul verbal de recunoaştere a inculpatului de către martor. Martorul nu a putut fi adus în instanţă, declaraţia acestuia fiind citită în şedinţa publică din 6 februarie 2009.
B.Fapte săvârşite la Punctul feroviar de trecere a frontierei Valea lui Mihai- Barantău:
La începutul lunii decembrie 2005 s-au întors din Italia în România cu mai mulţi transportatori o serie de cetăţeni români. Unul dintre autocare era condus de martorul Xxjun., care era şi asociat al firmei de transport. Din totalul pasagerilor, 30 de persoane, nominalizate în Rechizitoriu, depăşiseră termenul de 3 luni pentru care avuseseră drept de circulaţie în Uniunea Europeană şi ţineau să nu le fie suspendat dreptul de folosire a paşaportului. Înainte de a intra în punctul de frontieră, pe teritoriul Ungariei, Xxjun. şi alt transportator, Xx, s-au înţeles cu inculpatul Xxca acesta să primească 200 de euro de la fiecare dintre cei 30, în schimb să asigure neînregistrarea lor ca având termenul de şedere depăşit. Conform înţelegerii, pasagerii au părăsit autocarul, au intrat în ţară cu trenul, în data de 6 decembrie 2005, şi au din nou îmbarcaţi în autocar după trecerea graniţei. În gara Valea lui Mihai inculpaţii Xxşi Xx au strâns paşapoartele călătorilor, le-au înapoiat după efectuarea formalităţilor, fără înregistrarea depăşirii termenului de şedere, apoi Xxle-a spus să meargă cu mai multe maşini mici până în parcarea din apropierea localităţii Otomani unde îi aştepta autocarul. Inculpatul Xxnu era de serviciu la acel moment, aşa încât a acţionat cu depăşirea atribuţiilor de serviciu. Xxjun. a colectat banii de la călători, şi suma totală de 6000 de euro i-a dat-o în aceeaşi parcare inculpatului Xxpentru ca acesta să o dea unchiului său.
Faptele rezultă din declaraţiile şi procesele verbale de recunoaştere aflate în vol. II al dosarului de urmărire penală şi din declaraţiile martorilor ascultaţi de instanţă: Xx (fila 337), Xxsen. (fila 338), Xx(fila 340), Xx(fila 342), Xx(fila 343), Xx(fila 430), Xxjun. (fila 431). Aceştia din urmă susţin în general declaraţiile de la urmărire penală, excepţie făcând Xx, care arată că nu-şi mai aminteşte faptele din cauza trecerii timpului, şi Xxsen., care oferă o versiune diferită de declaraţia dată la urmărire penală – dar nu pretinde nici el că aceasta din urmă a fost mincinoasă.
Cu privire la toate aceste puncte , instanţa mai reţine următoarele:
Inculpatul Xxeste agent şef adjunct în cadrul Inspectoratului Judeţen al Poliţiei de Frontieră Bihor ( a se vedea în acest sens, de exemplu, Adresa acestui Inspectorat de la fila 18). Faptele au fost săvârşite atât în timpul programului de lucru, cât şi în afara programului, atunci când era solicitat de şoferi, care declară că îl cunoşteau că poate rezolva problema călătorilor cu termenul de şedere depăşit (exemple de declaraţii în acest sens sunt cele ale martorilor Xx, Xxşi Xx). În ambele cazuri, calitatea în care el asigura neînregistrarea călătorilor în baza de date ca având termenul depăşit era aceea de lucrător la poliţia de frontieră. Instanţa precizează că luarea de mită constituie infracţiune, conform textului de incriminare, atunci când a fost făcută fie pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, fie pentru un act contrar acestor îndatoriri. În acest din urmă caz se încadrează inculpatul, fiindcă asigurarea, în afara programului de serviciu, a neînregistrării corecte în baza de date a călătorilor constituia un act contrar atribuţiilor sale.
Instanţa mai reţine următoarele, cu privire la apărările inculpatului, formulate în concluziile scrise şi oral la termenul la care a avut loc judecarea cauzei:
Este irelevant că nu a fost văzut de călători primind banii în data de 6 decembrie 2005, câtă vreme însăşi pretindrea lor constituie infracţiunea de luare de mită şi ea este confirmată de doi martori direcţi – Xx şi XxJun..
Calitatea în cauză a şoferilor care au dat mita este aceea de martori, ei nefiind urmăriţi penal, şi nefiind nici părţi vătămate. În procesul penal român nu există calitatea de „autodenunţător”. Este inexact că şi-au adus aminte unele detalii odată cu trecerea timpului. Dimpotrivă, declaraţiile cele mai amănunţite sunt cele luate în ianuarie – martie 2006, perioadă apropiată de cea a faptelor.
Identificarea inculpatului Xxa fost făcută cu precizie de martori, atât conform declaraţiilor, cât şi potrivit proceselor verbale de recunoaştere. Susţinerile apărătorului inculpatului, că martorii ar fi fost influenţaţi de organele de urmărire penală, ori de publicarea în presă a afacerii, cu fotografia inculpatului ( a se vedea şi concluziile domnului avocat de la termenul din 18 februarie 2009) rămân simple afirmaţii, nesusţinute prin nimic, şi contrazise de altfel de martorii ascultaţi de instanţă, atunci când li s-au pus întrebări în acest sens de către apărare.
Aşa cum s-a arătat, faptul că s-a aflat în concediu nu a constituit pentru inculpat un impediment în săvârşirea infracţiunii de luare de mită
Împrejurarea că banii au fost nu doar colectaţi de transportatori, ci şi daţi inculpatului, rezultă din coroborarea tuturor declaraţiilor martorilor, sus-citate.
Faptul că, atunci când au fost audiaţi în instanţă, amintirile martorilor au devenit mai nesigure, este explicabil doar prin trecerea timpului, atâta timp cât nici un martor nu pretinde că declaraţiile date organelor de urmărire penală, în care îl indicau cu precizie pe inculpat, ar fi fost false.
Detaliul că infracţiunile inculpatului sunt probate prin declaraţii de martori, şi nu prin interceptări audio şi proces verbal de flagrant nu are relevanţă, cât timp proba este certă. Procesul verbal de flagrant nu are o valoare probatorie mai mare decât alte probe. Oricum, cât timp inculpatul este acuzat de comiterea mai multor acte materiale, pe o anumită durată de timp, încadrate într-o unică infracţiune continuată, flagrantul nu ar fi fost în măsură să probeze întreaga sa activitate infracţională.
În ce îl priveşte pe inculpatul Xx, este adevărat că principala probă în acuzare este martorul Xxjun., dar este vorba despre o probă directă, relatările sale în ansamblu au fost demonstrate ca fiind precise, şi se coroborează cu indicii care rezultă din ansamblul probatoriului: Este dovedit că inculpatul Xxa cerut 200 de euro de persoană, că era vorba de 30 de persoane, că nu putea primi banii personal fiindcă a rămas în gară, şi banii au fost colectaţi până la îmbarcarea din nou în autocare în parcarea din România( în acest sens, spre exemplu, a se vedea declaraţia martorului Xx). Este de amintit şi declaraţia martorului Andrici Iosif, care oferă un indiciu că cei doi inculpaţi au mai procedat în acelaşi mod şi cu altă ocazie ( a se vedea supra).
În drept, fapta inculpatului Xx, agent şef adjunct la poliţia de frontieră, cu atribuţii de control, de a primi în mod repetat, direct şi indirect, în realizarea aceleeaşi rezoluţii infracţionale, sume de bani conform celor arătate la punctele A.I., A.II., A. III., A.VIII. şi B. de mai sus, pentru ca, împotriva atribuţiilor de serviciu sau cu depăşirea acestora să nu înregistreze cetăţenii români întorşi în ţară ca având termenul de şedere în Uniunea Europeană depăşit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. 1, 2 Cod penal cu referire la art. 6, 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Fapta inculpatului Xxde a intermedia primirea de către inculpatul Xxa unei sume totale de 6000 de euro de la 30 de călători, în acelaşi scop, conform celor arătate la punctul B. de mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la luare de mită în formă continuată, prev. de art. 26 raportat la art. 254 alin. 1, 2 Cod penal cu referire la art. 6, 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
În ce îl priveşte pe inculpatul Xx, aşa cum s-a văzut, nu există vreo declaraţie în dosar că ar fi primit sume de bani pentru neînregistrarea cetăţenilor ca având termenul de şedere depăşit, ci doar că a omis să facă aceste înregistrări cu ocazia întocmirii formalităţilor vamale. Cum el nu este trimis în judecată pentru abuz în serviciu, instanţa se mărgineşte să constate că nu el a comis infracţiunea de luare de mită şi să îl achite conform art. 10 lit. c Cod pr. pen.
La individualizarea pedepsei aplicabile inculpatului Xx, instanţa are în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, între care circumstanţele personale ale inculpatului. El nu are antecedente penale. Dar, potrivit declaraţiilor martorilor arătaţi mai sus, cât şi potrivit unor acte ale dosarului ( a se vedea Ordonanţa din 7 mai 2008 a DNA – Serviciul teritorial Oradea, filel 148 şi urm.), şi-a făcut o adevărată îndeletnicire din a asigura trecerea graniţei pentru călătorii cu termenul depăşit fără riscul aplicării unei interdicţii, ba chiar şi transportul lor pentru a-i proteja de eventuale controale, în schimbul unui tarif. De asemenea, are în vedere că, deşi tariful pentru fiecare persoană era relativ mic, suma totală adunată de inculpat , reţinută în prezentul dosar, este una mare: 7300 de euro. Aşa fiind, îi va aplica pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal. Pedeapsa complementară este impusă de prevederile art. 254 Cod penal. În conformitate cu prev. art. 71 Cod penal va interzice inculpatului şi cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal. Pedeapsa accesorie şi cea complementară sunt cerute de distanţa parcursă de inculpat în abaterea de la îndatoririle sale, potrivit celor de mai sus, şi se referă la următoarele drepturi:
a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul de a ocupa o funcţie de poliţist de frontieră.
În baza art. 88 Cod penal va scădea din durata pedepsei închisorii durata reţinerii pe 24 de ore din data de 6.01.2006 şi durata arestării preventive din data de 7.01.2006 până în data de 7.03.2006 ( a se vedea şi Relaţiile de la fila 91).
Şi la individualizarea pedepsei aplicabile inculpatului Xx, instanţa are în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, între care circumstanţele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, urmează cursurile unei facultăţi de inginerie ( conform adeverinţei Universităţii din Oradea, fila 265), dar şi, pe de altă parte, datele că s-a mai implicat în asemenea fapte, oferite de declaraţiile martorului Xx şi de aspectele consemnate în Ordonanţa din 8.05.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor ( a se vedea fila 505). Şi în cazul său, are în vedere cuantumul relativ ridicat al sumei pe care a transmis-o ca mită, 6000 de lei. Aşa fiind, îi va aplica pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, respectiv:
Având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, în special lipsa antecedentelor şi faptul că se pregăteşte pentru a-şi câştiga în mod cinstit existenţa, instanţa apreciază că însăşi aplicarea pedepsei constituie un avertisment suficient şi în baza art 81, 82 C. pen. va suspenda condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
In conformitate cu prev art 359 C.p.p. va atrage atenţia inculpatului asupra prev art 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii altei infracţiuni in termenul de incercare.
Pentru această eventualitate, va va scădea şi în cazul lui, în baza art. 88 Cod penal, din durata pedepsei închisorii durata reţinerii pe 24 de ore din data de 14.03.2006 şi durata arestării preventive din data de 15.03.2006 până în data de 21.03.2006 ( a se vedea aceleaşi Relaţii).
În conformitate cu prev. art. 19 Legea 78/2000 va dispune confiscarea de la inculpatul Xxa sumei totale primite direct sau indirect cu titlu de mită, 7300 de euro, în echivalent în lei la data plăţii.
În baza art. 191 alin. 1 şi art. 192 alin. 3 Cod procedură penală obligă pe fiecare dintre inculpaţii XXşi XXsă plătească statului câte o sumă de 2800 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, urmând ca restul cheltuielilor avansate de stat, 2800 de lei, să rămână în sarcina acestuia. Din totalul cheltuielilor, 8000 de lei sunt cele calculate prin Rechizitoriu, iar restul de 400 de lei sunt aferente termenelor de judecată de la Tribunalele Bihor şi Mureş.
