În condiţiile în care imobilul bun comun a fost înstrăinat de pârât după introducerea acţiunii de divorţ şi partaj bunuri comune instanţa consideră că reclamanta nu mai putea fi reprezentată de pârât la încheierea contractului de vânzare cumpărare a cărei anulare se solicită, în baza aceleiaşi procuri, deoarece între părţi nu mai exista acea relaţie de încredere care este de esenţa oricărui contract de mandat. (sentinţa civilă nr.7127/21.09.2006)
Reclamanta I.E. a chemat în judecată pe pârâţii I.A. şi I.V., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr..314 la data de 19.07.2005 la BNP „L”.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 10.05.1997, iar în anul 2000 a cumpărat imobilul situat în Bucureşti, str. Cap. Z.M. nr.62, sector 2 prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2295/22.09.2000. În anul 2003 i-a dat soţului său o procură prin care îl împuternicea pe acesta să vândă mai multe imobile printre care şi imobilul situat în Bucureşti, str. Cap. Z.M. nr.62, sector 2.
Arată în continuare reclamanta că la data de 16.02.2005 soţul său a introdus la Judecătoria Sector 2 Bucureşti acţiune de divorţ şi partaj formându-se dosarul 1997/2005 ce a fost soluţionat la data de 20.04.2005 numai în ceea ce priveşte divorţul întrucât reclamantul a renunţat la capătul de cerere privind partajul.
Mai arată reclamanta că nu a avut cunoştinţă de acţiunea de divorţ şi partaj introdusă de pârât, întrucât nu a fost citată, însă imediat ce a aflat de existenţa acestui dosar a formulat apel totodată introducând şi acţiunea de partaj la Judecătoria Sector 2 Bucureşti, formându-se dosarul nr.10285/2005, cu termen de judecată la 18.01.2006.
La data de 7.06.2005 reclamanta a revocat la BNP C.S.P. toate procurile date pârâtului, revocarea procurilor fiind comunicată pârâtului cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire în data de 07.06.2005. Totodată reclamanta a mai arătat că iar în dosarul de partaj pârâtul a depus contractul de vânzare – cumpărare încheiat în data de 19.07.2005 la BNP „L”, act ce este lovit de nulitate în opinia acesteia conform art. 35 al.2 din Codul familiei cu atât mai mult cu cât imobilul a fost vândut mamei pârâtului cu suma de 90.000 Euro, care nu reprezintă preţul real al imobilului, vânzarea făcându-se cu rea credinţă în scopul scoate bunul din masa partajabilă.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 35 al.2 din Codul familiei art.966 Cod Civil, art.112 Cod procedură civilă
Cererea a fost legal timbrată cu 12 lei taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.
În dovedirea acţiunii reclamanta a depus la dosar în copii certificate pentru conformitate cu originalul următoarele înscrisuri: contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.314/19.07.2005, procura autentificată sub nr.426/25.03.2003, declaraţie autentificată sub nr.1611/07.06.2005.
Pârâtul I.A. a formulat întâmpinare la termenul din data de 09.03.2006 prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că la data de 23.03.2003 reclamanta l-a împuternicit, prin procura autentificată sub nr.426 de BNP S.L.A. , să vândă la preţul pe care îl va considera avantajos mai multe imobile proprietate comună pe care le-au dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuţie egală şi comună, astfel că în baza acestei procuri, la data de 19.07.2005 a vândut la insistenţele reclamantei, imobilul casă şi teren situat în Bucureşti, str. Cap. Z.M., nr.62, sector 2 mamei sale, întrucât aceasta a oferit preţul cel mai bun. Totodată pârâtul a arătat că reclamanta a avut cunoştinţă despre procesul de divorţ întrucât a recunoscut acest lucru la interogatoriul luat în dosarul nr. 9766/2005 al Judecătoriei Sectorului 2, iar pentru profilul moral al reclamantei este edificator în opinia pârâtului faptul că aceasta a afirmat în scris că este de acord ca el să-şi facă o prietenă cu care să locuiască în unul din apartamentele lor, de asemenea reclamanta declarând în scris reprezentantului Serviciului Autorităţii Tutelare că este de acord ca amândoi copii să fie încredinţaţi tatălui fapt pe care nu l-a mai recunoscut ulterior.
În drept a fost invocat art.115 şi urm. Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 09.03.2006 instanţa a încuviinţat ambelor părţi proba cu înscrisuri şi interogatoriul părţii adverse.
La termenul din data de 18.05.2006, instanţa în temeiul art.129 al.5 Cod procedură civilă, a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a numitului I.A. întrucât în aplicarea principiului relativităţii efectelor hotărârii judecătoreşti, un înscris ce ar putea fi desfiinţat şi prin care a fost dobândit un bun în timpul căsătoriei, nu poate să rămână valabil pentru unul dintre soţi şi să fie desfiinţat pentru celălalt soţ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar coroborate cu răspunsul pârâtului la interogatoriu instanţa reţine că reclamanta şi pârâtul I.A. au dobândit în timpul căsătoriei imobilul situate în Bucureşti str. Cap. Z.M. nr. 62 sector 2.
La data de 25.03.2003 prin procura autentificată de BNP S.L.A., sub nr. 426, reclamanta l-a împuternicit pe pârât să vândă cui va crede de cuviinţă şi la preţul cel mai convenabil ei mai multe imobile, proprietatea soţilor, printre care şi imobilul situat în Bucureşti str. Cap. Z.M. nr. 62 sector 2.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 314/19.07.2005 de BNP ,,L. “pârâtul I.A. personal şi în calitate de mandatar al soţiei sale I.E., a vândut mamei sale I.V. (căsătorită cu I.A. ) imobilul situate în Bucureşti str. Cap. Z.M. nr. 62 sector 2, preţul vânzării fiind de 90.000 Euro.
Pârâtul a procedat la vânzarea imobilului deşi anterior, la data de 16.12.2005, a introdus acţiune de divorţ şi partaj bunuri comune. În acţiunea de partaj bunuri comune, pârâtul a enumerate printre bunurile ce fac parte din masa partajabilă si imobilul mai sus menţionat, (pe care l-a înstrăinat mamei sale la data de 19.07.2005), dosarul având ca obiect partaj bunuri comune fiind suspendat la data de 20.06.2005 în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de divorţ.
Din înscrisurile dosarului instanţa reţine că reclamanta, prin declaraţia autentificată sub nr. 1611/07.96.2005, a revocat în totalitate toate mandatele date pârâtului, va înlătura însă, ca nedovedite, susţinerile reclamantei în sensul că revocarea procurii a fost comunicată pârâtului anterior datei de 19.07.2005 .
Cu toate acestea fiind vorba despre mandatul dat de reclamantă soţului său (în anul 2003) pentru vânzarea unui bun comun dobândit în timpul căsătoriei, instanţa apreciază că mandatul a avut la bază încrederea dintre soţi decurgând din relaţiile de familie existente între ei şi a unui interes comun în gestionarea bunurilor dobândite cu contribuţia lor comună.
În condiţiile în care imobilul bun comun a fost înstrăinat de pârât după introducerea acţiunii de divorţ şi partaj bunuri comune instanţa consideră că reclamanta nu mai putea fi reprezentată de pârât la încheierea contractului de vânzare cumpărare a cărei anulare se solicită, în baza aceleiaşi procuri, deoarece între părţi nu mai exista acea relaţie de încredere care este de esenţa oricărui contract de mandat.
Mai mult, pârâtul a înstrăinat imobilul mamei sale, care avea cunoştinţă la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare de deteriorarea relaţiilor dintre soţi, întrucât la data de 23.03.2005 aceasta a fost audiată în calitate de martor în dosarul de divorţ nr. 1997/2005 al Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti .
De altfel şi după introducerea la data de 02.08.2005 de către reclamantă a acţiunii de partaj a bunurilor comune, care reprezintă o manifestare neîndoielnică a intenţiei reclamantei de revocare a mandatului dat pârâtului, acesta a înstrăinat alte două imobile dobândite în timpul căsătoriei (menţionate în cererea de partaj), respectiv un apartament compus din trei camere situate în Bucureşti, str. Aleea Barajul Lotrului nr. 12, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 440/12.08.2005 şi un imobil situate în jud. Ilfov, oraş. Voluntari, nr. 18, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 442/12.08.2005, ultimul dintre imobile fiind de asemenea înstrăinat pârâtei I.V. astfel cum s-a reţinut în considerentele sentinţei civile nr. 1857/20.04.2006 a Judecătoriei Buftea.
În raport cu situaţia de fapt reţinută mai sus instanţa apreciază că încheierea contractului de vânzare cumpărare nr. 314/19.07.2005 s-a făcut fără consimţământul expres al reclamantei şi cu intenţia evidentă de reducere a masei bunurilor partajabile. În consecinţă, în cauză este incident motivul de nulitate reprezentat de lipsa cauzei, astfel că instanţa faţă de dispoziţiile art.35 alin. 2 din Codul familiei şi art. 966 Cod civil, care prevede că obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect, va admite acţiunea şi va anula contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.314 din 19.07.2005, de BNP “L.” Ploieşti.
