Prin sentinţa penală nr.2587 din data de 24.09.2004, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.8886/2003, s-a dispus condamnarea inculpatului B.V., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
a) înşelăciune în formă continuată în convenţii, prevăzută de art. 215 alin.2, 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.13 Cod penal, la pedeapsa principală de 10 ani închisoare.
a) înşelăciune în formă continuată în convenţii, prevăzută de art. 215 alin.2, 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.13 Cod penal, la pedeapsa principală de 10 ani închisoare.
b) înşelăciune în formă continuată prin emiterea de cecuri fără acoperire, prevăzută de art.215 alin.4 Cod penal, cu aplicarea 41 alin. 2 Cod penal şi art. 13 Cod penal, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.
b) înşelăciune în formă continuată prin emiterea de cecuri fără acoperire, prevăzută de art.215 alin.4 Cod penal, cu aplicarea 41 alin. 2 Cod penal şi art. 13 Cod penal, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.
c) evaziune fiscală, prevăzută de art.12 din Legea 87/1994, cu aplicarea art.13 Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
c) evaziune fiscală, prevăzută de art.12 din Legea 87/1994, cu aplicarea art.13 Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 33 lit.a Cod penal şi 34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea cele trei pedepse, în pedeapsa cea mai grea, cea de 10 ani (zece ani) închisoare.
În baza art. 33 lit.a Cod penal şi 34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea cele trei pedepse, în pedeapsa cea mai grea, cea de 10 ani (zece ani) închisoare.
PEDEAPSĂ PRINCIPALĂ REZULTANTĂ – 10 ani (zece ani) închisoare.
PEDEAPSĂ PRINCIPALĂ REZULTANTĂ – 10 ani (zece ani) închisoare.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal pe durata şi în condiţiile art.71 Cod penal.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal pe durata şi în condiţiile art.71 Cod penal.
În baza art.14 şi 346 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile după cum urmează:
În baza art.14 şi 346 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile după cum urmează:
– către Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 122.134.080 lei şi a penalităţilor de întârziere calculate de la 24.05.2003 până la achitarea efectivă a debitului;
– către Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 122.134.080 lei şi a penalităţilor de întârziere calculate de la 24.05.2003 până la achitarea efectivă a debitului;
– către S.C. „P” S.R.L. Costeşti, judeţul Argeş, la plata sumei de 1.287.105.920 lei;
– către S.C. „P” S.R.L. Costeşti, judeţul Argeş, la plata sumei de 1.287.105.920 lei;
– către S.C. „E” S.A. Bucureşti –Sucursala Bacău, la plata sumei de 2.969.746.113 lei şi ;
– către S.C. „E” S.A.-Bacău la plata sumei de 1.250.266.933 lei, reactualizată conform indicelui de inflaţie de la 20.03.1999 până la achitarea efectivă a debitului.
– către S.C. „E” S.A.-Bacău la plata sumei de 1.250.266.933 lei, reactualizată conform indicelui de inflaţie de la 20.03.1999 până la achitarea efectivă a debitului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că:
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că:
Inculpatul B. V. este unic asociat al S.C. „G” S.A. Oradea.
În luna martie 1999 s-a prezentat la sediul S.C. „E” S.A. Bucureşti – Sucursala Bacău, societate care avea de încasat de la S.C. „E” SA – Sucursala Distribuţie Bacău peste 500 milioane lei, contravaloarea lucrărilor efectuate anterior şi neachitate şi a propus compensarea acestei datorii prin iniţierea unui circuit de compensare la care să participe şi S.C. „E” S.A.
Dat fiind blocajul financiar creat, conducerea acestei societăţi –reprezentată de director general C. D. şi director economic R.F., a acceptat iniţierea circuitului de compensare, motiv pentru care aceştia au şi semnat procesul verbal nr. 646/8.03.1999, acceptând compensarea sumei de 423.854.538, în circuit fiind incluse şi S.C. „G” S.R.L. Oradea-societatea inculpatului şi în fapt singura care a beneficiat de pe urma acestei tranzacţii, S.C. „GR” S.R.L. Piteşti, S.C. „A „ S.R.L. Piteşti, circuitul fiind închis tot de o societate aparţinând de S.C. „E” S.A., respectiv „C” S.A. Piteşti, întreaga operaţiune având girul forului tutelar-S.C. „E” S.A. Bucureşti.
În schimbul sumei de bani înscrisă în procesul verbal de compensare, S.C. „G” SRL Oradea, reprezentată de inculpat s-a obligat să furnizeze către S.C. „E” S.A. –Sucursala Bacău cantitatea de 120.000 litri motorină, încheindu-se în acest scop contractul de vânzare-cumpărare nr.16 din data de 19.03.1999.
În schimbul sumei de bani înscrisă în procesul verbal de compensare, S.C. „G” SRL Oradea, reprezentată de inculpat s-a obligat să furnizeze către S.C. „E” S.A. –Sucursala Bacău cantitatea de 120.000 litri motorină, încheindu-se în acest scop contractul de vânzare-cumpărare nr.16 din data de 19.03.1999.
În momentul încheierii contractului inculpatul B.V. cunoştea faptul că activitatea societăţii sale nu permitea achiziţii de asemenea proporţii, mult peste valoarea cifrei de afaceri a acesteia.
În momentul încheierii contractului inculpatul B.V. cunoştea faptul că activitatea societăţii sale nu permitea achiziţii de asemenea proporţii, mult peste valoarea cifrei de afaceri a acesteia.
În momentul încheierii contractului inculpatul B.V. cunoştea faptul că activitatea societăţii sale nu permitea achiziţii de asemenea proporţii, mult peste valoarea cifrei de afaceri a acesteia.
În momentul încheierii contractului inculpatul B.V. cunoştea faptul că activitatea societăţii sale nu permitea achiziţii de asemenea proporţii, mult peste valoarea cifrei de afaceri a acesteia.
Inculpatul B.V. a emis la data de 19.03.1999 fila CEC seria D 009.00001706 pentru suma totală de 425.854.538 lei, plătibilă la MISR ROMANIAN BANK, deşi cunoştea că nu avea disponibil în cont.
Inculpatul B.V. a emis la data de 19.03.1999 fila CEC seria D 009.00001706 pentru suma totală de 425.854.538 lei, plătibilă la MISR ROMANIAN BANK, deşi cunoştea că nu avea disponibil în cont.
Ulterior săvârşirii faptelor, inculpatul B.V. nu şi-a onorat obligaţiile asumate, refuzând orice dialog cu conducerea părţii vătămate păgubite, inculpatul a mai achitat suma totală de 100 milioane lei pentru care i s-au eliberat chitanţe justificative.
Ulterior săvârşirii faptelor, inculpatul B.V. nu şi-a onorat obligaţiile asumate, refuzând orice dialog cu conducerea părţii vătămate păgubite, inculpatul a mai achitat suma totală de 100 milioane lei pentru care i s-au eliberat chitanţe justificative.
Ulterior săvârşirii faptelor, inculpatul B.V. nu şi-a onorat obligaţiile asumate, refuzând orice dialog cu conducerea părţii vătămate păgubite, inculpatul a mai achitat suma totală de 100 milioane lei pentru care i s-au eliberat chitanţe justificative.
Ulterior săvârşirii faptelor, inculpatul B.V. nu şi-a onorat obligaţiile asumate, refuzând orice dialog cu conducerea părţii vătămate păgubite, inculpatul a mai achitat suma totală de 100 milioane lei pentru care i s-au eliberat chitanţe justificative.
Folosind un mod de operare identic cu cel prezentat anterior şi profitând de faptul că S.C.”E” Bacău S.A. avea de încasat de la S.C. „EL” – Sucursala Distribuţie Bacău, contravaloarea unor lucrări efectuate anterior, la data de 24.03.1999 inculpatul B.V. s-a prezentat la sediul celei dintâi societăţi, propunând iniţierea a trei circuite de compensare, corespunzătoare proceselor verbale nr. 1813, 1862, 1863/1999 pentru suma totală de 1.250.266.933 lei.
În baza acestor procese verbale semnate de reprezentanţii părţii vătămate, respectiv director general – C.M. şi director economic – G.V., se atestă în fapt plata sumei de bani mai sus amintită către S.C.”G” Oradea, deşi între cele două societăţi nu au existat niciodată relaţii comerciale.
Inculpatul B.V. a garantat bonitatea (firmei sale prin emiterea, la data de 20.03.1999 a filei CEC seria D 00001708 în valoare de 1.250.266.933 lei plătibilă la MISR ROMANIAN BANK, deşi cunoştea faptul că nu are acest disponibil în cont, iar din data de 19.03.1999 societatea sa se afla în interdicţie bancară.
Inculpatul B.V. a garantat bonitatea (firmei sale prin emiterea, la data de 20.03.1999 a filei CEC seria D 00001708 în valoare de 1.250.266.933 lei plătibilă la MISR ROMANIAN BANK, deşi cunoştea faptul că nu are acest disponibil în cont, iar din data de 19.03.1999 societatea sa se afla în interdicţie bancară.
Mai mult decât atât, din considerentele arătate şi la actul material descris anterior, inculpatul a indus în eroare reprezentanţii S.C. „E” Bacău S.A. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 107/7.04.1999, în baza căruia societatea să se oblige să procure părţii vătămate 20 km cablu-20KV.
Ulterior săvârşirii faptelor inculpatul nu a mai fost de găsit, iar fila CEC emisă de acesta nu a fost onorată la plată pentru lipsă de disponibil.
Ulterior săvârşirii faptelor inculpatul nu a mai fost de găsit, iar fila CEC emisă de acesta nu a fost onorată la plată pentru lipsă de disponibil.
Ulterior săvârşirii faptelor inculpatul nu a mai fost de găsit, iar fila CEC emisă de acesta nu a fost onorată la plată pentru lipsă de disponibil.
Ulterior săvârşirii faptelor inculpatul nu a mai fost de găsit, iar fila CEC emisă de acesta nu a fost onorată la plată pentru lipsă de disponibil.
O parte a sumelor de bani obţinute prin participarea la acest ultim circuit de compensare, a fost folosită de inculpatul B.V. pentru achiziţionarea de la S.C. „G”SA Colibaşi, dealer AUTOMOBILE DACIA S.A. Piteşti a unui număr de 4 autoturisme „Dacia”, conform facturii fiscale nr. 1455432/15.09.1999, care au fost vândute altor persoane fizice sau agenţi economici pe baza facturilor fiscale nr. 0990302, 0990307-0990309.
Achiziţionarea acestor autoturisme şi vânzarea lor imediată prin evitarea viramentelor bancare, operaţiuni ce ar fi permis alimentarea conturilor şi plata creditorilor, dovedesc o dată în plus reaua credinţă a inculpatului şi faptul că încheierea contractului de achiziţie cu S.C. „E” Bacău S.A., nu a fost făcută decât pentru obţinerea unui câştig injust, onorarea acestuia neconstituind niciodată o preocupare reală pentru inculpat.
Prin nedeclararea la organele financiar-teritoriale a veniturilor obţinute prin vânzarea celor 4 autoturisme, inculpatul B.V. a creat un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 33.943.308 lei, la care se adaugă penalităţi şi majorări de întârziere până la concurenţa sumei de 122.134.180 lei.
Prin nedeclararea la organele financiar-teritoriale a veniturilor obţinute prin vânzarea celor 4 autoturisme, inculpatul B.V. a creat un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 33.943.308 lei, la care se adaugă penalităţi şi majorări de întârziere până la concurenţa sumei de 122.134.180 lei.
Prin nedeclararea la organele financiar-teritoriale a veniturilor obţinute prin vânzarea celor 4 autoturisme, inculpatul B.V. a creat un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 33.943.308 lei, la care se adaugă penalităţi şi majorări de întârziere până la concurenţa sumei de 122.134.180 lei.
Prin nedeclararea la organele financiar-teritoriale a veniturilor obţinute prin vânzarea celor 4 autoturisme, inculpatul B.V. a creat un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 33.943.308 lei, la care se adaugă penalităţi şi majorări de întârziere până la concurenţa sumei de 122.134.180 lei.
În cursul aceleiaşi luni, la data de 30.03.1999 inculpatul B.V. a emis în favoarea S.C. „P” S.R.L. Costeşti, judeţul Argeş, fila CEC seria D 00900001710 pentru suma de 167.592.047 lei.
În cursul aceleiaşi luni, la data de 30.03.1999 inculpatul B.V. a emis în favoarea S.C. „P” S.R.L. Costeşti, judeţul Argeş, fila CEC seria D 00900001710 pentru suma de 167.592.047 lei.
Emiterea filei CEC s-a făcut pentru plata cantităţii de 73.300 kg îngrăşăminte chimice şi pentru derularea în totalitate a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu partea vătămată la data de 09.02.1999 (valoarea totală a contractului se ridică la suma de 1.407.695.000 lei).
Emiterea filei CEC s-a făcut pentru plata cantităţii de 73.300 kg îngrăşăminte chimice şi pentru derularea în totalitate a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu partea vătămată la data de 09.02.1999 (valoarea totală a contractului se ridică la suma de 1.407.695.000 lei).
Emiterea filei CEC s-a făcut pentru plata cantităţii de 73.300 kg îngrăşăminte chimice şi pentru derularea în totalitate a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu partea vătămată la data de 09.02.1999 (valoarea totală a contractului se ridică la suma de 1.407.695.000 lei).
Emiterea filei CEC s-a făcut pentru plata cantităţii de 73.300 kg îngrăşăminte chimice şi pentru derularea în totalitate a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu partea vătămată la data de 09.02.1999 (valoarea totală a contractului se ridică la suma de 1.407.695.000 lei).
Reprezentanţii părţii vătămate au introdus fila CEC spre decontare, aceasta fiind refuzată pentru lipsa totală de disponibil.
Reprezentanţii părţii vătămate au introdus fila CEC spre decontare, aceasta fiind refuzată pentru lipsa totală de disponibil.
Reprezentanţii părţii vătămate au introdus fila CEC spre decontare, aceasta fiind refuzată pentru lipsa totală de disponibil.
Reprezentanţii părţii vătămate au introdus fila CEC spre decontare, aceasta fiind refuzată pentru lipsa totală de disponibil.
De altfel, conform evidenţelor existente la MISR ROMANIAN BANK, acesta a fost ultimul incident financiar din totalul de 6 în care a fost implicată SC “G” S.R.L. Oradea.
De altfel, conform evidenţelor existente la MISR ROMANIAN BANK, acesta a fost ultimul incident financiar din totalul de 6 în care a fost implicată SC “G” S.R.L. Oradea.
Prin faptele săvârşite, inculpatul B.V. a cauzat prejudiciu total de 1.875.656.826 lei, după cum urmează:
Prin faptele săvârşite, inculpatul B.V. a cauzat prejudiciu total de 1.875.656.826 lei, după cum urmează:
– în dauna SC “E” SA Bucureşti – Sucursala Bacău, un prejudiciu total de 423.854.538 lei, parţial recuperat, motiv pentru care societatea comercială mai sus arătată s-a constituit parte civilă în cauză cu debitul de 323.854.538 lei, la care solicită penalităţi de întârziere până la concurenţa sumei de 2.364.138.124 lei;
– în paguba S.C. „E ELCO” S.A. Bacău, inculpatul a cauzat un prejudiciu în sumă totală de 1.250.266.933 lei nerecuperat, motiv pentru care societatea mai sus arătată s-a constituit parte civilă în cauză cu această sumă;
– în dauna S.C. “P” S.R.L. Costeşti, judeţul Argeş, inculpatul B.V. a cauzat un prejudiciu în sumă de 167.592.047 lei, nerecuperat.
Prin neplata impozitului pe profit şi a T.V.A.-ului aferent, inculpatul a cauzat un prejudiciu în valoare de 33.943.308 lei, la care se adaugă majorări de întârziere şi penalităţi până la concurenţa sumei de 122.134.080 lei, nerecuperat.
Prin neplata impozitului pe profit şi a T.V.A.-ului aferent, inculpatul a cauzat un prejudiciu în valoare de 33.943.308 lei, la care se adaugă majorări de întârziere şi penalităţi până la concurenţa sumei de 122.134.080 lei, nerecuperat.
Situaţia de fapt reţinută s-a confirmat din declaraţiile părţilor vătămate, procese verbale de compensare (fl.21-22, 69-71) şi metodologia de aplicare (fl.72-81 d.u.p.), contractele de vânzare cumpărare (fl.9-11, 67-68, 190-191 d.u.p.), filele CEC seriile D 009 00001706, D 009 00001708, D 009 00001710 (filele 32, 62, 209), adresa nr.265/6.02.2002 a MISR ROMANIAN BANK Bucureşti şi adresa nr.1725/20.02.2000 a B.M.R (fl.299, 301-304 d.u.p.), documentele de înfiinţare ale S.C. „G” Oradea (fl.237-259 d.u.p.), raportul de constatare grafică tehnico-ştiinţifică nr.167348/2000 şi raportul de expertiză grafică nr.640404/2003 (fl.230-236, 260-267 d.u.p.); facturi fiscale de achiziţie şi vânzare (fl.120-128, 145-162 d.u.p.); procesele verbale de recunoaştere după fotografie (fl.188-195 d.u.p.); procesele verbale de verificare (fl.106, 114, 115, 129, 141, 144, 163); nota de constatare nr.83818/23.05.2003 a Gărzii Financiare – Secţia Bihor (filele 74-283 d.u.p.), procese verbale de confruntare (filele 55-56, 92-93 d.u.p.); declaraţiile martorilor: Dospinescu Costache, Rugină Gabriela Felicia, Antohi Cezar, Cordoneanu Dumitru; Gavrilescu Vasile, Cristea Miron, Balint Doina, Mihai Toma, Mardoiu Dumitru, Zaharia Ion, Hortiuc Tamara, Iamandei Neculai, Loghin Liviu, Mihăilă Fănel, Comănoiu Mariana, Bodo Vilmoş, Korodi Viorica (fl. 36, 45, 47-49, 52-54, 85-89, 90-91, 176, 187, 191, 196-199, 268-273, 327, 328).
S-a apreciat că, în drept, faptele săvârşite de inculpatul B.V., în raport cu părţile vătămate S.C. „E” S.A. Bucureşti şi S.C. „E Elco” S.A. Bacău, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune în convenţii şi înşelăciune prin emiterea de CEC-uri fără acoperire, fapte prevăzute de art.215 alin.2, 3 Cod penal şi art.215 alin.4 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.13 Cod penal.
În raport cu S.C. „P” S.R.L. Costeşti, fapta săvârşită de inculpat, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prin emitere de CEC-uri fără acoperire, faptă prevăzută de art.215 alin.4 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal.
Prin nedeclararea veniturilor impozabile, inculpatul a săvârşit fapta prevăzută de art.12 din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.13 Cod penal.
Prin nedeclararea veniturilor impozabile, inculpatul a săvârşit fapta prevăzută de art.12 din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.13 Cod penal.
Prin urmare, văzând şi prevederile art.72 Cod penal, instanţa a dispus condamnarea inculpatului pentru faptele comise, la câte o pedeapsă cu închisoarea, la stabilirea cuantumului acesteia avându-se în vedere gravitatea sporită a faptelor, consecinţele produse şi sustragerea inculpatului de la judecată.
Prin urmare, văzând şi prevederile art.72 Cod penal, instanţa a dispus condamnarea inculpatului pentru faptele comise, la câte o pedeapsă cu închisoarea, la stabilirea cuantumului acesteia avându-se în vedere gravitatea sporită a faptelor, consecinţele produse şi sustragerea inculpatului de la judecată.
În baza art.33 lit.a Cod penal şi 34 lit.b Cod penal, s-au contopit cele trei pedepse în cea mai grea dintre ele.
În baza art.33 lit.a Cod penal şi 34 lit.b Cod penal, s-au contopit cele trei pedepse în cea mai grea dintre ele.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 Cod penal pe durata şi în condiţiile art.71 Cod penal.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 Cod penal pe durata şi în condiţiile art.71 Cod penal.
Referitor la acţiunea civilă a părţilor vătămate, instanţa a dispus admiterea în totalitate, obligând pe inculpat la despăgubiri în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Referitor la acţiunea civilă a părţilor vătămate, instanţa a dispus admiterea în totalitate, obligând pe inculpat la despăgubiri în solidar cu partea responsabilă civilmente.
S-a dispus ca toate sumele acordate cu excepţia celei acordate părţii vătămate S.C. „P” S.R.L. Costeşti (care nu a solicitat majorări de întârziere) să fie reactualizate la zi.
Împotriva acestei sentinţe penale, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, care a format obiectul dosarului penal nr.8338/2004 al Tribunalului Bacău.
Împotriva acestei sentinţe penale, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, care a format obiectul dosarului penal nr.8338/2004 al Tribunalului Bacău.
Prin decizia penală nr.472/A/17.05.2005, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul menţionat, s-a admis apelul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, s-a desfiinţat sentinţa penală nr.2587/24.09.2004 numai cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Prin decizia penală nr.472/A/17.05.2005, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul menţionat, s-a admis apelul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, s-a desfiinţat sentinţa penală nr.2587/24.09.2004 numai cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Prin sentinţa penală nr.2947/09.11.2005 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosar nr.8709/2005, s-a soluţionat cauza sub aspectul laturii civile, hotărârea rămânând definitivă prin neapelare, s-a dispus, în baza art.14, 346 Cod procedură penală şi art.998 Cod civil, obligarea inculpatului B.V. la plata următoarelor sume:
Prin sentinţa penală nr.2947/09.11.2005 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosar nr.8709/2005, s-a soluţionat cauza sub aspectul laturii civile, hotărârea rămânând definitivă prin neapelare, s-a dispus, în baza art.14, 346 Cod procedură penală şi art.998 Cod civil, obligarea inculpatului B.V. la plata următoarelor sume:
– către Ministerul Finanţelor Publice – prin ANAF, suma de 122.134.080 lei şi penalităţi de întârziere de la 24.05.2003, până la achitarea efectivă a debitului;
– către Ministerul Finanţelor Publice – prin ANAF, suma de 122.134.080 lei şi penalităţi de întârziere de la 24.05.2003, până la achitarea efectivă a debitului;
– către S.C. „P” S.R.L. Costeşti, judeţul Argeş, la suma de 1.287.105.920 lei;
– către S.C. „E” S.A. Bucureşti – Sucursala Bacău, suma de 2.969.746.113 lei,
– către S.C. „E ELCO” S.A. Bacău suma de 1.250.266.933 lei, reactualizată conform indicelui de inflaţie de la 20.03.1999, până la achitarea efectivă a debitului.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a sumei de 100 RON către Baroul Bacău.
S-a constatat că S.C. „G” S.R.L. Oradea nu are calitate de parte responsabilă civilmente.
În ceea ce priveşte latura penală, sentinţa penală nr.2587 din 24.09.2004 a rămas definitivă la 17.05.2005.
În ceea ce priveşte latura penală, sentinţa penală nr.2587 din 24.09.2004 a rămas definitivă la 17.05.2005.
Împotriva sentinţei penale de mai sus a declarat apel inculpatul, invocând în cererea scrisă de apel, nelegala citare în cursul judecăţii. A solicitat rejudecarea cauzei, motivat de faptul că nu a avut cunoştinţă de existenţa procesului.
Împotriva sentinţei penale de mai sus a declarat apel inculpatul, invocând în cererea scrisă de apel, nelegala citare în cursul judecăţii. A solicitat rejudecarea cauzei, motivat de faptul că nu a avut cunoştinţă de existenţa procesului.
Oral, în instanţă, personal şi prin apărător, inculpatul a invocat în principal nelegala citare în cursul judecăţii, iar în subsidiar, având în vedere că a recunoscut fapta, aplicarea unei pedepse sub minimul special cu aplicarea art.81 Cod penal, privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Oral, în instanţă, personal şi prin apărător, inculpatul a invocat în principal nelegala citare în cursul judecăţii, iar în subsidiar, având în vedere că a recunoscut fapta, aplicarea unei pedepse sub minimul special cu aplicarea art.81 Cod penal, privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Tribunalul, examinând actele şi lucrările din dosar, constată că apelul declarat de inculpat este un apel peste termen, urmând a fi soluţionat ca atare, conform art.365 Cod procedură penală.
Tribunalul, examinând actele şi lucrările din dosar, constată că apelul declarat de inculpat este un apel peste termen, urmând a fi soluţionat ca atare, conform art.365 Cod procedură penală.
Potrivit textului de lege menţionat mai sus, partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât şi la pronunţare, poate declara apel şi peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiile privind despăgubirile civile.
Potrivit textului de lege menţionat mai sus, partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât şi la pronunţare, poate declara apel şi peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiile privind despăgubirile civile.
Din dosarul instanţei de fond (dosarul nr.8886/2003, rezultă că apelantul inculpat a lipsit la toate termenele de judecată, precum şi la dezbaterile pe fond, şi la pronunţare, care au avut loc la 23.09.2004 şi, respectiv, 24.09.2004.
Din dosarul instanţei de fond (dosarul nr.8886/2003, rezultă că apelantul inculpat a lipsit la toate termenele de judecată, precum şi la dezbaterile pe fond, şi la pronunţare, care au avut loc la 23.09.2004 şi, respectiv, 24.09.2004.
Din adresa nr.2062493/08/CRV din 30.12.2008 emisă de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative – Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională – Biroul Naţional Interpol (fila 80 dosar apel), rezultă că apelantul-inculpat a fost arestat în Ungaria, la data de 08.03.2008, fiind preluat de autorităţile române la 14.05.2008 şi depus în Penitenciarul Oradea.
Din adresa nr.2062493/08/CRV din 30.12.2008 emisă de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative – Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională – Biroul Naţional Interpol (fila 80 dosar apel), rezultă că apelantul-inculpat a fost arestat în Ungaria, la data de 08.03.2008, fiind preluat de autorităţile române la 14.05.2008 şi depus în Penitenciarul Oradea.
Inculpatul a declarat apel la 20.05.2008, deci în termenul de 10 zile socotit de la data de 14.05.2008, când a fost preluat de autorităţile române. În aceste condiţii, instanţa apreciază că apelul inculpatului este un apel peste termen, formulat potrivit art.365 Cod procedură penală.
Inculpatul a declarat apel la 20.05.2008, deci în termenul de 10 zile socotit de la data de 14.05.2008, când a fost preluat de autorităţile române. În aceste condiţii, instanţa apreciază că apelul inculpatului este un apel peste termen, formulat potrivit art.365 Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr.36/A din data de 23.01.2009, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.30/180/2003, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat apelul peste termen declarat de apelantul – inculpat.
Prin decizia penală nr.36/A din data de 23.01.2009, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.30/180/2003, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat apelul peste termen declarat de apelantul – inculpat.
S-a dedus detenţia apelantului inculpat începând cu data de 08.03.2008, până la zi.
S-a dedus detenţia apelantului inculpat începând cu data de 08.03.2008, până la zi.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a onorariului avocat oficiu în sumă de 200 lei – avocat Buricea Mihaela.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 295 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 295 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie, Tribunalul a reţinut următoarele:
Pentru a pronunţa această decizie, Tribunalul a reţinut următoarele:
În cursul judecăţii au fost respectate dispoziţiile legale privind citarea inculpatului.
În cursul judecăţii au fost respectate dispoziţiile legale privind citarea inculpatului.
Astfel, acesta a fost citat la adresele de domiciliu ce rezultă din dosarul de urmărire penală, precum şi prin afişarea la consiliile locale în a căror rază teritorială se reţine comiterea faptelor.
Astfel, acesta a fost citat la adresele de domiciliu ce rezultă din dosarul de urmărire penală, precum şi prin afişarea la consiliile locale în a căror rază teritorială se reţine comiterea faptelor.
Din înscrisurile existente la filele: 17, 55, 200, 201, 203, 218-219, 240-248, 249, 317 dosar urmărire penală, se reţine că acesta figura cu domiciliul în Oradea, B-dul D. nr.81, bloc D4, apt.23 şi str. A.I., nr.28, jud. Bihor, unde s-a dispus citarea în cursul judecăţii. Instanţa, constatând, din verificările făcute în cursul urmăririi penale, că inculpatul nu mai locuieşte la adresa din Oradea, B-dul D., nr.81, bloc D4, apt.23, a dispus citarea prin afişare şi la consiliile locale, în a căror rază teritorială s-au comis faptele.
De altfel, inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală şi de la judecată, fiind urmărit general.
De altfel, inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală şi de la judecată, fiind urmărit general.
Instanţa nu a putut dispune citarea şi la adresa indicată în apel, întrucât inculpatul nu a făcut cunoscut în cursul judecăţii sau a urmăririi penale că ar locui la o altă adresă pentru a exista obligativitatea de a fi citat, conform art.177 alin.3 Cod procedură penală. Că inculpatul a cunoscut existenţa unor litigii generate de conduita sa infracţională, rezultă şi din împrejurarea că, deşi a înstrăinat apartamentul situat în Oradea, B-dul D., nr.81, bl.D4, ap.23, judeţul Bihor (fila 55 dosar apel) încă din anul 1995, ulterior acestei date, cu ocazia derulării contractelor cu unităţile păgubite, a continuat să-şi declare domiciliul la aceeaşi adresă.
Pe fondul cauzei, instanţa constată că soluţia de condamnare este legală şi temeinică, aceasta fundamentându-se pe probele administrate în cauză.
Pe fondul cauzei, instanţa constată că soluţia de condamnare este legală şi temeinică, aceasta fundamentându-se pe probele administrate în cauză.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub cuantumul minim prevăzut de lege şi aplicarea art.81 Cod penal.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub cuantumul minim prevăzut de lege şi aplicarea art.81 Cod penal.
Instanţa de control judiciar apreciază că pedeapsa stabilită şi modalitatea de executare sunt corect individualizate, neimpunându-se reformarea hotărârii sub acest aspect.
Instanţa de control judiciar apreciază că pedeapsa stabilită şi modalitatea de executare sunt corect individualizate, neimpunându-se reformarea hotărârii sub acest aspect.
Faţă de conduita inculpatului, care s-a sustras de la urmărirea penală şi de la judecată, de modalitatea în care au fost concepute şi săvârşite infracţiunile, dar mai ales faţă de consecinţele produse în patrimoniul persoanelor păgubite (prejudiciile totalizând 5.629.253.046 lei vechi), instanţa apreciază că nu pot fi reţinute în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante care să conducă la coborârea pedepselor sub limita minimă prevăzută de textele de lege incriminatoare.
Faţă de conduita inculpatului, care s-a sustras de la urmărirea penală şi de la judecată, de modalitatea în care au fost concepute şi săvârşite infracţiunile, dar mai ales faţă de consecinţele produse în patrimoniul persoanelor păgubite (prejudiciile totalizând 5.629.253.046 lei vechi), instanţa apreciază că nu pot fi reţinute în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante care să conducă la coborârea pedepselor sub limita minimă prevăzută de textele de lege incriminatoare.
Pentru aceleaşi considerente, instanţa apreciază că nu se justifică nici reducerea pedepsei aplicate şi nici suspendarea condiţionată a executării, singura modalitate de reeducare a inculpatului fiind privarea sa de libertate.
Pentru aceleaşi considerente, instanţa apreciază că nu se justifică nici reducerea pedepsei aplicate şi nici suspendarea condiţionată a executării, singura modalitate de reeducare a inculpatului fiind privarea sa de libertate.
Împotriva acestei decizii, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul.
Împotriva acestei decizii, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul.
În motivarea scrisă a recursului, recurentul-inculpat a criticat hotărârile pronunţate în cauză, susţinând că:
În motivarea scrisă a recursului, recurentul-inculpat a criticat hotărârile pronunţate în cauză, susţinând că:
– judecarea cauzei s-a făcut de prima instanţă în lipsa sa, că nu a avut cunoştinţă de efectuarea urmăririi penale şi nici a judecăţii de instanţa de fond, fiind citat al adresa care constituie domiciliul legal, deşi din anul 1995 a vândut acel apartament;
– judecarea cauzei s-a făcut de prima instanţă în lipsa sa, că nu a avut cunoştinţă de efectuarea urmăririi penale şi nici a judecăţii de instanţa de fond, fiind citat al adresa care constituie domiciliul legal, deşi din anul 1995 a vândut acel apartament;
– în perioada în care s-a efectuat urmărirea penală era plecat din ţară, după care a mai revenit în România şi apoi iar a plecat, dar a avut cunoştinţă de nici un termen de judecată;
– în perioada în care s-a efectuat urmărirea penală era plecat din ţară, după care a mai revenit în România şi apoi iar a plecat, dar a avut cunoştinţă de nici un termen de judecată;
– a fost arestat de autorităţile ungare, la data de 08.03.2008, în executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare române.
– a fost arestat de autorităţile ungare, la data de 08.03.2008, în executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare române.
În susţinerile orale făcute şi prin apărătorul desemnat din oficiu, au fost criticate hotărârile pronunţate în cauză pentru aspectele reţinute în preambulul prezentei decizii, care nu vor mai fi reluate.
În susţinerile orale făcute şi prin apărătorul desemnat din oficiu, au fost criticate hotărârile pronunţate în cauză pentru aspectele reţinute în preambulul prezentei decizii, care nu vor mai fi reluate.
Analizând hotărârile pronunţate în cauză, în raport de motivele de recurs invocate şi examinând-o şi din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, pentru motivele de recurs prevăzute de acest text, Curtea constată că recursul urmează a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate.
Analizând hotărârile pronunţate în cauză, în raport de motivele de recurs invocate şi examinând-o şi din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, pentru motivele de recurs prevăzute de acest text, Curtea constată că recursul urmează a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate.
În mod corect instanţa de apel a reţinut că recurentul-inculpat a fost citat de instanţa de fond cu respectarea dispoziţiilor procedurale.
În mod corect instanţa de apel a reţinut că recurentul-inculpat a fost citat de instanţa de fond cu respectarea dispoziţiilor procedurale.
Din examinarea înscrisurilor aflate la filele: 17, 55, 200, 201, 203, 218-219, 240-248, 249, 317 dosar urmărire penală, rezultă că recurentul-inculpat figura cu domiciliul în Oradea, B-dul D., nr.81, bloc D4, apt.23 şi str. A.I., nr.28, jud. Bihor, adresă la care a fost citat de prima instanţă.
Deoarece, în uram verificărilor efectuate de organele de poliţie a rezultat că inculpatul nu mai locuieşte la această adresă, instanţa de fond, în conformitate cu dispoziţiile art.177 alin.4 Cod procedură penală, a dispus citarea inculpatului prin afişare la sediul consiliul local în a cărui rază teritorială s-au săvârşit infracţiunile.
Deoarece, în uram verificărilor efectuate de organele de poliţie a rezultat că inculpatul nu mai locuieşte la această adresă, instanţa de fond, în conformitate cu dispoziţiile art.177 alin.4 Cod procedură penală, a dispus citarea inculpatului prin afişare la sediul consiliul local în a cărui rază teritorială s-au săvârşit infracţiunile.
Din actele dosarului rezultă că recurentul-inculpat s-a sustras de la urmărirea penală şi de la judecată în primă instanţă, fiind urmărit general.
Din actele dosarului rezultă că recurentul-inculpat s-a sustras de la urmărirea penală şi de la judecată în primă instanţă, fiind urmărit general.
Instanţa de fond nu a putut dispune citarea şi la adresa indicată în apel, întrucât inculpatul nu a făcut cunoscut în cursul judecăţii sau a urmăririi penale că ar locui la o altă adresă pentru a exista obligativitatea de a fi citat, conform art.177 alin.3 Cod procedură penală.
Instanţa de fond nu a putut dispune citarea şi la adresa indicată în apel, întrucât inculpatul nu a făcut cunoscut în cursul judecăţii sau a urmăririi penale că ar locui la o altă adresă pentru a exista obligativitatea de a fi citat, conform art.177 alin.3 Cod procedură penală.
Faptul că recurentul-inculpat a cunoscut de existenţa unor litigii generate de conduita sa infracţională, rezultă şi din împrejurarea că, deşi a înstrăinat apartamentul situat în Oradea, B-dul D., nr.81, bl.D4, ap.23, judeţul Bihor (fila 55 dosar apel) încă din anul 1995, ulterior acestei date, cu ocazia derulării contractelor cu unităţile păgubite, a continuat să-şi declare domiciliul la aceeaşi adresă. În condiţiile cu adevărat recurentul –inculpat ar fi locuit din anul 1995 la altă adresă, în primul rând, potrivit dispoziţiilor legal, avea obligaţia să aducă la cunoştinţă organelor de poliţie acest lucru şi să-şi schimbe legal domiciliu, condiţii în care dacă ar fi procedat aşa, la verificările efectuate de organul de urmărire penală şi de instanţa de fond s-ar fi aflat noul domiciliu şi ar fi fost citat la această adresă, apoi, dacă ar fi fost de bună credinţă nu ar fi indicat unităţilor părţi civile în cauză adresa de domiciliul la care nu mai locuia la data încheieri contractelor.
Recurentul-inculpat nu poate invoca propria culpă, ca motiv de nelegală citare pe parcursul procesului la urmărirea penală şi la instanţa de fond.
Recurentul-inculpat nu poate invoca propria culpă, ca motiv de nelegală citare pe parcursul procesului la urmărirea penală şi la instanţa de fond.
Recurentul-inculpat a mai solicitat şi prin apărătorul desemnat din oficiu, rejudecarea cauzei potrivit art.522/1 Cod procedură penală.
Recurentul-inculpat a mai solicitat şi prin apărătorul desemnat din oficiu, rejudecarea cauzei potrivit art.522/1 Cod procedură penală.
În conformitate cu prevederile art.522/1 Cod procedură penală: „În cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.”
În conformitate cu prevederile art.522/1 Cod procedură penală: „În cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.”
În conformitate cu acest text, pentru a se dispune rejudecarea cauzei de instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, se impune a fi îndeplinite următoarele condiţii:
În conformitate cu acest text, pentru a se dispune rejudecarea cauzei de instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, se impune a fi îndeplinite următoarele condiţii:
* inculpatul să fi fost extrădat în România dintr-un alt stat nemembru al Uniunii Europene, sau să fi fost predat României, la cererea Judecătoriei Bacău, care a judecat cauza în primă instanţă, în baza mandatului european de arestare emis de această instanţă, potrivit art.81 şi următoarele din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală;
* inculpatul să fi fost extrădat în România dintr-un alt stat nemembru al Uniunii Europene, sau să fi fost predat României, la cererea Judecătoriei Bacău, care a judecat cauza în primă instanţă, în baza mandatului european de arestare emis de această instanţă, potrivit art.81 şi următoarele din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală;
* inculpatul să fi fost judecat în lipsă;
* inculpatul să fi fost judecat în lipsă;
* inculpatul să solicite rejudecarea cauzei.
* inculpatul să solicite rejudecarea cauzei.
Aceste condiţii rezultă şi din art.84/1 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, text potrivit căruia: „ Asigurarea rejudecării în cazul predării persoanei condamnate în lipsă este dată de autoritatea judiciară emitentă, la cererea autorităţii judiciare de executare.
Dispoziţiile art. 522/1 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător.”
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că Judecătoria Bacău nu a emis mandat european de arestare în baza sentinţei prin care a fost condamnat recurentul-inculpat, predarea de autorităţile din Ungaria fiind făcută în baza unui mandat european de arestare emis de Judecătoria Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, în executarea sentinţei penale nr.278 din data de 18.02.2002, prin care recurentul-inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că Judecătoria Bacău nu a emis mandat european de arestare în baza sentinţei prin care a fost condamnat recurentul-inculpat, predarea de autorităţile din Ungaria fiind făcută în baza unui mandat european de arestare emis de Judecătoria Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, în executarea sentinţei penale nr.278 din data de 18.02.2002, prin care recurentul-inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare.
O altă condiţie pentru a solicita rejudecarea cauzei, potrivit art.522/1 Cod procedură penală, este ca inculpatul să fi fost judecat în lipsă, ori, recurentul-inculpat a fost prezent la judecarea cauzei în apel, unde a fost audiat şi a avut posibilitatea, potrivit art.377 alin.2 Cod procedură penală, să solicite administrarea de probe, indicând probele şi mijloacele de probă cu ajutorul cărora pot fi obţinute, în dovedirea nevinovăţiei sale.
O altă condiţie pentru a solicita rejudecarea cauzei, potrivit art.522/1 Cod procedură penală, este ca inculpatul să fi fost judecat în lipsă, ori, recurentul-inculpat a fost prezent la judecarea cauzei în apel, unde a fost audiat şi a avut posibilitatea, potrivit art.377 alin.2 Cod procedură penală, să solicite administrarea de probe, indicând probele şi mijloacele de probă cu ajutorul cărora pot fi obţinute, în dovedirea nevinovăţiei sale.
Apoi, aşa cum rezultă şi din cererea prin care a fost investită Curtea de Apel Bacău cu judecarea acestui recurs-fl.3 dosar recurs, inculpatul a înţeles să declare recurs împotriva deciziei penale nr.36/A din data de 23.01.2009, pronunţată de Tribunalul Bacău.
În condiţiile în care voinţa acestuia ar fi fost să solicite rejudecarea cauzei, în conformitate cu prevederile art.522/1 Cod procedură penală, cu art.84/1 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cererea de rejudecare trebuia să fie adresată Judecătoriei Bacău, ca instanţă care a judecat cauza în primă instanţă, iar nu Curţii de Apel Bacău, ca instanţă de recurs.
În condiţiile în care voinţa acestuia ar fi fost să solicite rejudecarea cauzei, în conformitate cu prevederile art.522/1 Cod procedură penală, cu art.84/1 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cererea de rejudecare trebuia să fie adresată Judecătoriei Bacău, ca instanţă care a judecat cauza în primă instanţă, iar nu Curţii de Apel Bacău, ca instanţă de recurs.
În cauză, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel, au reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare probelor administrate, din examinarea acestora rezultând pe deplin vinovăţia recurentului-inculpat.
În cauză, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel, au reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare probelor administrate, din examinarea acestora rezultând pe deplin vinovăţia recurentului-inculpat.
Recurentul-inculpat era în anul 1999 asociat unic şi administrator al S.C. „G” S.A. Oradea.
În această calitate, profitând de blocajul financiar din economia românească, a luat hotărârea de a induce în eroare reprezentanţilor S.C. „E” S.A. Bucureşti-Sucursala Bacău, S.C.”E ELCO” S.A. Bacău şi S.C. „P” S.R.L. Costeşti, judeţul Argeş, prin încheierea unor procese verbale de compensare, respectiv prin achiziţionarea unor bunuri şi emiterea unor cecuri fără a avea disponibilul necesar.
Astfel, în luna martie 1999 s-a prezentat la sediul S.C. „E” S.A. Bucureşti-Sucursala Bacău, societate care avea de încasat de la S.C. „E” S.A.-Sucursala Distribuţie Bacău peste 500 milioane lei, contravaloarea lucrărilor efectuate anterior şi neachitate şi a propus compensarea acestei datorii prin iniţierea unui circuit de compensare la care să participe şi S.C. „E” S.A.
Dat fiind blocajul financiar creat, conducerea acestei societăţi –reprezentată de director general C.D. şi director economic R.F., a acceptat iniţierea circuitului de compensare, motiv pentru care aceştia au şi semnat procesul verbal nr. 646/8.03.1999, acceptând compensarea sumei de 423.854.538, în circuit fiind incluse şi S.C. „G” S.R.L. Oradea-societatea inculpatului şi în fapt singura care a beneficiat de pe urma acestei tranzacţii, S.C. „GYP S.” S.R.L. Piteşti, S.C. „ARPECHIM „ S.R.L. Piteşti, circuitul fiind închis tot de o societate aparţinând de S.C. „E” S.A., respectiv „CONEL” S.A. Piteşti, întreaga operaţiune având girul forului tutelar-S.C. „Electrica” S.A. Bucureşti.
Folosind un mod de operare identic cu cel prezentat anterior şi profitând de faptul că S.C.”E ELCO” Bacău S.A. avea de încasat de la S.C. „ELECTRICA” – Sucursala Distribuţie Bacău, contravaloarea unor lucrări efectuate anterior, la data de 24.03.1999 inculpatul B.V. s-a prezentat la sediul celei dintâi societăţi, propunând iniţierea a trei circuite de compensare, corespunzătoare proceselor verbale nr. 1813, 1862, 1863/1999 pentru suma totală de 1.250.266.933 lei.
În baza acestor procese verbale semnate de reprezentanţii părţii vătămate, respectiv director general – C. M. şi director economic – G.V., se atestă în fapt plata sumei de bani mai sus amintită către S.C.”G” Oradea, deşi între cele două societăţi nu au existat niciodată relaţii comerciale.
Mai mult decât atât, din considerentele arătate şi la actul material descris anterior, inculpatul a indus în eroare reprezentanţii S.C. „E ELCO” Bacău S.A. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 107/7.04.1999, în baza căruia societatea să se oblige să procure părţii vătămate 20 km cablu-20KV.
O parte a sumelor de bani obţinute prin participarea la acest ultim circuit de compensare, a fost folosită de inculpatul B.V. pentru achiziţionarea de la S.C. „GE”SA Colibaşi, dealer AUTOMOBILE DACIA S.A. Piteşti a unui număr de 4 autoturisme „Dacia”, conform facturii fiscale nr. 1455432/15.09.1999, care au fost vândute altor persoane fizice sau agenţi economici pe baza facturilor fiscale nr. 0990302, 0990307-0990309.
Achiziţionarea acestor autoturisme şi vânzarea lor imediată prin evitarea viramentelor bancare, operaţiuni ce ar fi permis alimentarea conturilor şi plata creditorilor, dovedesc o dată în plus reaua credinţă a inculpatului şi faptul că încheierea contractului de achiziţie cu S.C. „E ELCO” Bacău S.A., nu a fost făcută decât pentru obţinerea unui câştig injust, onorarea acestuia neconstituind niciodată o preocupare reală pentru inculpat.
Această situaţie de fapt, rezultă din: declaraţiile părţilor vătămate, procese verbale de compensare (fl.21-22, 69-71) şi metodologia de aplicare (fl.72-81 d.u.p.), contractele de vânzare cumpărare (fl.9-11, 67-68, 190-191 d.u.p.), filele CEC seriile D 009 00001706, D 009 00001708, D 009 00001710 (filele 32, 62, 209), adresa nr.265/6.02.2002 a MISR ROMANIAN BANK Bucureşti şi adresa nr.1725/20.02.2000 a B.M.R (fl.299, 301-304 d.u.p.), documentele de înfiinţare ale S.C. „G” S.R.L. Oradea (fl.237-259 d.u.p.), raportul de constatare grafică tehnico-ştiinţifică nr.167348/2000 şi raportul de expertiză grafică nr.640404/2003 (fl.230-236, 260-267 d.u.p.); facturi fiscale de achiziţie şi vânzare (fl.120-128, 145-162 d.u.p.); procesele verbale de recunoaştere după fotografie (fl.188-195 d.u.p.); procesele verbale de verificare (fl.106, 114, 115, 129, 141, 144, 163); nota de constatare nr.83818/23.05.2003 a Gărzii Financiare – Secţia Bihor (filele 74-283 d.u.p.), procese verbale de confruntare (filele 55-56, 92-93 d.u.p.); declaraţiile martorilor audiaţi în cauză-fl. 36, 45, 47-49, 52-54, 85-89, 90-91, 176, 187, 191, 196-199, 268-273, 327, 328), coroborate cu declaraţia dată de recurentul-inculpat în faţa instanţei de apel –fl.59-60.
În drept, fapta recurentului-inculpat, care în baza aceleaşi rezoluţiuni infracţionale, a indus în eroare reprezentanţii intimatelor-părţi civile: S.C. „E” S.A. Bucureşti-Sucursala Bacău, S.C.”E ELCO” S.A. Bacău şi S.C. „P” S.R.L. Costeşti, judeţul Argeş, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate şi prin emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul de a obţine pentru sine un folos material injust, părţile vătămate fiind prejudiciate cu sumele mai sus arătate, constituie infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art.215 alin.2, 3 şi 4 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, iar nu două infracţiuni continuate de înşelăciune în concurs real, prevăzute de art.215 alin.2 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi, respectiv, art.215 alin.4 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu art.33 lit.a Cod penal.
Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul a emis filele CEC fără a avea provizia necesară, în momentul încheierii proceselor verbale de compensare, sau anterior încheierii acestora pentru dovedirea bonităţii societăţii sale, aşa încât nu se poate reţine în sarcina inculpatului o infracţiune continuată distinctă de înşelăciune prin emiterea unor cecuri ştiind că pentru valorificarea lor nu există provizia sau acoperirea necesară, prevăzută de art.215 alin.4 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul a emis filele CEC fără a avea provizia necesară, în momentul încheierii proceselor verbale de compensare, sau anterior încheierii acestora pentru dovedirea bonităţii societăţii sale, aşa încât nu se poate reţine în sarcina inculpatului o infracţiune continuată distinctă de înşelăciune prin emiterea unor cecuri ştiind că pentru valorificarea lor nu există provizia sau acoperirea necesară, prevăzută de art.215 alin.4 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Având în vedere aceste aspecte şi încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare a primei instanţe, Curtea, în temeiul art.334 Cod procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea continuată de înşelăciune în convenţii, prevăzută de art.215 alin.2 şi 3, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.13 Cod penal şi infracţiunea continuată de înşelăciune prin emiterea de cecuri asupra unei instituţii de credit pentru care nu există provizia necesară, prevăzută de art.215 alin.4 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.13 Cod penal, în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art.215 alin.2, 3 şi 4 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.13 alin.1 Cod penal.
Având în vedere aceste aspecte şi încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare a primei instanţe, Curtea, în temeiul art.334 Cod procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea continuată de înşelăciune în convenţii, prevăzută de art.215 alin.2 şi 3, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.13 Cod penal şi infracţiunea continuată de înşelăciune prin emiterea de cecuri asupra unei instituţii de credit pentru care nu există provizia necesară, prevăzută de art.215 alin.4 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.13 Cod penal, în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art.215 alin.2, 3 şi 4 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.13 alin.1 Cod penal.
În drept, faptele recurentului-inculpat de sustragere de la plata obligaţiilor fiscale, în întregime sau în parte, prin nedeclararea veniturilor impozabile, constituie infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art.12 din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.13 alin.1 Cod penal.
În drept, faptele recurentului-inculpat de sustragere de la plata obligaţiilor fiscale, în întregime sau în parte, prin nedeclararea veniturilor impozabile, constituie infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art.12 din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.13 alin.1 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor care se vor aplica recurentului-inculpat pentru infracţiunile menţionate mai sus, Curtea va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal: dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială şi în legea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana infractorului şi de împrejurările care agravează răspunderea penală, respectiv forma continuată a infracţiunii de înşelăciune.
La individualizarea judiciară a pedepselor care se vor aplica recurentului-inculpat pentru infracţiunile menţionate mai sus, Curtea va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal: dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială şi în legea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana infractorului şi de împrejurările care agravează răspunderea penală, respectiv forma continuată a infracţiunii de înşelăciune.
Deoarece infracţiunile deduse judecăţii au fost comise înainte de a fi fost condamnat definitiv recurentul-inculpat pentru vreuna dintre ele, fiind deci în concurs real, Curtea va face aplicarea art.33 lit.a şi art.34 lit.b Cod penal, în sensul contopirii pedepselor care i se vor aplica în pedeapsa cea mai grea.
Deoarece infracţiunile deduse judecăţii au fost comise înainte de a fi fost condamnat definitiv recurentul-inculpat pentru vreuna dintre ele, fiind deci în concurs real, Curtea va face aplicarea art.33 lit.a şi art.34 lit.b Cod penal, în sensul contopirii pedepselor care i se vor aplica în pedeapsa cea mai grea.
Având în vedere gravitatea infracţiunilor săvârşite, cu deosebire a infracţiunii de înşelăciune, gravitatea rezultantă din aspectele mai sus arătate şi din cuantumul prejudiciului cauzat, Curtea constată că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins decât prin executarea pedepsei principale rezultante în regim de detenţie.
Se va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi b Cod penal, în condiţiile şi pe durata prevăzute de art.71 alin.2 Cod penal.
Se va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi b Cod penal, în condiţiile şi pe durata prevăzute de art.71 alin.2 Cod penal.
Se va deduce din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada executată începând cu data de 08.03.2008 la zi.
Se va deduce din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada executată începând cu data de 08.03.2008 la zi.
Se va dispune anularea formelor de executare emise în baza susmenţionatei sentinţe penale pronunţate de instanţa de fond şi emiterea unor noi forme de executare în temeiul prezentei decizii.
Se va dispune anularea formelor de executare emise în baza susmenţionatei sentinţe penale pronunţate de instanţa de fond şi emiterea unor noi forme de executare în temeiul prezentei decizii.
În baza art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a onorariilor avocat oficiu la instanţa de apel şi la instanţa de recurs în sumă de 400 lei (200 lei x 2), avocaţi Mihaela Buricea şi Marcela Diaconu.
În temeiul art.191 alin.1 şi 3 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente „Galaxis Exim” S.R.L. Oradea, să plătească statului suma de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, Curtea a admis recursul declarat de recurentul-inculpat, a casat în totalitate decizia penală recurată şi a desfiinţat în parte şi sentinţa penală nr.2587 din data de 23.09.2004, pronunţată de Judecătoria Bacău în ceea ce priveşte soluţionarea laturii penale a cauzei, a reţinută cauza, sub acest aspect, spre rejudecare şi în fond a procedat în sensul celor mai sus arătate.
Prin sentinţa penală nr.2587 din data de 24.09.2004, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.8886/2003, s-a dispus condamnarea inculpatului B.V, administrator al S.C. “G” S.R.L. Oradea, domiciliat în Oradea, B-dul Dacia nr.81, bl.D 4, ap.23, judeţul Bihor, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
– către S.C. „E” S.A. Bucureşti –Sucursala Bacău, la plata sumei de 2.969.746.113 lei şi;
Inculpatul B.V este unic asociat al S.C. „G” S.A. Oradea.
În luna martie 1999 s-a prezentat la sediul S.C. „E.” S.A. Bucureşti – Sucursala Bacău, societate care avea de încasat de la S.C. „E.” SA – Sucursala Distribuţie Bacău peste 500 milioane lei, contravaloarea lucrărilor efectuate anterior şi neachitate şi a propus compensarea acestei datorii prin iniţierea unui circuit de compensare la care să participe şi S.C. „E.” S.A.
Dat fiind blocajul financiar creat, conducerea acestei societăţi –reprezentată de director general C.D. şi director economic R.F., a acceptat iniţierea circuitului de compensare, motiv pentru care aceştia au şi semnat procesul verbal nr. 646/8.03.1999, acceptând compensarea sumei de 423.854.538, în circuit fiind incluse şi S.C. „G.” S.R.L. Oradea-societatea inculpatului şi în fapt singura care a beneficiat de pe urma acestei tranzacţii, S.C. „G” S.R.L. Piteşti, S.C. „A. „S.R.L. Piteşti, circuitul fiind închis tot de o societate aparţinând de S.C. „E.” S.A., respectiv „C.” S.A. Piteşti, întreaga operaţiune având girul forului tutelar-S.C. „E.” S.A. Bucureşti.
În schimbul sumei de bani înscrisă în procesul verbal de compensare, S.C. „G.” SRL Oradea, reprezentată de inculpat s-a obligat să furnizeze către S.C. „E.” S.A. – Sucursala Bacău cantitatea de 120.000 litri motorină, încheindu-se în acest scop contractul de vânzare-cumpărare nr.16 din data de 19.03.1999.
În schimbul sumei de bani înscrisă în procesul verbal de compensare, S.C. „G.” SRL Oradea, reprezentată de inculpat s-a obligat să furnizeze către S.C. „E.” S.A. – Sucursala Bacău cantitatea de 120.000 litri motorină, încheindu-se în acest scop contractul de vânzare-cumpărare nr.16 din data de 19.03.1999.
Inculpatul B.V. a emis la data de 19.03.1999 fila CEC seria D pentru suma totală de 425.854.538 lei, plătibilă la M., deşi cunoştea că nu avea disponibil în cont.
Folosind un mod de operare identic cu cel prezentat anterior şi profitând de faptul că S.C.”E.” Bacău S.A. avea de încasat de la S.C. „E.” – Sucursala Distribuţie Bacău, contravaloarea unor lucrări efectuate anterior, la data de 24.03.1999 inculpatul B.V. s-a prezentat la sediul celei dintâi societăţi, propunând iniţierea a trei circuite de compensare, corespunzătoare proceselor verbale nr. 1813, 1862, 1863/1999 pentru suma totală de 1.250.266.933 lei.
Folosind un mod de operare identic cu cel prezentat anterior şi profitând de faptul că S.C.”E.” Bacău S.A. avea de încasat de la S.C. „E.” – Sucursala Distribuţie Bacău, contravaloarea unor lucrări efectuate anterior, la data de 24.03.1999 inculpatul B.V. s-a prezentat la sediul celei dintâi societăţi, propunând iniţierea a trei circuite de compensare, corespunzătoare proceselor verbale nr. 1813, 1862, 1863/1999 pentru suma totală de 1.250.266.933 lei.
În baza acestor procese verbale semnate de reprezentanţii părţii vătămate, respectiv director general – C.M. şi director economic – G.V., se atestă în fapt plata sumei de bani mai sus amintită către S.C.”G.” Oradea, deşi între cele două societăţi nu au existat niciodată relaţii comerciale.
În baza acestor procese verbale semnate de reprezentanţii părţii vătămate, respectiv director general – C.M. şi director economic – G.V., se atestă în fapt plata sumei de bani mai sus amintită către S.C.”G.” Oradea, deşi între cele două societăţi nu au existat niciodată relaţii comerciale.
Inculpatul B.V. a garantat bonitatea (firmei sale prin emiterea, la data de 20.03.1999 a filei CEC seria D 00001708 în valoare de 1.250.266.933 lei plătibilă la M., deşi cunoştea faptul că nu are acest disponibil în cont, iar din data de 19.03.1999 societatea sa se afla în interdicţie bancară.
Mai mult decât atât, din considerentele arătate şi la actul material descris anterior, inculpatul a indus în eroare reprezentanţii S.C. „E.” Bacău S.A. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 107/7.04.1999, în baza căruia societatea să se oblige să procure părţii vătămate 20 km cablu-20KV.
Mai mult decât atât, din considerentele arătate şi la actul material descris anterior, inculpatul a indus în eroare reprezentanţii S.C. „E.” Bacău S.A. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 107/7.04.1999, în baza căruia societatea să se oblige să procure părţii vătămate 20 km cablu-20KV.
O parte a sumelor de bani obţinute prin participarea la acest ultim circuit de compensare, a fost folosită de inculpatul B.V. pentru achiziţionarea de la S.C. „G.”SA C., a unui număr de 4 autoturisme „Dacia”, conform facturii fiscale nr. 1, care au fost vândute altor persoane fizice sau agenţi economici pe baza facturilor fiscale nr. xx.
Achiziţionarea acestor autoturisme şi vânzarea lor imediată prin evitarea viramentelor bancare, operaţiuni ce ar fi permis alimentarea conturilor şi plata creditorilor, dovedesc o dată în plus reaua credinţă a inculpatului şi faptul că încheierea contractului de achiziţie cu S.C. „E.” Bacău S.A., nu a fost făcută decât pentru obţinerea unui câştig injust, onorarea acestuia neconstituind niciodată o preocupare reală pentru inculpat.
Achiziţionarea acestor autoturisme şi vânzarea lor imediată prin evitarea viramentelor bancare, operaţiuni ce ar fi permis alimentarea conturilor şi plata creditorilor, dovedesc o dată în plus reaua credinţă a inculpatului şi faptul că încheierea contractului de achiziţie cu S.C. „E.” Bacău S.A., nu a fost făcută decât pentru obţinerea unui câştig injust, onorarea acestuia neconstituind niciodată o preocupare reală pentru inculpat.
În cursul aceleiaşi luni, la data de 30.03.1999 inculpatul B.V. a emis în favoarea S.C. „P.” S.R.L. C., judeţul Argeş, fila CEC seria D pentru suma de 167.592.047 lei.
De altfel, conform evidenţelor existente la M, acesta a fost ultimul incident financiar din totalul de 6 în care a fost implicată SC “G.” S.R.L. Oradea.
– în dauna SC“E.” SA Bucureşti – Sucursala Bacău, un prejudiciu total de 423.854.538 lei, parţial recuperat, motiv pentru care societatea comercială mai sus arătată s-a constituit parte civilă în cauză cu debitul de 323.854.538 lei, la care solicită penalităţi de întârziere până la concurenţa sumei de 2.364.138.124 lei;
– în paguba S.C.„E.” S.A. Bacău, inculpatul a cauzat un prejudiciu în sumă totală de 1.250.266.933 lei nerecuperat, motiv pentru care societatea mai sus arătată s-a constituit parte civilă în cauză cu această sumă;
– în dauna S.C. “P.” S.R.L. C., judeţul Argeş, inculpatul B.V. a cauzat un prejudiciu în sumă de 167.592.047 lei, nerecuperat.
Situaţia de fapt reţinută s-a confirmat din declaraţiile părţilor vătămate, procese verbale de compensare (fl.21-22, 69-71) şi metodologia de aplicare (fl.72-81 d.u.p.), contractele de vânzare cumpărare (fl.9-11, 67-68, 190-191 d.u.p.), filele CEC seriile D (filele 32, 62, 209), adresa nr.265/6.02.2002 a M Bucureşti şi adresa nr.1725/20.02.2000 a B.M.R (fl.299, 301-304 d.u.p.), documentele de înfiinţare ale SC G (fl.237-259 d.u.p.), raportul de constatare grafică tehnico-ştiinţifică nr.167348/2000 şi raportul de expertiză grafică nr.640404/2003 (fl.230-236, 260-267 d.u.p.); facturi fiscale de achiziţie şi vânzare (fl.120-128, 145-162 d.u.p.); procesele verbale de recunoaştere după fotografie (fl.188-195 d.u.p.); procesele verbale de verificare (fl.106, 114, 115, 129, 141, 144, 163); nota de constatare nr.83818/23.05.2003 a Gărzii Financiare – Secţia Bihor (filele 74-283 d.u.p.), procese verbale de confruntare (filele 55-56, 92-93 d.u.p.); declaraţiile martorilor: D.C., R.G. F., A.C., C.D.; G.V., C.M., B.D., M.T., M.D., Z.I., H.T., I.N., L.L., M.F., C.M., B.V., K.V. (fl. 36, 45, 47-49, 52-54, 85-89, 90-91, 176, 187, 191, 196-199, 268-273, 327, 328).
S-a apreciat că, în drept, faptele săvârşite de inculpatul B.V., în raport cu părţile vătămate S.C. „E.” S.A. Bucureşti şi S.C. „E.” S.A. Bacău, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune în convenţii şi înşelăciune prin emiterea de CEC-uri fără acoperire, fapte prevăzute de art.215 alin.2, 3 Cod penal şi art.215 alin.4 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.13 Cod penal.
În raport cu S.C. „P.” S.R.L. C., fapta săvârşită de inculpat, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prin emitere de CEC-uri fără acoperire, faptă prevăzută de art.215 alin.4 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal.
S-a dispus ca toate sumele acordate cu excepţia celei acordate părţii vătămate S.C. „P.” S.R.L. C. (care nu a solicitat majorări de întârziere) să fie reactualizate la zi.
– către S.C. „P.” S.R.L. Costeşti, judeţul Argeş, la suma de 1.287.105.920 lei;
– către S.C. „E.” S.A. Bucureşti – Sucursala Bacău, suma de 2.969.746.113 lei,
– către S.C. „E.” S.A. Bacău suma de 1.250.266.933 lei, reactualizată conform indicelui de inflaţie de la 20.03.1999, până la achitarea efectivă a debitului.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a sumei de 100 RON către Baroul Bacău – apărător oficiu Stanciu Diana.
S-a constatat că S.C. „G.” S.R.L. Oradea nu are calitate de parte responsabilă civilmente.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a onorariului avocat oficiu în sumă de 200 lei – avocat B.M..
Din înscrisurile existente la filele: 17, 55, 200, 201, 203, 218-219, 240-248, 249, 317 dosar urmărire penală, se reţine că acesta figura cu domiciliul în Oradea, B-dul Dacia, nr.81, jud. Bihor, unde s-a dispus citarea în cursul judecăţii. Instanţa, constatând, din verificările făcute în cursul urmăririi penale, că inculpatul nu mai locuieşte la adresa din Oradea a dispus citarea prin afişare şi la consiliile locale, în a căror rază teritorială s-au comis faptele.
Instanţa nu a putut dispune citarea şi la adresa indicată în apel, întrucât inculpatul nu a făcut cunoscut în cursul judecăţii sau a urmăririi penale că ar locui la o altă adresă pentru a exista obligativitatea de a fi citat, conform art.177 alin.3 Cod procedură penală. Că inculpatul a cunoscut existenţa unor litigii generate de conduita sa infracţională, rezultă şi din împrejurarea că, deşi a înstrăinat apartamentul situat în Oradea, B-dul Dacia, nr.81, bl.D4, ap.23, judeţul Bihor (fila 55 dosar apel) încă din anul 1995, ulterior acestei date, cu ocazia derulării contractelor cu unităţile păgubite, a continuat să-şi declare domiciliul la aceeaşi adresă.
Din examinarea înscrisurilor aflate la filele: 17, 55, 200, 201, 203, 218-219, 240-248, 249, 317 dosar urmărire penală, rezultă că recurentul-inculpat figura cu domiciliul în Oradea, jud. Bihor, adresă la care a fost citat de prima instanţă.
Faptul că recurentul-inculpat a cunoscut de existenţa unor litigii generate de conduita sa infracţională, rezultă şi din împrejurarea că, deşi a înstrăinat apartamentul situat în Oradea, judeţul Bihor (fila 55 dosar apel) încă din anul 1995, ulterior acestei date, cu ocazia derulării contractelor cu unităţile păgubite, a continuat să-şi declare domiciliul la aceeaşi adresă. În condiţiile cu adevărat recurentul –inculpat ar fi locuit din anul 1995 la altă adresă, în primul rând, potrivit dispoziţiilor legal, avea obligaţia să aducă la cunoştinţă organelor de poliţie acest lucru şi să-şi schimbe legal domiciliu, condiţii în care dacă ar fi procedat aşa, la verificările efectuate de organul de urmărire penală şi de instanţa de fond s-ar fi aflat noul domiciliu şi ar fi fost citat la această adresă, apoi, dacă ar fi fost de bună credinţă nu ar fi indicat unităţilor părţi civile în cauză adresa de domiciliul la care nu mai locuia la data încheieri contractelor.
Aceste condiţii rezultă şi din art.84/1 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, text potrivit căruia: „Asigurarea rejudecării în cazul predării persoanei condamnate în lipsă este dată de autoritatea judiciară emitentă, la cererea autorităţii judiciare de executare.
Dispoziţiile art. 522/1 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător.”
Apoi, aşa cum rezultă şi din cererea prin care a fost investită Curtea de Apel Bacău cu judecarea acestui recurs-fl.3 dosar recurs, inculpatul a înţeles să declare recurs împotriva deciziei penale nr.36/A din data de 23.01.2009, pronunţată de Tribunalul Bacău.
Recurentul-inculpat era în anul 1999 asociat unic şi administrator al S.C. „G.” S.A. Oradea.
În această calitate, profitând de blocajul financiar din economia românească, a luat hotărârea de a induce în eroare reprezentanţilor S.C. „E.” S.A. Bucureşti-Sucursala Bacău, S.C.”E.” S.A. Bacău şi S.C. „P.” S.R.L. C., judeţul Argeş, prin încheierea unor procese verbale de compensare, respectiv prin achiziţionarea unor bunuri şi emiterea unor cecuri fără a avea disponibilul necesar.
Astfel, în luna martie 1999 s-a prezentat la sediul S.C. „E.” S.A. Bucureşti-Sucursala Bacău, societate care avea de încasat de la S.C. „E.” S.A.- Sucursala Distribuţie Bacău peste 500 milioane lei, contravaloarea lucrărilor efectuate anterior şi neachitate şi a propus compensarea acestei datorii prin iniţierea unui circuit de compensare la care să participe şi S.C. „E.” S.A.
Dat fiind blocajul financiar creat, conducerea acestei societăţi –reprezentată de director general C.D. şi director economic R.F., a acceptat iniţierea circuitului de compensare, motiv pentru care aceştia au şi semnat procesul verbal nr. 646/8.03.1999, acceptând compensarea sumei de 423.854.538, în circuit fiind incluse şi S.C. „G.” S.R.L. Oradea-societatea inculpatului şi în fapt singura care a beneficiat de pe urma acestei tranzacţii, S.C. „G” S.R.L. Piteşti, S.C. „A „ S.R.L. Piteşti, circuitul fiind închis tot de o societate aparţinând de S.C. „E.” S.A., respectiv „C.” S.A. Piteşti, întreaga operaţiune având girul forului tutelar-S.C. „E.” S.A. Bucureşti.
Inculpatul B.V. a emis la data de 19.03.1999 fila CEC seria D pentru suma totală de 425.854.538 lei, plătibilă la M, deşi cunoştea că nu avea disponibil în cont.
Inculpatul B.V. a garantat bonitatea (firmei sale prin emiterea, la data de 20.03.1999 a filei CEC seria D în valoare de 1.250.266.933 lei plătibilă la M, deşi cunoştea faptul că nu are acest disponibil în cont, iar din data de 19.03.1999 societatea sa se afla în interdicţie bancară.
O parte a sumelor de bani obţinute prin participarea la acest ultim circuit de compensare, a fost folosită de inculpatul B.V. pentru achiziţionarea de la S.C. „G.”SA Colibaşi, dealer AUTOMOBILE DACIA S.A. Piteşti a unui număr de 4 autoturisme „Dacia”, conform facturii fiscale nr. 1455432/15.09.1999, care au fost vândute altor persoane fizice sau agenţi economici pe baza facturilor fiscale nr. 0990302, 0990307-0990309.
În cursul aceleiaşi luni, la data de 30.03.1999 inculpatul B.V. a emis în favoarea S.C. „P.” S.R.L. Costeşti, judeţul Argeş, fila CEC seria D pentru suma de 167.592.047 lei.
De altfel, conform evidenţelor existente la M, acesta a fost ultimul incident financiar din totalul de 6 în care a fost implicată SC “G” S.R.L. Oradea.
Această situaţie de fapt, rezultă din: declaraţiile părţilor vătămate, procese verbale de compensare (fl.21-22, 69-71) şi metodologia de aplicare (fl.72-81 d.u.p.), contractele de vânzare cumpărare (fl.9-11, 67-68, 190-191 d.u.p.), filele CEC seriile D (filele 32, 62, 209), adresa nr.265/6.02.2002 a M Bucureşti şi adresa nr.1725/20.02.2000 a B.M.R (fl.299, 301-304 d.u.p.), documentele de înfiinţare ale SC G SRL Oradea (fl.237-259 d.u.p.), raportul de constatare grafică tehnico-ştiinţifică nr.167348/2000 şi raportul de expertiză grafică nr.640404/2003 (fl.230-236, 260-267 d.u.p.); facturi fiscale de achiziţie şi vânzare (fl.120-128, 145-162 d.u.p.); procesele verbale de recunoaştere după fotografie (fl.188-195 d.u.p.); procesele verbale de verificare (fl.106, 114, 115, 129, 141, 144, 163); nota de constatare nr.83818/23.05.2003 a Gărzii Financiare – Secţia Bihor (filele 74-283 d.u.p.), procese verbale de confruntare (filele 55-56, 92-93 d.u.p.); declaraţiile martorilor: D.C., R.G.F., A.C., C.D.; G.V., C.M., B.D., M.T., M.D., Z.I., H.T., I.N., L.L., M.F., C.M., B.V., K.V. (fl. 36, 45, 47-49, 52-54, 85-89, 90-91, 176, 187, 191, 196-199, 268-273, 327, 328), coroborate cu declaraţia dată de recurentul-inculpat în faţa instanţei de apel –fl.59-60.
În drept, fapta recurentului-inculpat, care în baza aceleaşi rezoluţiuni infracţionale, a indus în eroare reprezentanţii intimatelor-părţi civile: S.C. „E.” S.A. Bucureşti-Sucursala Bacău, S.C.”E.” S.A. Bacău şi S.C. „P.” S.R.L. Costeşti, judeţul Argeş, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate şi prin emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul de a obţine pentru sine un folos material injust, părţile vătămate fiind prejudiciate cu sumele mai sus arătate, constituie infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art.215 alin.2, 3 şi 4 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, iar nu două infracţiuni continuate de înşelăciune în concurs real, prevăzute de art.215 alin.2 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi, respectiv, art.215 alin.4 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu art.33 lit.a Cod penal.
Având în vedere gravitatea infracţiunilor săvârşite, cu deosebire a infracţiunii de înşelăciune, gravitatea rezultantă din aspectele mai sus arătate şi din cuantumul prejudiciului cauzat, Curtea constată că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins decât prin executarea pedepsei principale rezultante în regim de detenţie.
În baza art.69 alin.1 din legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a onorariilor avocat oficiu la instanţa de apel şi la instanţa de recurs în sumă de 400 lei (200 lei x 2), avocaţi M.B. şi M.D.
În temeiul art.191 alin.1 şi 3 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente „G.” S.R.L. Oradea, să plătească statului suma de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de recurentul-inculpat, va fi casată în totalitate decizia penală recurată şi desfiinţează în parte şi sentinţa penală nr.2587 din data de 23.09.2004, pronunţată de Judecătoria Bacău în ceea ce priveşte soluţionarea laturii penale a cauzei, va fi reţinută cauza sub acest aspect spre rejudecare şi în fond se va proceda în sensul celor mai sus arătate.
Văzând şi prevederile art.192 alin.3Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
D E C I D E :
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurentul-inculpat B.V. împotriva deciziei penale nr.36/A din data de 23.01.2009, pronunţată de Tribunalul Bacău.
Casează în totalitate decizia penală recurată şi desfiinţează în parte şi sentinţa penală nr.2587 din data de 23.09.2004, pronunţată de Judecătoria Bacău în ceea ce priveşte soluţionarea laturii penale a cauzei, reţine cauza sub acest aspect spre rejudecare şi în fond;
În temeiul art.334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică din infracţiunea continuată de înşelăciune în convenţii, prevăzută de art.215 alin.2 şi 3, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.13 Cod penal şi infracţiunea continuată de înşelăciune prin emiterea de cecuri asupra unei instituţii de credit pentru care nu există provizia necesară, prevăzută de art.215 alin.4 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.13 Cod penal, în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art.215 alin.2, 3 şi 4 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.13 alin.1 Cod penal.
În temeiul art.215 alin.2, 3 şi 4 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.13 alin.1 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune, condamnă inculpatul B.V, cu domiciliul în municipiul Oradea, , administrator al S.C. „G.” S.R.L. Oradea, a mai fost condamnat, dar nu este recidivist, la pedeapsa principală de 7 ( şapte) ani închisoare.
În baza art.12 din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.13 alin.1 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 1 (un) an închisoare.
În temeiul art.33 lit.a şi art.34 lit.b Cod penal, dispune contopirea pedepselor principale aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, cea de 7 (şapte) ani închisoare.
PEDEAPASĂ PRINCIPALĂ REZULTANTĂ – 7 (şapte) ani închisoare.
Deduce din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada executată începând cu data de 08.03.2008 la zi.
Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi b Cod penal, în condiţiile şi pe durata prevăzute de art.71 alin.2 Cod penal.
Dispune anularea formelor de executare emise în baza susmenţionatei sentinţe penale şi emiterea unor noi forme de executare în temeiul prezentei decizii.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a onorariilor avocat oficiu la instanţa de apel şi la instanţa de recurs în sumă de 400 lei (200 lei x 2), avocaţi M.B. şi M.D..
În temeiul art.191 alin.1 şi 3 Cod procedură penală, obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente „G.” S.R.L. Oradea, să plătească statului suma de 400 lei.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel şi recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20.03.2009.
