Masura preventiva.Pericol pentru ordinea publica.
Pericolul pentru ordinea publica trebuie apreciat în concret, neputând fi
prezumat plecând de la gravitatea abstracta a faptei reflectata în limitele de
pedeapsa prevazute de lege.
(decizia penala nr.650/R/9.04.2004 Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I-a
Penala)
Prin încheierea de sedinta din 21.03.2003,pronuntata în dosarul
nr.1074/2003 al Tribunalului Giurgiu, s-a respins plîngerea formulata de
inculpatul Y.R. formulata împotriva ordonantei din 14.03.2003 emisa de
Parchetul de pe lânga Tribunalul Giurgiu, ca nefondata, cu motivarea ca, în
raport de încadrarea juridica retinuta în sarcina sa, de detinere si transport
fara drept de precursori si contrabanda calificata prev.de art.32 alin.1 din
Legea nr.300/2002 si art.176 din Legea nr.141/1997, cu referire la art.33 din
Legea nr.300/2002, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, pedeapsa prevazuta
de lege este mai mare de 2 ani, iar lasarea în libertate prezinta pericol pentru
ordinea publica, deci sunt îndeplinite cumulativ conditiile prevazute de art.148
lit.h C.p.p., temei juridic în baza cîruia s-a emis MAP nr.178/P/2003 din
11.03.2003 de Parchetul de pe lînga Tribunalul Giurgiu.
Curtea, examinând recursul declarat de inculpat, a constatat ca acesta
este fondat.
Astfel, din probele dosarului a rezultat ca, în sarcina inculpatului se retin
urmatoarele:
În data de 11.03.2003 la Punctul de Trecere a Frontierei Giurgiu Rutier,
acesta, împreuna cu numitul Y.A. s-au prezentat pentru a intra în România
conducând, pe rând autocamionul Scania, proprietatea aceleiasi firme
transportatoare care efectua un transport de pui vii de gaina pe ruta Turcia-
România.
La controlul vamal a fost gasita cantitatea de aproximativ 50 kg
permenganat de potasiu pe care cei doi îl foloseau la dezinfectarea
autocamionului, cu care transportau puii vii conform indicatiilor date de
medicul veterinar al societatii comerciale turce. Potrivit acestora, cutiile de
plastic în care au fost transportati puii ca si camionul trebuiau dezinfectate la
o distanta de 20 – 30 km de ferma unde descarcau marfa asa încât sa se
evite aparitia unei zootii.
Se mai retine ca cei doi nu aveau cunostinte ca folosirea acestei
substante era interzisa de legislatia româna, pe teritoriul României, fara avizul
Ministerului Sanatatii din România.
Prin ordonanta din 11.03.2003 (dosar nr.178/P/2003) Parchetul de pe
lânga Tribunalul Giurgiu a dispus în temeiul art.148 lit.h C.p.p., arestarea
inculpatului Y.R., pe o durata de 25 zile. Împotriva acesteia inculpatul a
formulat plângere în temeiul art.140/1 C.p.p. Plângerea a fost respinsa ca
nefondata, astfel ca, la data de 04.04.2003, Curtea de Apel Bucuresti –
Sectia I-a Penala a fost sesizata cu judecarea recursului formulat de inculpat
împotriva încheierii de sedinta din 21.03.2003 pronuntata de Tribunalul
Giurgiu.
S-a constatat ca ordonanta nu este motivata în fapt. Conform art.137
C.p.p., actul prin care se ia masura preventiva trebuie sa arate fapta care
face obiectul învinurii sau inculparii, textul de lege în care aceasta se
încadreaza , pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea respectiva si
temeiurile concrete care au determinat luarea masurii preventive. Astfel, prin
temeiuri concrete se înteleg atât temeiurile de drept care au stat la baza
luarii masurii arestarii preventive a arestarii (art.148 lit.h C.p.p.) si cele de
fapt. Potrivit art.203 C.p.p., care reglementeaza regimul juridic al
ordonantelor organului de urmarire penala si care face distinctie neta între
motivarea ordonantei si temeiul legal al masurii procesuale luate se impune,
deci, necesitatea motivarii în fapt a luarii masurii arestarii preventive.
S-a aratat ca procurorul nu a indicat datele , faptele sau probele care au
condus la concluzia ca lasarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol
pentru ordinea publica. Situatia în care nu au putut fi verificate în mod concret
criteriile (impuse de art.136 C.p.p. alin. ultim) ce au dus la alegerea acestei
masuri, lasând loc arbitrariului si reproducând fidel disp.art.148 lit.h C.p.p.
Pericolul pentru ordinea publica trebuie determinat în concret si dovedit
cu mijloace de proba, neputând fi prezumat doar plecând de la gravitatea
infractiunilor savârsite.
De altfel, asa cum corect s-a retinut si la fond, inculpatul nu a avut
cunostinta de faptul ca folosirea, pe teritoriul României a substantei
dezinfectante respective este interzisa daca nu exista avizul Ministerului
Sanatatii din România, aceasta cu atât mai mult cu cât el era doar conducator
auto, a intrat în tara (astfel cum rezulta din copia pasaportului) de mai multe
ori pâna la data arestarii preventive transportând tot pui, având asupra sa
aceeasi cantitate si acelasi fel de dezinfectant-
De asemenea, Curtea a analizat acest aspect si a conchis ca, din dosar
nu rezulta pericolul pentru ordinea publica vizând lasarea în libertate a
inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, întrucât prin atitudinea sa nu
constituie o amenintare pentru colectivitatea umana si nici nu a creat un
sentiment de insecuritate a populatiei, generat de rezonanta sociala negativa
a faptului, chiar daca inculpatul este acuzat de infractiuni grave si care
prezinta un pericol social ridicat si anume detinere si transport fara drept de
precursori si contrabanda calificata.
2
