Măsurile asigurătorii. Luarea măsurilor asigurătorii în vederea
reparării pagubei.
Măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului
penal
de procuror sau de instanţa de judecată şi constau
în
indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru
a
bunurilor mobile în vederea confiscării speciale, a
reparării pagubei produse prin infracţiune,
precum şi
pentru garantarea executării pedepsei amenzii.
Măsurile asigurătorii în vederea reparării
pagubei, se
pot lua la cererea părţii civile sau din oficiu,
obligatoriu în cazul când cel vătămat este o
persoană
lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate
de
exerciţiu restrânsă.
(decizia penală nr.625/R/ 5.12.2006)
Prin sentinţa penală nr.868 din 22 martie 2006, pronunţată de
Judecătoria Piteşti, a fost condamnată inculpata la o pedeapsă rezultantă
de 3 ani şi 6 luni, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni concurente, şi
obligată să plătească părţii civile 8724,4 lei, despăgubiri civile, plus
cheltuielile judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în cursul
anilor 2002-2003, inculpata a realizat venituri din onorarii pentru lucrări
de cadastru, fără să le evidenţieze, în totalitate, în contabilitate,
producând o pagubă statului de 8724,4 lei, constituind parte civilă prin
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Prin decizia penală nr.315 din 19 octombrie 2006, pronunţată
de Tribunalul Argeş, s-a respins ca nefundat apelul părţii civile, care a
invocat faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra instituirii
sechestrului asigurător pe bunurile imobiliare ale inculpatei.
In motivarea deciziei, tribunalul a arătat că instanţa de fond
nu a luat măsura sechestrului asigurător, întrucât partea civilă nu a
solicitat acest lucru.
Decizia a fost atacată cu recurs de partea civilă, care a reiterat
acelaşi motiv ca şi în apel.
Prin decizia penală nr.625/R din 5 decembrie 2006,
pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a respins ca nefondat recursul
părţii civile, reţinându-se că în cauză nu sunt incidente prevederile
art.385/9 pct.10 Cod pr.penală, respectiv situaţia când instanţa nu s-a
pronunţat asupra unei cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze
drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.
Curtea, în mod corect, a apreciat, ca şi instanţa de apel, că
omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra cererii de instituire a
sechestrului asigurător, nu este de natură să influenţeze soluţia
procesului. In plus, trebuie adăugat faptul că, în speţă, nu era obligatorie
luarea măsurii asigurătorii.
