Măsurile de siguranţă . Internare medicală.
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile de ocrotire şi de siguranţă .
Drept penal. Cauze care înlătură caracterul penal al faptei
Indice alfabetic: Drept procesual penal, drept penal
C. proc. pen.,art.162 C.pr.pen.
C.pen.art.48 C.pen.; art.111-114 C.pen.
Dec. pen. nr.300/R/13.11. 2009 a Tribunalului Satu Mare
Dispoziţia legală prev. de art.162 C.pr.pen.” Dacă procurorul care efectuează
sau supraveghează urmărirea penală, constată , în cursul urmăririi penale, că
învinuitul sau inculpatul se află în una din situaţiile arătate în art.113 sau 114 din
Codul penal, sesizează instanţa care, dacă este cazul, dispune luarea , în mod
provizoriu , a măsurii de siguranţă corespunzătoare “statuează fără nici un dubiu
faptul că măsurile de siguranţă pot fi luate de către instanţă numai dacă în cauză s-a
dispus de către procuror începerea urmăririi penale.
Prin sentinţa penală nr. 153/09.10.2009 pronunţată de Judecătoria Negreşti
Oaş în dosar nr. 1663/266/2009, s-a respins ca inadmisibilă sesizarea înaintată de
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA NEGREŞTI OAŞ având ca obiect
luarea măsurii de siguranţă a internării medicale faţă de făptuitorul T.l.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recurs PARCHETUL DE PE
LÂNGĂ JUDECĂTORIA NEGREŞTI OAŞ solicitând instanţei ca prin decizia ce o va
pronunţa în cauză să dispună admiterea recursului astfel formulat, casarea în tot a
hotărârii atacate şi în rejudecarea cauzei admiterea sesizării Parchetului în sensul
luării măsurii de siguranţă privind internarea medicală provizorie a făptuitorului ,
motivat de faptul că propunerea formulată în cauză, în sensul sesizării instanţei
competente să dispună, a fost efectuată nu numai în scopul preîntâmpinării săvârşirii
unor alte fapte de natură penală ci şi în interesul făptuitorului, pe o durată provizorie,
pentru a preveni şi pericolul grav creat de bolnav.
Prin d.p.nr.300/R/13.11.2009 s-a respins ca nefondat recursul Parchetului
de pe lângă Judecătoria Negreşti – Oaş.
Soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică raportat şi la Decizia nr.
13/2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii care
a apreciat că rigorile impuse de lege cu privire la procedura luării măsurii de siguranţă
trebuie respectate cu stricteţe cu atât mai mult cu cât în speţă este vorba de măsura
internării medicale care este o măsură privativă de libertate iar luarea măsurii fără
paza cerinţelor impuse de lege pentru luarea ei ar conduce la încălcarea dreptului la
libertate garantat prin disp.art.23 din Constituţie, art.5 din Codul de procedură penală
şi art.5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În decizia arătată mai sus înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis, „în
interpretarea art.162 din Codul de procedură penală, cu referire la art.114 din Codul
penal stabileşte: în cazul în care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire
penală a învinuitului sau inculpatului, pe motiv de iresponsabilitate, iar faţă de
acesta, în cursul urmăririi penale, nu a fost luată în mod provizoriu măsura
internării medicale, această măsură se dispune de instanţa de judecată, la
sesizarea procurorului”.
Din chiar formularea deciziei unde se face referire la faza urmăririi penale,
putem trage concluzia că această măsură pentru a putea fi luată de instanţă cu
respectarea tuturor garanţiilor procesuale este necesară dispunerea de către
procuror a începerii urmăririi penale.
Literatura de specialitate a subliniat nu odată că în cursul actelor
premergătoare, chiar dacă acestea sunt efectuate de organele de urmărire penală,
nu se pot lua măsuri preventive şi de siguranţă, întrucât pe de o parte, acestea nu au
legătură cu actele premergătoare şi, pe de altă parte, aceste măsuri nu pot fi luate
decât faţă de învinuit sau inculpat, deci după începerea urmăririi penale, cu
respectarea garanţiilor procesuale (V.Dongoroz, Explicaţii teoretice ale Codului de
procedură penal român, Ed.Academiei, 1976).
S-a formulat o opinie separată , judecătorul acestei opinii apreciind că
soluţia primei instanţe de respingere ca inadmisibilă a sesizării formulate de către
Parchetul de pe lângă Judecătoria Negreşti Oaş având ca obiect luarea măsurii de
siguranţă a internării medicale faţă de făptuitorul Toma loan este neîntemeiată pentru
următoarele considerente:
Potrivit disp.art.111 alin.1 şi 2 Cod penal, măsurile de siguranţă au care scop
înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de
legea penală. Măsurile de siguranţă se iau faţă de persoanele care au comis fapte
prevăzute de legea penală.
Potrivit disp.art.114 alin.2 Cod penal, măsura de siguranţă a internării
medicale poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al judecăţii,
iar potrivit disp.art.162 alin.1 fraza ultimă Cod procedură penală, în cursul judecăţii,
măsura de siguranţă este dispusă, în mod provizoriu de instanţa de judecată.
În interpretarea sintagmei „în cursul judecăţii” utilizată în art.162 fraza ultimă
Cod procedură penală, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite s-a
pronunţat prin Decizia nr. 13/18.02.2008 în sensul că se referă atât la judecata ce are
ca obiect fondul cauzei, ca urmare a sesizării instanţei cu rechizitoriu, cât şi în sensul
unei judecăţi al cărui obiect îl constituie însăşi luarea provizorie a măsurii de
siguranţă a internării. în considerentele aceleiaşi decizii se mai arată următoarele:
„de altfel, instanţa supremă a statuat constant în această materie că măsura de
siguranţă a internării medicale poate fi luată de instanţă şi faţă de făptuitorul care, în
condiţiile art.48 din Codul penal, nu răspunde de fapta sa.”
În temeiul dispoziţiilor legale mai sus arătate şi ţinând cont de interpretarea
dată acestor texte legale de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite,
printr-o decizie dată într-un recurs în interesul legii, consider că prima instanţă a fost
în mod corect sesizată, chiar dacă procurorul a confirmat prin rezoluţie propunerea
de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitorul Toma loan, faţă de care s-au
efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere prin
incendiere, faptă prev.de art.217 alin.4 şi 5 Cod penal şi trebuia să verifice pe fond
dacă cererea este întemeiată sau nu conform prevederilor art.114 alin.1 Cod penal.
