Potrivit art. 111 C.pen., masurile de siguranta au ca si scop înlaturarea unei stari de pericol si preîntâmpinarea comiterii unor fapte penale. Ele se iau fata de persoane care au comis fapte prevazute de legea penala.
Potrivit art. 111 C.pen., masurile de siguranta au ca si scop înlaturarea unei stari de pericol si preîntâmpinarea comiterii unor fapte penale. Ele se iau fata de persoane care au comis fapte prevazute de legea penala.
Pentru ca în cauza nu s-a stabilit ca recurentul-faptuitor a comis fapte prevazute de legea penala sau ca ar exista în viitor pericolul de a mai comite alte astfel de fapte, fata de acesta nu se putea lua masura obligarii la tratament medical în conditiile prev. de art. 111 si 113 din C.penal.
Prin sentinta penala nr. 284 din 22 iunie 2010 a Judecatoriei Sighetu Marmatiei s-a respins cererea Parchetului de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei privind luarea fata de faptuitorul I.I. a masurii de siguranta a internarii medicale pâna la însanatosire, iar, în baza art. 113 C.pen. raportat la art. 162 C.pr.pen. s-a dispus obligarea acestuia la tratament medical.
Pentru a hotarî astfel, judecatoria a retinut ca prin plângerea înaintata Politiei Sighetu Marmatiei partea vatamata T.P. a solicitat efectuarea de cercetari fata de faptuitorul I.I. pentru infractiunile de amenintare si denuntare calomnioasa comisa prin aceea ca în cursul anului 2007, în repetate rânduri, a adresat expresii amenintatoare si a înaintat organelor de cercetare penala denunturi în continutul carora cu rea credinta îl acuza de savârsirea unor fapte penale.
Din actele premergatoare începerii urmaririi penale a rezultat ca în luna iulie 2007 faptuitorul a înaintat o plângere la organele de politie, în care a solicitat efectuarea de cercetari fata de partea vatamata, sub aspectul infractiunilor de genocid si tratamente neomenoase.
De asemenea într-o sesizare adresata Inspectoratului General al Politiei de Frontiera, faptuitorul afirma ca prin folosirea abuziva a statiilor de supraveghere si paza a frontierei i s-au adus mai multe autosugestii negative, printre care si aceea de a rapi pe sotia partii vatamate.
Potrivit raportului de expertiza medico-legala psihiatrica nr.264 din 20 septembrie 2007 al Spitalului Judetean de Urgenta „Dr. Constantin Opris” Baia Mare – Serviciul medico-legal Judetean Maramures, faptuitorul sufera de schizofrenie paranoida în evolutie, având discernamântul abolit (filele 101-103).
În acelasi raport comisa a facut recomandarea si a avizat luarea fata de faptuitor a masuri internarii medicale într-o unitate de specialitate.
Prin rezolutia din 18 octombrie 2007 data în dosar nr. 1053/P/2007 s-a dispus confirmarea propunerii de a nu se începe urmarirea penala fata de faptuitorul I.I. pentru infractiunile de amenintare prev. de art.193 C.pen. si denuntare calomnioasa prev. de art. 259 alin.1 C.pen.
În consecinta, pentru înlaturarea stari de pericol si preîntâmpinarea savârsiri faptelor prevazute de legea penala, Parchetul de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei a apreciat ca se impune luarea masurii de siguranta a internari medicale pâna la însanatosire fata de I.I.
Pe parcursul cercetarii judecatoresti a fost administrata proba cu expertiza medico – legala psihiatrica la nivelul Institutului de Medicina Legala Cluj Napoca si Institutului de Medicina Legala „Mina Minovici” Bucuresti.
Prin raportul de noua expertiza medico-legala psihiatrica de la Institutul de Medicina Legala Cluj Napoca nr.2089/VI/D/9 din 30.12.2008, comisia a stabilit pentru numitul I.I. diagnosticul „tulburare deliranta persistenta”, a opinat ca acesta nu are critica si discernamântul faptelor sale la 27.07.2005 si nici în prezent si a recomandat aplicarea masurii de siguranta cu caracter medical prev. de art. 113 C.pen, cu obligativitatea tratamentului ambulator de specialitate, (fila 98-100).
În sedinta din data de 9.04.2009, Comisia superioara din cadrul Institutul de Medicina Legala „Mina Minovici”, a examinat actele medico legale ale cauzei privind pe I.I. si a aprobat raportul de noua expertiza medico-legala psihiatrica nr. 2089/VI/D/9 din 30.12.2008 al Institutului de Medicina Legala Cluj Napoca, aprobat si de Comisia de avizare si control de pe lânga Institutul de Medicina Legala Cluj Napoca, prin aviz nr. 417/XI/3 din 15.01.2009, (fila 96)
La termenul din13.05.2009, s-a solicitat de catre faptuitor, efectuarea unei noi expertize, la nivelul comisiei superioare din cadrul Institutului de Medicina Legala Cluj Napoca „Mina Minovici”.
Prin adresa nr. A8/6092 din 1.06.2009, comisia superioara de medica legala a aratat ca potrivit art. 26 alin.2 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 271/2004, Comisia superioara de medica legala nu examineaza persoane, ci doar acte.
În cazul în care Comisia superioara de medica legala a emis un aviz, o alta expertiza medico – legala nu se poate efectua decât daca în cauza au aparut date medicale noi, sau de ancheta, ceea ce nu se constata în cazul de fata, (fila 95).
Faptuitorul a solicitat administrarea de probe în rejudecare, fiind încuviintate, însa fata de lipsa martorilor citati si amânarea cauzei, instanta a revenit asupra probei si a respins-o.
Obligarea la tratament medical este o masura de siguranta cu caracter medical si consta în obligarea faptuitorului care, din cauza intoxicatiei cronice, prin alcool, stupefiante si alte asemenea substante, prezinta pericol pentru societate, de a se prezenta regulat la tratament medical, pâna la însanatosire.
Cauza care determina luarea masurii de siguranta, a obligarii la tratament medical, o reprezinta starea normala a faptuitorului, care din cauza unei boli sau a intoxicarii cu alcool, stupefiante si alte asemenea substante, prezinta pericol pentru societate, adica prezinta pericolul de a savârsi din nou fapte prevazute de legea penala.
În cauza de fata, instanta a constatat ca sunt întrunite conditiile pentru luarea masurii obligarii la tratament medical, respectiv faptuitorul, datorita bolii de care sufera – tulburare deliranta persistenta, potrivit Raportului de expertiza medico-legala psihiatrica administrata în cauza, prezinta pericol pentru societate, iar instanta a apreciat ca, prin masura obligarii faptuitorului la tratament medical, starea normala a acestuia va înceta si nu va mai savârsi fapte prevazute de legea penala.
Starea de pericol a acestuia pentru societate consta si în aceea ca datorita plângerilor repetate adresate politiei împotriva lui T.P. si a altor persoane, creeaza persoanelor reclamante neplaceri sicanându-i si punându-i în situatia de a se prezenta în nenumarate rânduri la politie pentru a da declaratii.
Nu în ultimul rând, masura obligarii la tratament medical este în favoarea faptuitorului care va putea astfel sa-si trateze afectiunile de care sufera.
Fata de cele de mai sus, instanta a respins sesizarea si în temeiul art. 113 C.penal a dispus obligarea faptuitorului la tratament medical.
Prin decizia penala nr. 259/R din 01.09.2010 tribunalul a admis recursul declarat de faptuitorul I.I. împotriva sentintei penale nr. 284 din 22 iunie 2010 a Judecatoriei Sighetu Marmatiei pe care o caseaza în totalitate si rejudecând cauza, a respins cererea formulata de Parchetul de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei privind luarea fata de faptuitorul I.I. a masurii de siguranta a internarii medicale sau a celei obligarii la tratament medical.
În considerentele deciziei s-a retinut ca prin rezolutia data la 18 octombrie 2007 în dosarul nr. 1053/P/2007 Parchetul de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei a confirmat propunerea de a nu se începe urmarirea penala fata de recurentul-faptuitor I.I. pentru infractiunile de amenintare prev. de art. 193 C.pen. si de denuntare calomnioasa prev. de art. 259 alin. 1 C.pen., în temeiul art. 10 lit. e C.pr.pen.
În motivarea rezolutiei s-a retinut faptul ca din actele premergatoare începerii urmaririi penale rezulta ca în luna iulie 2007 recurentul-faptuitor a formulat o plângere la organele de politie, solicitând a se face cercetari fata de partea vatamata pentru infractiunile de genocid, tratamente neomenoase, s.a., iar în cuprinsul unei sesizari adresate I.G.P.F. acesta a aratat ca „prin folosirea abuziva a statiilor de supraveghere si de paza a frontierei i s-au adus mai multe autosugestii negative printre care si aceea de a o rapi pe sotia partii vatamate”.
Recurentul-faptuitor a fost expertizat psihiatric, iar, conform raportului de expertiza nr. 264/2007, acesta prezinta diagnosticul de „schizofrenie paranoida în evolutie” si nu are capacitatea psihica de a aprecia continutul si consecintele faptelor sale.
În prezenta cauza Parchetul de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei a solicitat a se lua fata de recurentul-faptuitor masura de siguranta a internarii medicale pâna la însanatosire, iar în sedinta publica din 19 octombrie 2009 reprezentantul parchetului a cerut a se lua masura obligarii la tratament medical.
În cuprinsul raportului de expertiza medico-legala psihiatrica nr. 264 din 20 septembrie 2007 întocmit de Cabinetul medico-legal Sighetu Marmatiei s-a concluzionat în sensul ca recurentul-faptuitor prezinta diagnosticul de schizofrenie paranoida în evolutie si i s-a recomandat si s-a avizat luarea fata de acesta a masurii internarii medicale prev. de art. 114 C.pen. (f. 101-103 dosar judecatorie primul ciclu procesual).
În concluziile raportului de noua expertiza medico-legala psihiatrica nr. 2089/VI/d/9 din 30 decembrie 2008 întocmit de I.M.L Cluj Napoca s-a retinut faptul ca acesta prezinta o tulburare deliranta persistenta si s-a recomandat obligarea acestuia la tratament medical (f. 98 – 100 din acelasi dosar).
Prin avizul nr. 417/XI/3/2009 I.M.L. Cluj Napoca a avizat raportul de noua expertiza medico-legala psihiatrica nr. 2089/VI/d/2008 (f. 97 din acelasi dosar).
Comisia superioara de medicina legala din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici” prin avizul nr. E1/1820/2009 a aprobat acelasi raport de noua expertiza medico-legala psihiatrica (nr. 2089/VI/d/2008 al IML Cluj Napoca)- f. 96 din acelasi dosar.
În dosarul penal nr. 1053/P/2007 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei nu s-au facut cercetari si nu s-a stabilit daca recurentul-faptuitor a comis fapte de natura penala, solutia data bazându-se doar pe raportul de expertiza medico-legala psihiatrica (în care s-a concluzionat în sensul ca acesta nu are capacitatea de a aprecia continutul si consecintele faptelor sale). Or, conform art. 111 alin. 2 C.pen., masurile de siguranta se iau doar fata de persoane care au comis fapte penale si pentru a se preîntâmpina comiterea de alte astfel de fapte. În consecinta, fata de recurentul-faptuitor nu se poate lua masura obligarii la tratament medical în conditiile prev. de art. 111 si 113 C.pen., nefiind stabilit faptul ca a comis fapte penale si ca ar exista în viitor pericolul de a mai comite si alte astfel de fapte.
Fata de persoanele aflate însa în situatia acestuia se pot lua alte masuri potrivit Legii nr. 487/2002 (Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice) în masura în care cerintele prevazute de acest act normativ sunt îndeplinite.
Pentru toate aceste motive s-a admis recursul faptuitorului, s-a casat integral sentinta instantei de fond si s-a respins cererea parchetului de a se lua fata de acesta masura de siguranta a internarii medicale sau cea a obligarii la tratament medical.
