Cerere de revocare a măsurii preventive a arestării. Nepronunţarea instanţei asupra cererii. Efecte.


Cerere de revocare a măsurii preventive a arestării. Nepronunţarea instanţei  asupra cererii. Efecte.

Omisiunea instanţei de fond, de a lua în discuţie şi de a se pronunţa, la un termen de judecată asupra cererii de revocare a măsurii preventive a arestării formulate de inculpat, în condiţiile în care prin aceeaşi încheiere s-a pronunţat, în conformitate cu art.160/b cod procedură penală raportat la art.300/2 cod procedură penală, asupra menţinerii măsurii preventive din oficiu, impune casarea încheierii cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare sub acest aspect.

Pronunţarea instanţei asupra menţinerii măsurii preventive a arestării, din oficiu, nu exclude posibilitatea si obligativitatea ei de a lua în discuţie o cerere similară privind măsura preventivă a arestării , însă una de revocare. 

Secţia penală – decizia penală nr.981/ 20 decembrie 2004

Prin încheierea penală din 15 decembrie 2004 pronunţată de Sibiu în dosar penal nr. 5453/2004 în baza art.300/1 Cod procedură penală s-a dispus menţinerea măsurii preventive a  arestării luate împotriva inculpatului F.I..

Pentru a dispune astfel, instanţa a argumentat că, în conformitate cu art.160/b cod procedură penală raportat la art.300/2 cod procedură penală, temeiurile care au stat  la baza luării măsurii preventive a arestării subzistă  în continuare şi impun privarea de libertate a inculpatului.

Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul F.I., aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul omisiunii instanţei de a lua în examinare şi a se pronunţa asupra cererii sale de revocare a arestării preventive.

Recursul este fondat.

Instanţa de fond, în speţă Tribunalul Sibiu a fost investită printr-o cerere orală în şedinţa publică din 15 decembrie 2004, cu rezolvarea solicitării revocării măsurii preventive a arestării inculpatului în temeiul art.139 cod procedură penală.

Deşi în încheierea de şedinţă a fost menţionată acea solicitare, tribunalul nu a analizat-o şi nici nu s-a pronunţat în vreun mod asupra ei.

Această omisiune conferă încheierii tribunalului un aspect de nelegalitate şi impune casarea sa,  cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe  de fond, în vederea pronunţării asupra cererii inculpatului .