Dosar nr. 1829/109/2011
R O M Â N I A
TRIBUNALUL ARGEŞ
SECŢIA PENALĂ
SENTINŢA PENALĂ Nr. 446
Şedinţa publică de la 20 Octombrie 2011
Obiectul cauzei:omorul (art. 174 C.p.) ART. 20
INSTANŢA
Asupra procesului penal de faţă :
Constată că prin rechizitoriul nr. 757/P/23.03.2011 , Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş a trimis în judecată pe inculpatul S.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 rap la art. 174 C.pen.
În esenţă, în actul de sesizare se reţine că în seara zilei de 24.12.2009 inculpatul i-a aplicat părţii vătămate Purcaru Constantin o lovitură puternică ,cu un corp contondent , în zona capului , provocându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie .
Din probatoriul administrat în cauză, tribunalul reţine , în fapt, următoarele :
La 24.12.2009 , S.C. a fost informat că mai mulţi locuitori taie ilegal material lemnos din pădurea socrului său, situată în punctul Valea ursului şi deplasându-se în acel loc , a identificat pe numiţii P.V.B. şi C.M.A. , ce tăiase de pe picior cu fierăstrăul mecanic, 71 bucăţi de arbori de salcâmi , pe care-i şi puseseră în căruţă.
Ca urmare , le-a reţinut fierăstrăul mecanic, solicitându-le pentru restituirea acestuia suma de 300 lei, contravaloarea materialului lemnos.
În cursul zilei, cei doi sau deplasat la domiciliu pădurarului însă având asupra lor doar suma de 100 lei, acesta din urmă a refuzat restituirea utilajului ,situaţie adusă la cunoştinţă lui P.C. , proprietarul fierăstrăului .
În consecinţă , în aceeaşi seară, în jurul orelor 18,15, acesta împreună cu martorul B.G., s-au deplasat la domiciliul pădurarului, pe care l-au strigat , pe numele mic sub care era cunoscut în localitate (V.) , iar acesta a venit la poartă.
După cum precizează martorul B.G., de altfel singurul care a văzut conflictul , cei doi nu au avut intenţia a-l agresa şi nici nu au avut asupra lor vreun obiect, la vedere , ori ascuns , prima parte a discuţiei desfăşurându-se la poartă , în afara curţii , în condiţii fireşti , însă neavând asupra lor suma cerută iniţial, pădurarul i-a refuzat şi pe aceştia intrând în curte.
P.C. a insistat , a intrat în curte după pădurar ,în apropierea porţii s-au luat la ceartă , s-au îmbrâncit , partea vătămată lovindu-l pe inculpat şi cauzându-i leziuni ce au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 617/A17/26.12.2009 întocmit de SML Argeş ( f. 15 d.u.p.).
În timpul conflictului cei doi s-au retras către casă, iar inculpatul a văzut o mătură cu coadă din lemn rezemată lângă uşa bucătăriei , pe care a luat-o şi i-a aplicat părţii vătămate o lovitură puternică cu coada acesteia în zona capului
Ca urmare , victima P.C. a suferit „ traumatism caniocerebral prin agresiune , factură multieschiloasă deschisă , cu înfundare frontală stânga, contuzie cerebrală focală, disfazie , parestezii brahiale dr” , pentru care a fot transportat de urgenţă la Spitalul Călineşti, apoi la Spitalul Judeţean Argeş, iar de aici , la Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar Arseni Bucureşti.
În legătură cu menţionatele leziuni , la cererea persoanei vătămate , SML Argeş a emis certificatul medico legal nr. 66/16.02.2010 , din care rezultă că acesta a prezentat „ leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur, ce pot data din 24.12.2009 . Necesită circa 3 zile îngrijiri medicale de la data producerii . Va reveni la control după aproximativ 12 luni pentru stabilirea unei eventuale infirmităţii”.
După reexaminarea victimei şi în baza actelor medicale , S.M.L. Argeş a întocmit raportul de expertiză medico-legală 618/A/ din 18.01.2011, care a concluzionat că „ numitul P.C. a prezentat în 24.12.2009, leziuni traumatice produse prin lovire, ce mai probabil cu corp dur. Leziunile traumatice i-au pus viaţa în primejdie . Poziţia agresor – victimă , se apreciază că a fost de faţă în faţă. Prezintă infirmitate prin lipsa substanţei osoase craniere” .
Ambele acte medicale , ce se completează , au fost aprobate de Comisia de Avizate şi Control de pe lângă I.N.M.L. Bucureşti , cu adresa E 2/1049/2011 .
Situaţia de fapt a fost dovedită cu actele întocmite de către organele de urmărire penală, probe ce se coroborează cu depoziţiile martorilor B.G., S.I., S.B.G., P.V.B., C.M.A. , G.L.M. şi C.E., audiaţi în cauză.
În raport cu situaţia de fapt reţinută, tribunalul apreciază că încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu este greşită, din următoarele considerente :
De esenţa infracţiunii de omor, atât în formă consumată, cât şi în forma tentativei este intenţia de a ucide .
Această atitudine subiectivă poate fi realizată în una din cele două modalităţi normative stabilite de art. 19 C.pen. : direct – când se prevede rezultatul faptei şi se urmăreşte producerea lui ; indirect – când se prevede rezultatul faptei şi se acceptă posibilitatea producerii lui .
Faţă de cele de mai sus , în speţă trebuie să se stabilească pe baza împrejurărilor concrete dacă inculpatul şi-a reprezentat posibilitatea morţii victimei şi dacă el a urmărit sau acceptat acest rezultat .
Datele esenţiale ale situaţiei de fapt, aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu şi în prezenta sentinţă sunt următoarele : partea vătămată l-a agresat pe inculpat, iar acesta din urmă i-a aplicat o singură lovitură,destul de puternică dat fiind că respectiva coadă de mătură s-a rupt în două , în zona capului .
Faţă de aceste date tribunalul trebuie să stabilească dacă obiectul folosit era apt pentru a ucide , dacă zona capului vizat era un vitală şi dacă intensitatea loviturilor a fost deosebită .
În primul rând ,tribunalul reţine că inculpatul i-a aplicat părţii vătămate o singură lovitură, aspect foarte important pentru a-i caracteriza poziţia subiectivă. Această împrejurare conduce la concluzia că lovitura a fost aplicată în contextul agresiunii exercitate de către partea vătămată , finalitatea ei – la nivelul reacţiei fireşte aceea de a stopa agresiunea. Este îndeobşte cunoscut că individual ,aflat în faţa unui pericol iminent nu acţionează, ci reacţionează . Or, tocmai acest lucru l-a făcut inculpatul în virtutea instinctului de conservare .
Revenind la datele reţinute, tribunalul apreciază că zona capului vizată (capul) este una vitală şi că intensitatea loviturii a fost destul de ridicată, din moment ce coada măturii s-a rupt .
În ce priveşte obiectul vulnerant , tribunalul consideră că acesta este relativ apt să ucidă . Nu se poate reţine aptitudinea absolută de a ucide prin prisma naturii obiectului ( lemn cu diametrul de circa doi centimetri).
În practică şi în doctrină s-a stabilit ă nu este suficient ca obiectul cu care s-a cauzat leziunea să fie apt să ucidă , iar zona vizată să fie una vitală , fiind necesar să se stabilească dacă inculpatul şi-a reprezentant posibilitatea morţii părţii vătămate şi dacă a urmărit sau acceptat acest rezultat.
Din cele prezentate , tribunalul consideră că nici una dintre ipotezele de mai sus nu a caracterizat atitudinea inculpatului. Astfel, acesta nu şi-a reprezentat nici un moment moartea părţii vătămată , lovitura fiind aplicată în contextul agresiunii exercitate de partea vătămată , ca o reacţie la comportamentul acesteia .
De asemenea, tribunalul consideră că inculpatul nici nu a urmărit nici nu a acceptat moartea părţii vătămate , dovadă fiind împrejurarea că acesta a lovit o singură dată . or, nu aşa procedează cineva care urmăreşte sau acceptă suprimarea vieţii cuiva .
Este clar că inculpatul a lovit pentru a înlătura agresiunea părţii vătămate .
În aceste condiţii , date fiind urmările faptei ,respectiv leziunile ce au pus în primejdie viaţa părţii vătămate , tribunalul consideră că ne aflăm în ipoteza reglementată de art 182 alin.2 C.pen.
Inculpatul a susţinut că a omis fapta în legitimă apărare.
Or, pentru existenţa legitimei apărări este necesar potrivit art. 44 C.pen., să existe un atac, material ,direct , imediat şi injust , iar atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat .
Din împrejurările cauzei tribunalul reţine că una dintre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească atacul nu este îndeplinită ,respectiv aceea de a pune în pericol grav persoana atacatului .
Este drept că partea vătămată l-a agresat pe inculpat cauzându-i leziuni vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale, însă această agresiune , prin mijloacele folosite şi prin urmări nu a pus în pericol grav persoana inculpatului.
Un pericol a existat , însă acesta nu a fost grav, dat fiind că partea vătămată nu era înarmată şi nu exista o disproporţie fizică vădită între cei doi .
Prin urmare, nu se poate reţine că inculpatul a comis fapte în legitimă apărare.
Se poate reţine totuşi că fapta a fost comisă în stare de provocare , aşa cum este definită ca de art. 73 lit. b C.pen.
Din cele prezentate , tribunalul consideră că a existat o provocare din partea părţii vătămate ,acesta pătrunzând în curtea inculpatului şi agresându-l fizic .
Aceste manopere ale părţii vătămate au fost de natură să-i producă inculpatului sub imperiul căreia a comis fapta.
Tribunalul apreciază , din împrejurările cauzei , că atitudinea părţii vătămate a generat în conştiinţa inculpatului o stare de indignare justificată , materializată într-o tulburare semnificativă .
Faţă de toate acestea, tribunalul consideră că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă, motiv pentru care , în baza art. 334 C.pr.pen., se va schimba încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 20 rap la art. 174 C.pen., în infracţiunea prev. de art. 182 alin.2 C.pen.,text în baza căruia se va pronunţa condamnarea ,reţinându-se şi disp.art. 73 lit. b pen. ,privind scuza provocării .
La stabilirea pedepsei , avându-se în vedere circumstanţa atenuantă reţinută ,se vor aplica dispoziţiile art. 76 alin.1 lit. d C.pen.,coborându-se pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
În ce priveşte modalitatea de executare ,tribunalul va ţine seama de persoana inculpatului care nu are antecedente penale, având o familie închegat, un loc de muncă, precum şi referinţe bune privind comportamentul său la nivelul comunităţii .
Faţă de aceste aspecte , tribunalul consideră că scopul preventiv şi educativ prev. de art. 52 C.pen. va fi realizat prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei , potrivit art. 81 C.pen.
În baza art. 82 C.pen., se va fixa termen de încercare , iar în baza art. 359C.pr.pen., i se va atrage atenţia inculpatului asupra disp.art. 83 C.pen.
În baza art. 71 alin.2 C.pen., i se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a , lit b C.pen. pedeapsă a cărei executare va fi suspendată , potrivit art. 71 alin.5 C.pen.
Dat fiind că inculpatul a fost arestat în cauză, în baza art. 88 C.pen. se va deduce din pedeapsă perioada executată.
Sub aspectul laturii civile ,tribunalul constată că Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti şi Spitalul de Urgenţă Bagdasar Arseni Bucureşti s-au constituit părţi civile cu sumele reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părţii vătămate P.C. care, la rândul său, s-a constituit parte civilă cu 5000 lei reprezentând daune materiale şi 195.000 lei reprezentând daune morale.
Sub aspectul cheltuielilor de spitalizare, tribunalul consideră că prin fapta sa, inculpatul a cauzat unităţilor spitaliceşti prejudiciile cauzate astfel încât , în baza art. 346 C.pr.pen., rap la art. 1349 alin.2 C.civ. şi la art. 313 din Legea nr.95/2006 urmează să le plătească sumele solicitate la care se adaugă penalizările de întârziere .
În legătură , pretenţiile materiale ale părţii civile P.C. , tribunalul constată că acesta nu a dovedit întinderea prejudiciului material încercat.
Sub aspectul daunelor morale,tribunalul apreciază că acestea se impun a fi acordate, însă într-un cuantum mult mai mic, dată fiind implicarea sa în desfăşurarea evenimentului care poate fi calificată drept generatoare a incidentului.
Prin urmare, în baza art. 346 C.pr.pen. rap la art. 1349 alin.2 C.civ. urmează să fie obligat inculpatul să-i plătească 5000 lei daune morale .
Văzând şi disp art. 191 şi 193 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
În baza art. 334 Cod pr. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 Cod pen. în infracţiunea prev. de art. 182 alin. 2 Cod pen. cu aplic. art. 73 lit. b Cod pen.
Condamnă pe inculpatul S.C., la 1 an şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 Cod pen. cu aplic. art. 73 lit. b Cod pen. şi art. 76 alin. 1 lit. d Cod pen.
În baza art. 81 Cod pen. suspendă condiţionat executarea pedepsei, iar în baza art. 82 Cod pen. fixează termen de încercare de 3 ani şi 10 luni.
In baza art. 359 Cod pr. pen. atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 Cod pen.
În baza art. 71 alin. 2 Cod pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a , b Cod pen. iar în baza art. 71 alin. 5 Cod pen. suspendă executarea acestei pedepse accesorii.
În baza art. 88 Cod pen. deduce din pedeapsă perioada executată începând cu data de 25.12.2009 şi până la 29.12.2009.
Obligă pe inculpat să plătească 2.920,90 lei despăgubiri civile către partea civilă SPITALUL DE URGENŢĂ BAGDASAR ARSENI BUCUREŞTI şi 43,14 lei despăgubiri civile către partea civilă SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ PITEŞTI, sume la care se adaugă penalităţi de întârziere calculate până la data achitării integrale a debitelor.
Obligă pe inculpat să-i plătească părţii civile P.C., 5.000 lei daune morale şi respinge cererea de acordare a daunelor materiale.
Obligă pe inculpat la 520 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 495 lei în faza de urmărire penală şi la 2.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă P.C..
Cu apel.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 20 octombrie 2011 la Tribunalul Argeş – Secţia Penală.
