Asupra cauzei civile de faţă,
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 14.10.2008, sub nr. 8366/311/2008 reclamantul R.C.M. a
chemat in judecata pe pârâta R.L. solicitand instantei, ca prin hotărârea ce o va pronunta sa constate că este cu neputinţă
ca reclamantul să fie tatăl minorului R.N.M., născut la data de 5.07.2002, radierea numelui şi prenumelui acestuia de la
rubrica „ tata” din certificatul de naştere ale minorului.
In fapt a arătat, în esenţă, că, a fost căsătorit cu pârâta şi din căsătorie a rezultat minorul, născut la 5.05.2002, iar
despărţirea în fapt s-a produs în urmă cu aproximativ 8 ani. A mai arătat reclamantul că soţia sa a intrat în relaţii de
concubinaj cu un alt bărbat, care este tatăl biologic al minorului, de a cărui existenţă reclamantul avea cunoştinţă,
considerând că este trecută acea persoană ca tată al minorului. Recent a aflat că minorul nu avea certificat de naştere şi
pârâta a chemat în judecată primăria pentru înregistrarea tardivă a naşterii copilului, dar întrucât căsătoria nu era
desfăcută, s-a prezumat că reclamantul ar fi fost tatăl minorului, situaţie nereală, deoarece de la data despărţirii în
fapt părţile nu au mai reluat convieţuirea, astfel că este cu neputinţă să fie tatăl minorului.
În dovedirea acţiunii au fost depuse la dosar: copia certificatului de căsătorie al părţilor, copia certificatului de
naştere al minorului.
In drept, au fost invocate disp art 54 alin.2 şi 4, art. 64 alin.2, art. 86-94 din C Fam.
Cererea a fost legal timbrata.
In dovedirea cererii reclamantul a solicitat, iar instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, cea cu interogatoriul
pârâtei şi cea testimonială, fără a indica numele martorilor propuşi spre audiere.
Instanţa a luat interogatoriu din oficiu pârâtei la termenul din 10.11.2008, interogatoriu atasat la dosarul cauzei.
Pârâta legal citată nu a depus întâmpinare.
Prin sentinţa civilă nr. 242 din 19.01.2009, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantului.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul , criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, apel care prin decizia
civilă nr. 124 pronunţată la 13.04.2009 a fost admisă de Tribunalul Olt, a fost casată sentinţa cu trimiterea cauzei spre
rejudecare pentru administrarea probatoriilor solicitate de reclamant printr-o cerere depusă la 17.11.2008 şi asupra căreia
prima instanţă de fond nu s-a pronunţat.
Cauza a fost reînregistrată sub nr. 5691/311/2009, iar la termenul din 01.10.2009 a fost încuviinţată reclamantului proba
testimonială cu martorii S.C. şi Ş.M. fiind considerată legală dar şi utilă în soluţionarea cauzei.
La 06.11.2009 a fost depusă o cerere de intervenţie în interes propriu de către M.I. cerere pusă în discuţie şi admisă în
principiu cu consecinţa conceptării în cauză a acestei persoane în calitate de intervenient.
Prin cererea respectivă s-a solicitat în contradictoriu cu reclamantul şi pârâta să se stabilească paternitatea minorului
R.N.M. faţă de intervenient, paternitate tăgăduită prin acţiunea principală de reclamant şi totodată să se încuviinţeze ca
minorul să poarte pe viitor numele intervenientului.
În motivarea cererii se arată că reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului R.N.M.,
dar care nu este fiul reclamantului deşi acesta la data naşterii minorului era căsătorit cu pârâta R.L. de care se
despărţise de circa 8 ani, tatăl minorului fiind intervenientul. Ca efect al admiterii acţiunii principale în tăgăduirea
paternităţii, se impune admiterea cererii de intervenţie şi stabilirea paternităţii aceluiaşi minor faţă de intervenient şi
implicit încuviinţarea să-i poarte numele, pe viitor.
Ca temei al cererii de intervenţie au fost invocate dispoz. art. 49 şi urm. C.proc.civ., iar în dovedirea cererii sale,
legal timbrată, intervenientul şi-a însuşit proba testimonială cu aceiaşi martori propuşi de reclamant, cerere care a fost
încuviinţată, proba solicitată fiind considerată legală şi utilă în soluţionarea ambelor cereri.
Analizand ambele cereri pe baza intregului material probator administrat in cauza, a susţinerilor părţilor, instanta le-a
admis prin sentinţa civilă nr. 5701 pronunţată la 12.11.2009 în dosarul nr. 5691/311/2009, reţinând următoarele:
Minorul R.N.M. s-a născut la 5 iulie 2002 în municipiul Slatina, pe timpul căsătoriei reclamantului R.C.M. cu mama
minorului – pârâta R.L.
Din analiza coroborată a răspunsurilor la interogatoriul administrat din oficiu pârâtei cu depoziţiile martorilor BM şi SC,
propuşi de reclamant şi însuşiţi de intervenient, s-a constatat că mama minorului este despărţită în fapt de reclamant,
soţul său, din anul 2000, cu circa doi ani înainte de naşterea minorului. Totodată din analiza aceloraşi probe reţine că din
anul 2000-2001 aceasta a intrat într-o relaţie de concubinaj cu intevenientul, relatie din care a rezultat la data sus
menţionată (05.07.2002) minorul.
Potrivit art 54 C fam, paternitatea poate fi tagaduita daca este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului, textul
legal precitat permitand astfel rasturnarea prezumtiei de paternitate ce opereaza in favoarea sa prin administrarea unor
probe concludente.
Intrucat din probatoriul administrat in cauza reiese ca reclamantul nu poate fi tatal minorului, instanta va admite acest
capăt de cerere, fiind in interesul minorului stabilirea statutului lui civil.
Ca o consecinta, se va dispune radierea numelui si prenumelui reclamantului, de la rubrica „tata” din actul de nastere al
minorului nr. 1570 din 08.10.2008.
În privinţa cererii de intervenţie având ca obiect stabilirea filiaţiei minorului faţă de tată în persoana
intervenientului, instanţa reţine că acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei este acea acţiune prin care
se urmăreşte determinarea, pe calea justiţiei, a legăturii de filiaţie dintre copilul din afara căsătoriei şi tatăl său.
Potrivit disp. art. 59 din C. Fam. „ acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se
porneşte în numele său de către mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul lui legal”, acţiune ce poate fi
promovată într-un termen de 1 an de zile de la naşterea minorului de către mama acestuia, potrivit disp. art. 60
alin.1. În situaţia în care mama a convieţuit cu pretinsul tată ori dacă acesta din urmă a prestat copilului întreţinere,
termenul de un an va curge de la încetarea convieţuirii ori a întreţinerii, potrivit alin. 3, acţiunea aparţinând
copilului fiind imprescriptibilă în timpul vieţii acestuia conform alin.4.
Ca urmare a admiterii cererii de intervenţie, minorul născut la data de 5 iulie 2002, dobândeşte statutul de copil din
afara căsătoriei, tatăl acestuia fiind intervenientul.
Efect al stabilirii paternităţii minorului faţă de intervenient, în actul de naştere al acestuia la rubrica „tată” va fi
înscris numele şi prenumele intervenientului.
Referitor la capătul de cererea privind încuviinţarea de către instanţă ca minorul să poarte numele de familie al
intervenientului, instanţa constată că, potrivit disp. art.64 din C.fam. „copilul din afara căsătoriei dobândeşte numele
de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită iar în cazul în care filiaţia a
fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, instanţa judecătorească va putea da încuviinţarea copilului să poarte
numele acestuia din urmă”.
Instanţa, din cuprinsul disp. art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, reţine
că „ principiul interesului superior al copilului va prevala în toate (…) cauzele soluţionate de către instanţele de
judecată”.
În consecinţă constată că este în interesul superior al minorului să poarte numele de familie al tatălui său.
Copie de pe prezenta hotărâre se va comunica Primăriei Municipiului Slatina, jud Olt, Serviciul de stare civilă,
pentru a face menţiunile necesare în actul de naştere al minorului, având în vedere dispoziţiile art.45 din Legea
nr.119/1996 modificată.
