Sentinţa civilă nr.17162
Şedinţa publică de la 03 decembrie 2007
Plangere contraventionala.Dreptul la un proces echitabil si prezumtia de legalitate si temeinicie a actului administrativ in lumina jurisprudentei Curtii EDO
Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei beneficiază, de regulă, de prezumţia de legalitate şi temeinicie, prezumţie care, deşi neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât şi în practica instanţelor judecătoreşti. O astfel de prezumţie nu încalcă dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie. După cum a constatat şi Curtea EDO (Salabiaku c. Franţei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; Anghel c. României, no 28183/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumţiile de fapt şi de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora şi în materie penală (cum este calificată şi materia contravenţională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăţiei făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiţii: respectarea unor limite rezonabile, ţinându-se cont de miza litigiului, şi respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 60 de lei şi a sancţiunii complementare a confiscării sumei de 4160 de lei) cât şi asigurarea posibilităţii petentei de a-şi dovedi susţinerile, de a combate prezumţia de legalitate şi temeinicie, permit aplicarea acestei prezumţii.
Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei beneficiază, de regulă, de prezumţia de legalitate şi temeinicie, prezumţie care, deşi neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât şi în practica instanţelor judecătoreşti. O astfel de prezumţie nu încalcă dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie. După cum a constatat şi Curtea EDO (Salabiaku c. Franţei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; Anghel c. României, no 28183/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumţiile de fapt şi de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora şi în materie penală (cum este calificată şi materia contravenţională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăţiei făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiţii: respectarea unor limite rezonabile, ţinându-se cont de miza litigiului, şi respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 60 de lei şi a sancţiunii complementare a confiscării sumei de 4160 de lei) cât şi asigurarea posibilităţii petentei de a-şi dovedi susţinerile, de a combate prezumţia de legalitate şi temeinicie, permit aplicarea acestei prezumţii.
***************
Prin adresa înregistrată pe rolul instanţei la data de 21. 03.2007 sub nr. 6789/215/2007, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj a înaintat instanţei spre soluţionare plângerea formulată de către petenta SC F. COM SRL Craiova împotriva procesului verbal de contravenţie seria A/200 nr. x/05.03.2007 încheiat de agenţi constatatori din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj, prin care a solicitat “anularea parţială a sumei de 4160 lei care se face venit la bugetul statului”.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că în procesele verbale nr. 21/05.03.2007 şi nr. 0093844/05.03.2007 se menţionează că Direcţia Sanitaro- Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Dolj a emis ordonanţa de interzicere a desfăşurării activităţii de fabricare a pâinii, produselor de panificaţie şi patiserie nr. 13/16.01.2007 la punctul de lucru din Craiova, strada P.M. nr.X., care aparţine SC F COM SRL, ordonanţă care nu a fost adusă la cunoştinţă societăţii. Petenta a mai arătat că prin adresa nr. 2836 din 24.01.2007 transmisă de Oficiul Registrului Comerţului, SC F. COM SRL a fost înştiinţată de interzicerea activităţii, dar această adresă a fost primită în data de 29.01.2007, adică într-o zi de luni deoarece între data expedierii şi data primirii a intervenit week-end-ul. Prin Ordonanţa nr. 13/16.01.2007 s-a interzis desfăşurarea activităţii începând cu data de 16.01.2007, iar organele de control din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Dolj, potrivit procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei au procedat la confiscarea veniturilor pentru perioada 16.01.2007- 02.02.2007, în sumă totală de 4160 lei. SC F. COM SRL a anunţat deschiderea punctului de lucru în data de 01.02.2007 conform certificatului de înregistrare menţiuni. Petenta a mai arătat că, întrucât până la data de 29.01.2007 nu a luat cunoştinţă de prevederile Ordonanţei nr. 13/ 16.01.2007, deoarece această ordonanţă nu a fost încheiată la sediul societăţii şi nici nu a fost semnată, veniturile din perioada 16.01.2007- 29. 01.2007 în sumă de 3322 sunt considerate nelegal venituri la bugetul statului.
Petenta nu a indicat temeiurile în drept ale plângerii sale.
Conform art. 36 din OG nr. 2/2001, art.15 lit.j) din Legea nr. 146/1997 şi art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este scutită de taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.
În şedinţa publică din data de 28.05.2007, petenta a depus la dosar, prin avocat, o cerere de modificare a plângerii, solicitând anularea procesului-verbal de contravenţie şi exonerarea de amendă şi de măsura complementară. Petenta a arătat că în procesul-verbal de contravenţie nu este menţionat locul încheierii acestuia, fapt sancţionat cu nulitatea absolută, conform art. 16 din OG nr. 2/2001. Petenta a mai arătat că nu a existat nici măcar o zi în care firma să-şi desfăşoare activitatea având interzis acest lucru.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare in cauza.
În susţinerea plângerii şi în apărare, s-au administrat următoarele înscrisuri: procesul verbal seria A/200 nr. 0093844/05.03.2007 încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj ( fila 25, în original), adresa nr. 2836/ 24.01.2007 eliberată de Oficiul Registrului Comerţului ( fila 4), certificat de înregistrare menţiuni ( fila 5), certificat constatator ( fila 6), Încheierea nr. 848 / 05.02.2007 a Tribunalului Dolj ( fila 7), borderou ( fila 8), proces verbal din 05.03.2007 ( filele 9-10), copii de pagini din registrul unic de control (filele 31-32), certificat de nomenclatură stradală (fila 33), autorizaţia veterinară de funcţionare nr. 339/25.04.2002 (fila 32)adresa nr. 8684/26.09.2007 (fila 47), ordonanţa privind interzicerea desfăşurării activităţilor nr. 13/16.01.2007 (fila 48, fila 56, fila 62), proces-verbal de constatare nr. 22/10.01.2007 ( fila 49, fila 57, fila 63), adresa nr. 10076/13.11.2007 (fila 55), confirmare de primire (fila 58), proces-verbal de constatare nr. 24/24.04.2007 (fila 64), declaraţie (fila 65), plic poştal (fila 66).
De asemenea, în dovedirea plângerii petenta a mai solicitat, iar instanţa a încuviinţat, administrarea probei testimoniale, fiind audiată martora Sunică Elena, declaraţia acesteia fiind consemnată şi ataşată la dosar (fila 39).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria A/ 200 nr.X încheiat de agenţi constatatori din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj în data de 05.03.2007, petenta a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 60 lei şi confiscarea sumei de 4160 lei, reprezentând venituri realizate în perioada interzicerii activităţii, pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 1 alin. 1 lit a din Legea nr. 12/1990. S-a reţinut că, societatea nu a respectat prevederile ordonanţei de interzicere a acivităţii nr. 13/16.01.2007, emisă de D.S.V.S.A. Dolj, prin care se interzicea activitatea de fabricare a pâinii, a produselor de panificaţie şi patiserie, începând cu data de de 16.01.2007. S-a mai reţinut că, potrivit procesului-verbal întocmit în data de 05.03.2007, s-a constatat că societatea a realizat venituri în perioada interzicerii activităţii în sumă totală de 4160 lei. În aceeaşi dată, 05.03.2007, s-a întocmit un proces verbal de control.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa investită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prev. de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate menţiunile obligatorii indicate de aceste texte legale. Cu privire la susţinerea petentei în sensul că procesul-verbal de contravenţie este nul absolut, întrucât nu cuprinde data şi locul unde este încheiat, instanţa reţine că aceasta este neîntemeiată. Astfel, încălcarea dispoziţiilor art. 16 din OG nr. 2001 privind menţionarea datei şi locului încheierii procesului-verbal poate atrage sancţiunea nulităţii doar în condiţiile art. 105 alin.2 C.p.c., dacă s-ar fi pricinuit petentei o vătămare ce nu s-ar putea înlătura decât prin anularea procesului-verbal. O astfel de vătămare nu s-a dovedit în cauză. De altfel, procesul-verbal seria A/ 200 nr. 0093844 cuprinde menţiunea încheierii în data de 05.03.2007.
Cu privire la prezumţia de temeinicie a procesului-verbal, instanţa reţine că aceasta nu a fost răsturnată prin probele administrate. Astfel, după cum rezultă din procesul-verbal de constatare nr. 22/10.01.2007 ( fila 49, fila 57, fila 63) şi din ordonanţa privind interzicerea desfăşurării activităţilor nr. 13/16.01.2007 (fila 48, fila 56, fila 62), s-a dispus interzicerea, începând cu data de 16.01.2007, a activităţii de fabricare a pâinii, a produselor de panificaţie şi patiserie, cod CAEN 1581. După cum rezultă din confirmarea de primire de la fila 58 coroborată cu menţiunile făcute de reprezentanta petentei, Luculescu Paula, în procesul-verbal seria A/ 200 nr. 0093844/ 05.03.2007, ordonanţa nr. 13/16.01.2007 a fost comunicată petentei în data de 23.01.2007. Fapta petentei de a continua activitatea interzisă ulterior datei de 23.01.2007 întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 1 alin. 1 lit a din Legea nr. 12/1990.
Cu privire la sancţiuni, instanţa reţine că acestea se aplică, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporţionale cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi de mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului. Sancţiunea amenzii în cuantum de 60 de lei, orientată spre minimul special, îndeplineşte cerinţele de proporţionalitate prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001. În ceea ce priveşte sancţiunea complementară a confiscării sumei de 4160 lei dobândite prin săvârşirea contravenţiei, reprezentând venituri realizate în perioada interzicerii activităţii, aceasta este în mod greşit aplicată în măsura confiscării veniturilor obţinute în perioada 16.01.2007-23.01.2007. Astfel, chiar dacă interzicerea activităţii de fabricare a pâinii, a produselor de panificaţie şi patiserie, cod CAEN 1581, s-a dispus începând cu data de 16.01.2007, comunicarea acestei măsuri către petentă s-a realizat în data de 23.01.2007. În consecinţă nerespectarea interdicţiei de către petentă a fost săvârşită cu vinovăţie, constituind contravenţie, doar ulterior acestei date.
Având în vedere aceste considerente, instanţa urmează să admită în parte plângerea, să desfiinţeze în parte sancţiunea complementară confiscării sumelor de bani dobândite prin săvârşirea contravenţiei şi să dispună restituirea către petentă a sumei de bani reprezentând veniturile realizate în perioada 16.01.2007- 23.01.2007, menţinând celelalte dispoziţii ale procesului-verbal contestat.
