10.- plângere contravenţională-trei fapte contravenţionale-admitere în parte.
SENTINŢA CIVILĂ NR.1221
Şedinţa Publică din 14 decembrie 2009
Asupra plângerii de faţă constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. /198/2008, petenta OBŞTEA V.S., în contradictoriu cu A.N.A.F.-D.G.F.P., a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie nr.0054002/21.11.2008, solicitând anularea procesului verbal .
În motivarea plângerii, petenta arată că prin procesul verbal din data de 21.11.2008 a fost sancţionată contravenţional cu amendă de 3800 lei.
Petenta invocă nulitatea procesului verbal, potrivit art. 16 al.6 din OG 2/2001, în sensul că procesul verbal nu conţine datele de identificare ale reprezentantului său legal.
De asemenea, invocă nulitatea relativă a procesului verbal în baza art. 16 al.7 din OG 2/2001, în sensul că nu i-a fost adus la cunoştinţă dreptul de a formula obiecţiuni, consemnându-se doar că petenta nu a fost de faţă. Apreciază petenta că aceasta este o nulitate expresă, fiind exonerată de a mai face dovada existenţei unei vătămări, aceasta fiind prezumată.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, petenta invocă următoarele:
Cu privire la contravenţia prev. de art. 41 pct.3 din Legea 82/1991 republicată, constând în faptul că pe situaţiile financiare anuale este înscrisă o altă adresă decât cea declarată la registrul aflat la grefa Judecătoriei Brezoi, petenta arată că pe aceste situaţii au fost înscrise toate datele de identificare ale sale, inclusiv codul fiscal, ceea ce permitea identificarea sa, astfel că fapta nu era deosebit de gravă.
De asemenea, arată că reprezentantul său este o persoană în vârstă, ce fusese internată în spital în ultima perioadă, astfel că a comunicat această adresă pentru a putea primi corespondenţa.
Cu privire la cea de-a doua contravenţie reţinută, respectiv neefectuarea inventarierii patrimoniului până la 31.12.2007, arată că nu se face vinovată de această faptă întrucât inventarierea era efectuată şi a fost predată pe bază de semnătură.
Cu privire la data săvârşirii contravenţiilor , petenta arată că aceasta este greşită. Astfel, indicarea greşită a adresei pe situaţiile financiare putea fi săvârşită la data depunerii acestor situaţii, adică 10.06.2008 şi nu la data întocmirii procesului verbal 21.11.2008.
Cu privire la inventarierea patrimoniului, de asemenea, arată că fapta putea fi săvârşită eventual la 31.12.2007 şi nu la 21.11.2008, astfel că în baza art. 13 al.1 din OG 2/2001, invocă excepţia prescripţiei cu privire la această contravenţie.
Mai invocă petenta jurisprudenţa CEDO, respectiv cauza Anghel contra României, arătând că intimata trebuie să facă dovada celor reţinute în procesul verbal şi invocă dispoziţiile art. 21 al.3 din OG 2/2001, arătând că sancţiunea aplicată trebuie să fie proporţională cu gravitatea faptei.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar copie proces verbal.
Intimata a depus la dosar raportul de inspecţie fiscală şi actele ce au stat la baza întocmirii procesului verbal.
Petenta a solicitat proba testimonială cu martora C.I. şi proba cu expertiză tehnică contabilă.
A fost audiată martora C.I., declaraţia ataşându-se la dosar.
Expertiza contabilă a fost efectuată în cauză de expert S.N..
Părţile nu au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză.
Petenta a depus la dosar concluzii scrise.
Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Prin procesul verbal de contravenţie nr.0054002/21.11.2008 (f.17), petenta a fost sancţionată contravenţional cu amendă de 3800 lei, reţinându-se în sarcina acesteia:
– a depus situaţiile financiare anuale pentru anul 2007 cu întârziere , respectiv după data de 30.04.2008.Aceste situaţii au fost depuse la data de 10.06.2008, fiind înregistrate la AFP C. sub nr.9615/10.06.2008;
-la data de 21.11.2008, ora 14.00, s-a constatat că pe situaţiile financiare anuale a fost trecută o altă adresă decât cea declarată la Registrul special al asociaţiilor şi fundaţiilor de la grefa Judecătoriei Brezoi, conform Raportului de inspecţie;
– la data de 21.11.2008, ora 14.00, s-a constatat că inventarierea generală a patrimoniului nu este efectuată pe anul 2007, aşa cum rezultă din raportul de inspecţie .
Pentru prima contravenţie reţinută, prev. de art. 41 pct.2 lit.e din Legea 82/1991, s-a aplicat sancţiunea „avertisment”, pentru cea de-a doua, prev. de art.41 pct.3 din Legea 82/1991, s-a aplicat amendă de 800 lei şi pentru cea de-a treia, prev. de art. 41 pct.2 lit.c din Legea 82/1991, s-a aplicat amendă de 3000 lei.
Procesul verbal conţine menţiunea „de săvârşirea contravenţiilor se face vinovată persoana juridică Obştea V.S. cu datele de identificare , „ reprezentată de P.Ghe. ” cu toate datele de identificare inclusiv CNP.
De asemenea, procesul verbal conţine menţiunea că petenta nu este de faţă şi menţiunea „nu s-au găsit martori dispuşi să semneze”.
Petenta a criticat procesul verbal atât din punct de vedere al legalităţii cât şi al temeiniciei.
Din punct de vedere al legalităţii, petenta a invocat nulitatea absolută a procesului verbal motivat de faptul că acesta nu conţine datele de identificare ale reprezentantului său legal.
Examinând procesul verbal instanţa constată că acesta conţine numele reprezentantului legal al petentei,CNP-ul, domiciliul, data şi locul naşterii, seria şi nr. actului de identitate, locul şi data eliberării acestuia, astfel că motivul invocat de petentă este evident nefondat.
Intimata a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 16 al.7 din OG 2/2001, în sensul că nu i-a fost adus la cunoştinţă dreptul de a formula obiecţiuni.
Petenta arată că este evident că atât timp cât nu a fost de faţă la încheierea procesului verbal agentul constatator nu putea să-i aducă la cunoştinţă dreptul de a formula obiecţiuni, însă susţine că prin amenda aplicată i s-a adus o vătămare prin încălcarea dreptului său de a formula obiecţiuni şi solicită să se constate nulitatea absolută a procesului verbal pentru acest motiv.
Aşa cum însăşi petenta arată în cuprinsul plângerii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat în recurs în interesul legii în acest sens, reţinând că” pentru a se dispune anularea procesului verbal este necesar ca reclamantul contravenient să dovedească nu numai că agentul constatator şi-a încălcat obligaţia de a-i aduce la cunoştinţă dreptul de a formula obiecţiuni, ci şi că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.”
Ori, în speţă, în primul rând, trebuie avut în vedere că procesul verbal s-a încheiat în lipsa petentei, astfel că agentul constatator nu putea să-i aducă la cunoştinţă acesteia dreptul de a face obiecţiuni şi ca atare nu şi-a încălcat această obligaţie.
În al doilea rând, faptul că i s-a aplicat o amendă contravenţională nu constituie o vătămare suferită ca urmare a faptului că nu i s-a adus la cunoştinţă dreptul de a formula obiecţiuni, întrucât obiecţiunile puteau fi formulate după aplicarea sancţiunii şi nu înainte.
În ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal de contravenţie instanţa reţine următoarele:
Analizând procesul verbal prin prisma dispoziţiilor art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa reţine că, deşi nepenală la nivelul legislaţiei interne,materia contravenţională este subsumată noţiunii de acuzaţie în materie penală în sens convenţional, aşa cum a arătat Curtea de la Strasbourg în mai multe decizii de speţă.
Având în vedere cele menţionate, se poate concluziona că prezenta cauză constituie o acuzaţie în materie penală în sensul art.6 din CEDO şi pe cale de consecinţă petentului trebuie să i se respecte toate drepturile garantate de acest articol, inclusiv să i se aplice prezumţia de nevinovăţie,întrucât paragraful 2 al articolului menţionat dispune că orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.
În acest sens, apreciază Curtea, prezumţia de nevinovăţie trebuie să opereze şi în materie contravenţională, atribuirea sarcinii probei celui ce contestă săvârşirea contravenţiei fiind o încălcare a acestei garanţii procesuale fundamentale.
Astfel, prevederile art. 34 al.1 din OG 2/2001, pot fi interpretate, prin raportare la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, ca derogând de la dispoziţiile dreptului comun care instituie obligativitatea probării pretenţiilor de către persoana care sesizează instanţa.
Chiar dacă petentul, teoretic, trebuie să răstoarne prezumţia de legalitate a procesului verbal, instanţa are obligaţia de a administra , din oficiu, toate probele necesare în vederea stabilirii unei stări de fapt cât mai corecte, în materie contravenţională operând principiul oficialităţii la fel ca în procedura penală, spre deosebire de procedura de drept comun.
În speţă, petenta a solicitat proba testimonială cu un martor şi proba cu expertiză contabilă, probele fiind admise de instanţă.
Intimata , la rândul ei, a depus la dosar raportul de inspecţie fiscală şi toate actele ce au stat la baza acestuia.
Petenta, în plângere, s-a referit la netemeinicia procesului verbal numai la ultimele două contravenţii reţinute în sarcina sa.
Astfel, cu privire la fapta de a înscrie pe declaraţiile fiscale anuale o altă adresă decât cea declarată la registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, petenta a susţinut că data săvârşirii faptei este greşită, fapta putând să fie săvârşită la data depunerii declaraţiilor 10.06.2008 şi nu la data întocmirii procesului verbal 21.11.2008.
Pe de altă parte, susţine petenta că atât timp cât celelalte date de identificare erau corecte, fapta nu era gravă.
În ceea ce priveşte data săvârşirii faptei, susţinerea petentei este neîntemeiată întrucât procesul verbal contestat a fost întocmit ca urmare a Raportului de inspecţie fiscală 62961 şi pe baza constatărilor acestuia, inspecţie ce s-a desfăşurat începând cu data de 9.05.2008 (f.26) .
În ceea ce priveşte susţinerea că declaraţiile depuse la AFP conţineau alte date de identificare care permiteau identificarea petentei, din înscrisurile aflate la dosar rezultă următoarele:
În afara sediului „Com B., str. Principală, nr. ”, declaraţiile fiscale mai conţin C.I.F. , fără alte date de identificare.
Totodată, din înscrisurile aflate la dosar (f.73-77) rezultă că sediul declarat al petentei şi înscris în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, era în sediul Primăriei B., iar la data de 11.11.2008 (în timpul inspecţiei fiscale) petenta a depus la AFP o cerere prin care indică o altă adresă, respectiv com. B., nr.185, adresă care nu este înscrisă în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor şi pe care o dovedeşte cu un contract de comodat încheiat în 15.06.2006.
Din Raportul de inspecţie fiscală rezultă că inspectorii au efectuat o serie de investigaţii pentru a reuşi să contacteze reprezentantul petentei în vederea desfăşurării inspecţiei fiscale, tocmai pentru că sediul de pe declaraţii nu corespundea cu sediul declarat şi înscris în registru.
Totodată, pentru desfăşurarea inspecţiei fiscale, aceştia au fost nevoiţi să expedieze somaţiile la mai multe adrese, atât reprezentantului legal al obştii P.Ghe. cât şi împuternicitului acestuia G.N..
Faţă de toate acestea, este evident că petenta a săvârşit contravenţia prev. de art.41 pct.3 din Legea 82/1991 iar sancţiunea de 800 lei aplicată este corect individualizată.
În ceea ce priveşte fapta de neefectuare a inventarierii patrimoniului la 31.12.2007, din probatoriul administrat în cauză rezultă următoarele:
Din Raportul de inspecţie fiscală (f.81) rezultă că d-na C.I. s-a prezentat în data de 4.11.2008 la DGFP cu un dosar cu înscrisuri ale petentei numerotat de la 1 la 196 şi mai multe registre.
Din declaraţia martorei C.I. (f.107) rezultă că odată cu celelate documente a predat intimatei şi listele de inventar la 31.12.2007.
Din Raportul de expertiză efectuat în cauză (f.134) rezultă că inventarierea patrimoniului a fost efectuată de petentă potrivit disp. Art.7 al.1 din Legea contabilităţii , în perioada 1.12-31.12.2007, aceste înscrisuri fiind anexate raportului de expertiză.
Ca urmare, instanţa reţine că petenta nu se face vinovată de săvârşirea acestei contravenţii reţinute în sarcina sa, respectiv cea prevăzută de art. 41 pct.2 lit.c din Legea 82/1991 şi în consecinţă va dispune anularea procesului verbal de contravenţie numai cu privire la reţinerea acestei contravenţii şi sancţiunea corespunzătoare acesteia de 3000 lei.
În concluzie, plângerea petentei va fi admisă numai în parte, cu privire la cea de-a treia contravenţie, menţinându-se restul dispoziţiilor procesului verbal.
