Plângere împotriva actelor procurorului. Schimbarea temeiului de drept al neînceperii urmăririi penale. Inadmisibilitate


SENTINTA NR. 21/P din 16 martie 2005

Plângere împotriva actelor procurorului. Schimbarea temeiului de drept al neînceperii urmaririi penale. Inadmisibilitate.

Emitent: Curtea de Apel Oradea

Prin rezolutia din 30 iunie 2004, Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie a dispus, în temeiul art. 288 alin. 6 rap. la art. 10 lit. d Cod procedura penala, neînceperea urmaririi penale fata de petentul M.V., pentru savârsirea infractiunii prev. si ped. de art. 264 Cod penal.

Prin sentinta penala nr. 21/P/16 martie 2005, Curtea de Apel Oradea a respins plângerea formulata de petent împotriva acestei rezolutii.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta a retinut în considerente ca, potrivit dispozitiilor art. 278/1 si urm. Cod procedura penala, dupa respingerea plângerii facute conform art. 275-278 Cod procedura penala, se poate formula plângere la instanta de judecata împotriva rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de încetare a urmaririi penale data de procuror de catre persoana vatamata în termen de 20 de zile de la comunicare a modului de rezolvare sau în cazul nesolutionarii plângerii în termen de 20 de zile de la data expirarii primului termen, competenta apartinând instantei careia i-ar reveni, potrivit legii, cauza spre judecare în prima instanta.

S-a retinut ca, prin plângerea formulata, petentul nu a atacat solutia de neîncepere a urmaririi penale, obiectul acesteia vizând temeiul masurii, câta vreme prin petitul plângerii s-a solicitat schimbarea temeiului din art. 288 alin. 6 rap. la art. 10 lit. d Cod procedura penala în art. 228 alin. 6 rap. la art. 10 lit. a Cod procedura penala, cu consecinta stabilirii nevinovatiei sale si nu a imposibilitatii continuarii urmaririi, determinata de o cauza prevazuta de lege.

Chiar si în situatia în care sustinerile petentului ar fi fondate, rezolvarea acestui aspect nu este posibila pe cale plângerii împotriva actelor procurorului, deoarece o solutie prin care sa se confirme nevinovatia sa ar putea fi obtinuta numai în situatia în care s-ar fi dispus începerea urmaririi penale si s-ar fi cerut continuarea ei, conform dispozitiilor art. 13 Cod procedura penala, dispozitii care însa presupun explicit existenta urmaririi penale împotriva învinuitului sau inculpatului, situatie ce nu se regaseste în speta.

Fata de dispozitiile legale invocate, este evident ca solutia instantei este temeinica si legala, câta vreme, în conditiile aratate, petentul nu putea uza de calea plângerii reglementata de dispozitiile art. 278/1 Cod procedura penala, instanta neputând cenzura pe aceasta cale aspectul invocat în plângere.