Asupra prezentului recurs penal :
Prin sentinta penala nr. 882 din 5.11.2009 pronunţată de Judecătoria Buzău a fost admisă plângerea formulată de petenţii PES şi PSC in contradictoriu cu făptuitorii SR şi MM impotriva rezoluţiei de neincepere a urmăririi penale din 22.07.2009 dată de Parchetul de pe langa Judecătoria Buzau in dosarul nr. 1629/P/2009.
A fost desfiintată rezoluţia mai sus mentionată şi s-a trimis cauza la acelasi parchet in vederea inceperii urmăririi penale faţă de cei doi făptuitori.
Pentru a pronunţa această sentinta prima instanta a retinut urmatoarele : petenţii PES şi PSC au formulat plângere penală împotriva făptuitorilor SR şi MM pentru infracţiunile de distrugere şi tulburare de posesie prevăzute de art. 217, alin.1 şi art. 220, alin.1, Cod penal, arătând că numitul SR, care avea construită casa cu spatele pe hotarul celor două proprietăţi (fără gard despărţitor) a spart peretele din spatele casei şi a construit o uşă şi o mică scară după care a edificat o magazie zidită şi a tras un gard din plasă de sârmă. În ceea ce priveşte făptuitorul MM, acesta în decembrie 2008 a tăiat toţi pomii de pe terenul petentei, a scos gardul de scânduri de la stradă şi a edificat pe terenul său alimentarea cu apă şi canalizarea fără acordul său.
Prin Rezoluţia nr. 1629/P/2009 din 22.07.2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău a dispus neînceperea urmării penale faţă de făptuitorii SR şi MM, pentru infracţiunile de distrugere şi tulburare de posesie prevăzute de art. 217, alin.1 şi art. 220, alin.1, Cod penal reţinându-se că fapta de tulburare de posesie nu este prevăzută de legea penală, deoarece este litigiu civil, iar pentru infracţiunea de distrugere fapta nu există.
Împotriva acestei rezoluţii petenta a formulat plângere, care i-a fost respinsă prin Rezoluţia nr.817/II/2/2009 din 05.08.2009.
Instanţa constată că Rezoluţia nr. 1629/P/2009 din 22.07.2009 de neîncepere a urmării penale pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău este netemeinică şi nelegală din următoarele motive:
Pentru a dispune astfel, parchetul a reţinut că numitul SR a declarat că imobilul din str. Tăbăcari nr.5, a fost proprietatea fostei sale soţii, în prezent decedată, iar moştenitoarea acestuia este fiica fostei soţii SMI. În declaraţia sa făptuitorul MM a declarat că în anul 2007 a cumpărat un imobil situat în strada Deltei nr. 4,iar ulterior cumpărării acestui imobil a efectuat pe terenul său lucrări de canalizare autorizate de către Primăria Buzău şi faptul că nu a tăiat nici un pom fructifer, deoarece a cumpărat terenul cu pomi pe el.
Deşi petenta a depus la dosarul cauzei acte din care rezultă proprietatea sa asupra unei suprafeţe de teren de 50 mp şi calitatea sa de moştenitor, pentru acest imobil din strada Tăbăcari nr.7 (filele 5-8), parchetul a dat eficienţă doar declaraţiilor făptuitorilor şi fără administrarea altor probe, a constatat că litigiul este de natură civilă şi are ca obiect o acţiune în grăniţuire.
Potrivit art. 69, Cod procedură penală declaraţiile învinuitului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu faptele şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Cum în cauza respectivă soluţia a fost adoptată doar pe baza declaraţiilor făptuitorilor, instanţa constată că a fost încălcat principiul oficialităţii procesului penal.
Potrivit dispoziţiilor art. 2, alin. 2, Cod procedură penală, actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când legea dispune altfel.
Astfel, principiul ce guvernează procesul penal atât în faza de urmărire penală cât şi de judecată este principiul oficialităţii. Acest principiu impune organelor de urmărire penală (organe de cercetare penală şi procuror) ca din oficiu („iniţiativă oficială”) să strângă probe pentru aflarea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele (art. 62 şi art. 65, Cod procedură penală).
Astfel, sarcina administrării probelor ca regulă generală, incumbă organelor de urmărire penală, care, de asemenea, se subordonează şi principiilor: legalităţii, rolului activ şi contradictorialităţii.
Nerespectarea principiului oficialităţii atrage după sine şi încălcarea principiului legalităţii procesului penal.
Aşadar, administrarea probei cu expertiză tehnică în procesul penal, respectiv şi în prezenta cauză, este un atribut exclusiv al organelor de urmărire penală, valoarea probatorie a mijloacelor de probă, administrate din oficiu, nefiind afectată în nici un mod, de existenţa sau inexistenţa cererii persoanei care a formulat plângerea penală, odată procesul penal pornit chiar şi în faza de urmărire penală, acesta se supune principiului inevitabilităţii, ce derivă din principiul primar al oficialităţii.
Faţă de cele reţinute mai sus, instanţa, în baza art. 2781, alin.8, lit.b, Cod procedură penală, va admite plângerea formulată de petenţii PES şi PSC şi în consecinţă va desfiinţa Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 1629/P/2009 din 22.07.2009 pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău privind făptuitorii SR şi MM şi va trimite cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău în vederea începerii urmăririi penale faţă de cei doi făptuitori.
După începerea urmăririi penale, în cauză, se va efectua o expertiză tehnică topografică prin care se vor identifica proprietăţile fiecărei părţi, PES, PSC, SMI şi MM, în raport de actele de proprietate ale acestora şi documentaţiile de carte funciară. După identificarea şi delimitarea proprietăţilor conform actelor de proprietate se va stabili modul de folosire a acestora, ocazie cu care se va identifica eventualele suprafeţe ocupate de alte persoane, decât proprietarii acestora. De asemenea se va stabili dacă făptuitorul SR a edificat construcţia pe terenul său sau pe terenul petenţilor şi dacă făptuitorul MM a executat lucrările de alimentare cu apă şi canalizare pentru imobilul său pe terenul petentei PES.
În raport de concluziile expertizei vor fi administrate şi alte probe, declaraţii de martori, cu privire la desfiinţarea gardului, tăierea pomilor fructiferi şi pentru identificarea eventualilor făptuitori.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SR care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie . Astfel, recurentul a mentionat că imobilul din municipiul Buzau str. Tăbăcari nr. 5 nu i-a apartinut niciodata motiv pentru care nu avea cum să comită pretinsele infracţiuni. A mentionat că la 25.01.1999 a divortat de fosta sa sotie SM , iar imobilul din strada Tăbăcari nr.5 a fost achizitionat de aceasta la 17.08.1999( un corp) , iar la 5.09.2009 ( al doilea corp). Fosta sotie a decedat in anul 2006, iar imobilul mentionat a fost dobândit prin moştenire de către SMI. In conditiile in care nu a detinut in proprietate imobilul din strada Tăbăcari nr. 5 nu avea cum să acapareze o parte din terenul persoanei vătămate si, in consecintă, nu a savarsit infracţiunea de tulburare de posesie.
A mai sustinut recurentul că judecarea cauzei la prima instanţă s-a făcut fără citarea sa , sustinand ca domiciliază in Buzau str. Vişeu nr. 2 .
In sustinerea recursului a depus după actul de identitate .
Recursul este nefondat.
Prin plangerea formulată la data de 18.03.2009 persoana vătămată PES a invederat că făptuitorii MM si SR au ridicat constructii pe terenul său, incălcând linia despărţitoare a proprietăţilor lor invecinate.
Cu ocazia cercetarii la fata locului efectuata de către organele de politie , persoana vatamata a mentionat ca SR i-a ocupat o suprafata de 60 m.p. din proprietatea sa prin construirea unei anexe gospodaresti si i-a deteriorat terenul prin saparea unei canalizări , in timp ce făptuitorul MM i-a distrus un numar de 10 pomi fructiferi si gardul din scandura ce despărtea cele două proprietăţi. La această cercetare a fost prezent făptuitorul MM care a pretins că detine acte pentru terenul in litigiu si nu a permis accesul organelor de politie pentru a fi efectuată cercetarea la fata locului.
Fiind audiat , făptuitorul SR a declarat că imobilul din str. Tăbăcari nr. 5 a fost dobândit de fosta sa sotie SM , decedată ulterior , iar in prezent proprietatea este detinuta de fiica fostei soţii SMI
Prin referatul din 10.06.2009 , Politia municipiului Buzău a propus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi făptuitori pentru comiterea infracţiunii de tulburare de posesie sub considerentele că fapta este de natură civilă.
Parchetul de pe langa Judecatoria Buzau a confirmat la data de 22.07.2009 propunerea de neincepere a urmăririi penale pentru infracţiunile de tulburare de posesie si distrugere prevăzute de art. 220 alin.1 si art. 217 alin.1 Cod penal .
Organele de urmarire penala nu au efectuat alte cercetari in afara de audierea persoanei vătămate , a făptuitorilor , a efectuat o cercetare la fata locului si a luat in considerare actele de proprietate si alte inscrisuri depuse la dosarul cauzei.
In mod judicios prima instanta de judecată a considerat că organele judiciare nu au manifestat rol activ si nu au lămurit cauza sub toate aspectele pe baza de probe.
Potrivit art. 62 Cod procedura penala , in vederea aflării adevarului , organul de urmarire penala si instanta de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele pe baza de probe , iar acestea din urma nu au o valoare mai dinainte stabilită , urmand ca aprecierea fiecarei probe sa se facă in urma examinării tuturor probelor administrate .
Organele de urmarire penala au considerat că faptele nu sunt de natura penala , numai in baza inscrisurilor si actelor de proprietate depusă de persoana vătămată şi făptuitor .
Persoana vătămată a sesizat organele judiciare cu savarsirea unor infractiuni de distrugere si tulburare de posesie . Aceste fapte presupun comiterea unor acte materiale care pot să fie probate prin orice mijloc de probă, inclusiv declaratii de martori ori expertiză tehnica judiciară , asa cum a apreciat instanta de fond. Organele de urmărire penala au analizat numai inscrisurile mentionate si au ajuns la concluzia ca litigiul este de natură civilă .
In baza principiului oficialităţii procesului penal , organele de anchetă pot si sunt obligate să efectueze şi alte probe, decât cele propuse de către persoana vătămată si făptuitor .
In mod judicios prima instanţă de judecată a mentionat probele care trebuie administrate de organele judiciare in vederea aflării adevarului si stabilirii faptelor pentru care persoana vătămată a formulat plângere.
Cât priveşte motivul de recurs in sensul că făptuitorul SR nu a fost citat la adresa din actul de identitate unde isi are domiciliul , respectiv strada Vişeu nr.2 din municipiul Buzău, din probele administrate a rezultat că acesta locuieste efectiv in imobilul fiicei sale SM din str. Tăbăcari nr. 5, aceasta din urma fiind plecată din localitate.
Asa fiind , raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul urmează să respingă recursul ca nefondat potrivit dispozitiilor art. 385 alin.1 pct.1 lit. b Cod procedura penala.
In baza art. 192 alin.2 din acelaşi cod va obliga recurentul la 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de făptuitorul SR , împotriva sentinţei penale nr.882/5.11.2009 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul penal nr.8523/200/2009.
Obliga recurentul la 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica astazi 22.01.2010
