Când se constată că plângerea împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmării penale nu a fost făcută cu respectarea procedurii prev.în art.278 Cod pr- penală, fiind adresată instanţei de judecată aceasta trebuie respinsă ca inadmisibilă.
Prin sentinţa penală nr.254 din 07.10.2004, Tribunalul Mureş a dispus scoaterea de pe rol a cauzei având ca obiect plângerea formulată de partea vătămată H.P.şi a dispus trimiterea dosarului la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că prin plângerea formulată la data de 17.07.2005 petiţionarul H.P. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, dată în dosarul nr.571/2004 , prin care s-a dispus confirmarea propunerii de neîncepere a urmării penale faţă de făptuitorii K.V., K.M. şi K.A. cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Faptul că partea vătămată s-a adresat direct instanţei în termenul în care plângerea trebuia depusă la procuror, trebuie interpretat ca o greşită îndreptare a plângerii , care impune instanţei, în baza rolului activ, să trimită plângerea la primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs parchetul care arată că s-a făcut o apreciere greşită a disp.art.278, 278/1 Cod pr.penală.
Recursul este fondat.
Aşa cum rezultă din art.278 alin.1 Cod pr.penală, legiuitorul a prevăzut o etapă procesuală obligatorie , în sensul că plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel ori procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă ICCJ. Potrivit art.278/1 alin.1 Cod pr.penală sesizarea instanţei de judecată este admisibilă numai după respingerea plângerii făcute conform art.275-278 Cod pr.penală împotriva rezoluţiei sau ordonanţei date de procuror.
Prin urmare , din interpretarea acestor provederi legale rezultă că introducerea plângerii la procurorul ierarhic superior constituie o condiţie prealabilă obligatorie de exercitare a procedurii reglementate în art.278/1 Cod pr.penală, plângerea la instanţă formulată cu omiterea etapei menţionate fiind inadmisibilă.
În consecinţă, recursul parchetului a fost admis, s-a casat integral hotărârea atacată şi în rejudecare s-a respins ca inadmisibilă plângerea petentului.
Notă: Prin decizia nr.13 din 21.11.2005 a ICCJ – Secţiile Unite, s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ şi s-a stabilit ca plângerea adresată direct instanţei de judecată fără procedura prealabilă a procedurii prev.de art.278 Cod pr.penală este inadmisibilă.
Această decizie este obligatorie potrivit disp.art.414/2 alin.2 Cod pr.penală.
