R O M A N I A
TRIBUNALUL PENTRU MINORI
SI FAMILIE BRASOV
DECIZIA PENALA NR. 19/R
Sedinta publica din data de 03 martie 2010
Cu participarea prim – procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov
Pentru astazi fiind amanata pronuntarea asupra cauzei penale de fata, care s-a dezbatut in sedinta din data de 02.2010, pentru cand partile prezente au pus concluzii in sensul celor consemnate prin incheierea de sedinta din acea data, care face parte integranta din prezenta, iar instanta, din lipsa de timp pentru deliberare, a amanat pronuntarea pentru data de 03.2010.
Dezbaterile in prezenta cauza penala au fost inregistrate in conformitate cu dispozitiile art. 304 Cod procedura penala.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare, se constata lipsa partilor.
Procedura este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei, dupa care,
TRIBUNALUL,
Constata ca prin sentinta penala nr .12.2009 a Judecatoriei Zarnesti, in temeiul art. 278? alin. 8 lit. a C.pr.pen. a fost respinsa plangerea formulata de L.D. impotriva Rezolutiei Parchetului de pe langa Judecatoria Zarnesti din data de .12.2008, dosar /2008, privind pe N.A., iar in temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. a fost obligat petentul L.D. la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut petentul L.D. a formulat plangere impotriva rezolutiei de scoatere de sub urmarire penala si aplicare a unei sanctiuni cu caracter administrativ pronuntata de Parchetul de pe langa Judecatoria Zarnesti la .12.2008 in dosarul nr./2008 in ceea ce-l priveste pe N.A..
In motivarea plangerii petentul a aratat ca a fost victima unei infractiuni de vatamare corporala din culpa comisa de partea interesata N.A., autor fata de care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ in conditiile administrarii incomplete a probelor in cauza si a interpretarii gresite a probelor administrate.
Analizand rezolutia impotriva careia s-a formulat plangerea, ca si lucrarile dosarului de urmarire penala, instanta a constatat ca petentul a formulat plangere prealabila impotriva partii interesate N.A. pentru comiterea infractiunii prevazuta de art 184 alin 1 si 3 cod penal, constand in faptul ca partea interesata l-a accidentat pe petent cu masina pe care o conducea, producandu-i leziuni a caror vindecare a necesitat 14-15 zile ingrijiri medicale.
Cu privire la faptele reclamate parchetul a emis o rezolutie de scoatere de sub urmarire penala si aplicare a unei sanctiuni cu caracter administrativ, apreciind ca fapta reclamata nu prezinta pericolul social al unei infractiuni.
In esenta parchetul a retinut ca fapta reclamata este lipsita de pericol social datorita modului concret de savarsire, fiind vorba de un acrosaj cu portiera spate a masinii partii interesate, la viteza foarte redusa la iesirea dintr-o curte, inainte de a intra pe sosea.
Instanta de fond a retinut ca solutia pronuntata de parchet si temeiul acesteia sunt corecte, retinand cu privire la starea de fapt ca intra-adevar petentul a fost acrosat cu o componenta a vehiculului condus de partea interesata in momentul cand aceasta a parasit o curte si a virat spre stanga pentru a intra pe sosea, fapt confirmat de martorii oculari audiati in cursul urmaririi penale, din declaratiile petentului rezultand ca a fost acrosat cu portiera din spate a vehiculului.
Pozitionarea contuziei descrisa in certificatul medico-legal depus la dosar pe partea anterointerna a genunchiului stang, dovedeste ca petentul stationa cu fata spre vehiculul care l-a acrosat.
In atare conditii, instanta de fond a considerat ca la producerea evenimentului a contribuit chiar petentul care stationa pe carosabil, din declaratia martorului N.S., rezultand ca petentul era pozitionat astfel incat putea observa vehiculul care intra pe carosabil si nu a intreprins nici o masura pentru a elibera carosabilul astfel incat sa permita vehiculului sa efectueze manevra in siguranta. Conducatorul auto, partea interesata, de asemenea l-a observat pe petent, fapt ce rezulta din declaratia acestuia, a trecut pe langa acesta, dar partea din spate a vehiculului l-a acrosat pe petent, fapt explicabil prin traiectoria unei elipse cu raza mai mica pe care o urmeaza rotile amplasate pe axul spate al masinii fata de rotile din fata ale vehiculului, situatie pe care orice conducator auto ar trebui sa o cunoasca. Aceasta lipsa de prevedere sau dexteritate este culpa de care a dat dovada soferul cand a efectuat manevra de virare spre stanga fara sa aiba in calcul traiectoria diferita a rotilor din spate fata de cea a rotilor din fata ale vehiculului pe care il conducea, lipsa de prevedere care a facut posibila acrosarea petentului care stationa pe carosabil. Este necontestat faptul ca deplasarea vehiculului s-a facut cu o viteza redusa.
Fapta in sine insa, fata de contextul in care a fost comisa respectiv culpa asociata a celor implicati in eveniment, viteza mica a vehiculului, vatamarea de o gravitate foarte redusa, practic fiind vorba de o contuzie, nu justifica insa aplicarea unei sanctiuni de natura penala, organele de urmarire penala facand o corecta apreciere a tuturor elementelor care conditioneaza angajarea raspunderii penale, cu consecinta pronuntarii unei solutii juste in cauza.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs petentul L.D., pe care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie si a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei recurate, desfiintarea rezolutiei si a ordonantei ca netemeinice si nelegale, inceperea urmaririi penale si efectuarea cercetarilor necesare, punerea in miscare a actiunii penale si apoi trimiterea in judecata a lui Nistor Marius Alin si pentru savarsirea infractiunii prevazuta si pedepsita de art 184, alin 1 si 3 C. pen si dispozitiile art 89 din OUG nr 195/2002.
In motivarea recursului declarat, petentul a aratat ca organele de cercetare penala nu au administrat toate probele in vederea stabilirii adevarului, dand dovada de reala partinire si desi a avut aparator in faza ce cercetare penala, acesta nu a putut sa participe la cercetare pentru ca nu a fost anuntat de organele de cercetare penala cand au indeplinit acte procesuale.
In speta nu au fost audiati toti martorii care au luat la cunostinta despre incident, probele administrate au fost apreciate in mod gresit cu atat mai mult cu cat persoana cercetata recunoaste producerea incidentului, iar solutia se fundamenteaza doar pe declaratia persoanei cercetate, fara a avea in vedere celelalte depozitii de martori si fara a avea in vedere numarul mare de ingrijiri medicale care au fost necesare pentru vindecarea sa.
In final, petentul a aratat ca nici organul de cercetare penala si nici instanta de fond nu s-au pronuntat cu privire la latura civila a cauzei.
Examinand actele si lucrarile dosarului in raport de recursul declarat, instanta retine ca acesta este nefondat.
Astfel, instanta de fond a retinut in mod corect din probele administrate in cauza ca s-a conturat cu exactitate starea de fapt, respectiv petentul a fost acrosat cu o componenta a vehiculului condus de partea interesata in momentul cand aceasta a parasit o curte si a virat spre stanga pentru a intra pe sosea, fapt confirmat de martorii oculari audiati in cursul urmaririi penale, aspect care se coroboreaza si cu declaratiile petentului care a aratat ca a fost acrosat cu portiera din spate a vehiculului. In cauza a rezultat ca au fost ascultati toti martorii care au vazut incidentul, (N S, A D) iar declaratiile lor au fost coroborate cu cele ale partilor implicate. S-a intocmit de asemenea schita locului accidentului, s-au depus la dosar actele medicale privind starea de sanatate a petentului si raportul de constatare medico legala, buletinul de analiza toxicologica a alcoolemiei conducatorului auto. In aceste imprejurari sunt nefondate criticile recurentului care a aratat ca nu au administrat toate probele in vederea stabilirii adevarului, nu au fost audiati toti martorii care au luat la cunostinta despre incident
iar organele de cercetare penala au dat dovada de reala partinire.
In ceea ce priveste participarea aparatorului petentului la intocmirea actelor de cercetare penala, instanta retine ca organul de cercetare penala nu are obligatia instituita prin lege de a-l instiinta pe aparator cu referire la ce acte urmeaza sa indeplineasca, insa aparatorul are dreptul, potrivit art 173 C. pr. pen sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala care implica audierea sau prezenta partii careia ii asigura apararea si poate formula cereri si depune memorii. Din actele dosarului nu rezulta ca aparatorului petentului i-ar fi fost obstructionat in vreun fel exercitarea dreptului la aparare astfel cum este reglementata in dispozitiile articolului mentionat.
In ceea ce priveste solutia aplicata in cauza, raportat la starea de fapt expusa, si la dispozitiile art 18/1 C. pen potrivit carora nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, se considera ca aceasta este temeinica si legala.
Cu referire la critica recurentului constand in aceea ca nici organul de cercetare penala si nici instanta de fond nu s-au pronuntat cu privire la latura civila a cauzei se retine ca procurorul solutionand cauza prin ordonanta potrivit art 249 C. pr. pen trebuie sa se pronunte doar cu referire la latura penala a cauzei. In continuare, instanta de judecata solutionand plangerea potrivit art 278 /1C. pr. pen pronunta una din solutiile prevazute de art 278/1, alin 8C. pr. pen. In cauza, instanta de fond in mod intemeiat a adoptat solutia reglementata de art 278/1 alin 1 lit a C. pr. pen si a respins plangerea formulata de petent impotriva rezolutiei si a ordonantei procurorului, neavand la acel moment procesual potrivit dispozitiilor legale enuntate mai sus, nici un temei legal pentru a analiza pretentiile civile ale petentului.
Pentru toate aceste considerente, instanta in baza art 385/15pct 1 lit b C. pr. pen urmeaza sa respinga recursul declarat de petentul recurent L.D. impotriva sentintei penale nr..12.2009 a Judecatoriei Zarnesti, pronuntata in dosarul penal /338/2009, pe care o va mentine.
In baza art 192, alin 2 C. pr. pen petentul recurent L.D. va fi obligat sa plateasca statului 30 de lei cheltuieli de judecata in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petentul recurent L.D. impotriva sentintei penale nr..12.2009 a Judecatoriei Zarnesti, pronuntata in dosarul penal /338/2009, pe care o mentine.
In baza art 192, alin 2 C. pr. pen obliga pe petentul recurent L.D. sa plateasca statului 30 de lei cheltuieli de judecata in recurs.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi 03.2010.
