Plângere împotriva soluţiei date de procuror


Obiect: plângere împotriva soluţiei date de procuror

Sentinţa penală nr. 89/18.03.2010

Prin petiţia înregistrată la această instanţă, petentul X. a formulat plângere împotriva ordonanţei adoptată de procuror la data de 14.04.2009 în dosarul de urmărire penală al Parchetului de pe lângă Judecătorie, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Y. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală , prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal şi neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni.

În motivarea plângerii, petentul arată că soluţia procurorului este netemeinică şi nelegală, s-a reţinut că leziunile pe care le-a suferit s-au produs prin cădere, avându-se în vedere depoziţiile martorilor A. şi B. şi menţiunile certificatului medico-legal; împotriva celor doi martori a formulat însă plângere pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, de asemenea, cele reţinute în actul medico-legal constituie doar o ipoteză şi nu se stabileşte fără niciun dubiu că leziunile traumatice s-au produs prin cădere, şi nu prin lovire cu corp dur, ambele ipoteze fiind posibile.

Plângerea a fost formulată în termen legal.

Intimatul a solicitat respingerea plângerii şi menţinerea ordonanţei atacate.

Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, instanţa reţine următoarele :

La data de 14.11.2008, X. a depus plângere penală împotriva lui Y. pentru faptul că la data de 30.10.2008 a fost lovit cu o furcă peste mână de către acesta, suferind o fractură pentru care a necesitat 45-50 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Procurorul a reţinut că între părţi există o stare conflictuală mai veche, la data de 30.10.2008 între părţi a avut loc un schimb de replici, însă aceştia s-au aflat la o distanţă de câţiva metri unul de celălalt, iar partea vătămată, mergând spre poarta de la locuinţa sa, s-a împiedicat şi a căzut pe marginea unui şanţ betonat, ocazie cu care şi-a fracturat mâna dreaptă.

Această situaţie de fapt a fost reţinută pe baza depoziţiilor martorilor audiaţi în cauză şi avându-se în vedere menţiunile certificatului medico-legal nr. xxxx/31.10.2008, dar şi precizările făcute de SML Piatra Neamţ prin adresa nr. yyy/02.02.2009.

Astfel, martorii A. şi B. au declarat la urmărirea penală (filele 20, 21 d.u.p.) că la data respectivă lucrau la acoperişul unei construcţii, au auzit că între Z. şi un bărbat mai în vârstă a existat o ceartă şi că acel bărbat „s-a întors din drum şi a căzut în şanţ”.

Aceşti martori însă au declarat mincinos, motiv pentru care prin ordonanţa din data de 29.01.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.Neamţ, aceştia au fost sancţionaţi cu amendă administrativă pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 Cod penal.

De asemenea, martorul C., în declaraţia iniţială, menţionează că l-a văzut pe X. că „fugea spre locuinţă, rostogolindu-se în şanţ”, însă ulterior revine asupra acestei declaraţii, menţionând că nu a spus adevărul şi că la data de 30.10.2008 l-a văzut pe Y. că „se deplasa cu o furcă în mână din faţa grădinii lui pe stradă, către o căruţă răsturnată în şanţ.

Iată deci că o parte din martorii audiaţi la urmărirea penală, şi ale căror depoziţii au fost avute în vedere de procuror la adoptarea soluţiei, au deformat adevărul.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că se impune completarea acestui mijloc de probă, respectiv declaraţii de martor.

Instanţa mai reţine, de asemenea, că menţiunile făcute de SML Neamţ sunt doar nişte ipoteze, respectiv că leziunile traumatice prezentate de petent şi consemnate în certificatul medico-legal nr. xxxx se puteau produce prin lovirea victimei care se apăra cu antebraţul, cu corp dur, cât şi prin cădere şi lovire de corp dur; deci ambele situaţii sunt posibile.

Pentru stabilirea cu certitudine a mecanismului producerii leziunilor traumatice suferite de petent, se impune efectuarea unei expertize medico-legale, care, pe baza unor acte medicale, să stabilească acest mecanism.

În cauză, se impune administrarea mijloacelor de probă mai sus menţionate, pentru aflarea fără dubiu a adevărului.

În consecinţă, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, este necesară redeschiderea urmăririi penale şi administrarea tuturor probelor necesare aflării adevărului.

În baza art. 278 alin. 8 lit. b Cod procedură penală, instanţa va admite plângerea, va desfiinţa ordonanţa atacată şi va trimite cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale faţă de intimatul Y., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 Cod penal.