Prin sentinţa penală nr. 1040/01.09.20055 pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 3098/2005 s-a dispus, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a Cod pr. penală, respingerea plângerii formulate de petentul O.I., împotriva rezoluţiei cu nr. 851/P/2005 din 26.04.2005 şi a rezoluţiei cu nr. 549/II/2/2005 din 09.06.2005 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani6, care au fost menţinute.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termenul legal, au declarat recurs petenţii O. I. şi O. C., soţi, ambii recurenţi semnând declaraţia de recurs.
Prin decizia penală nr. 1174/25.10.20057 Tribunalul Iaşi a admis recursurile declarate de petenţii O.I. şi O.C. împotriva sentinţei penale nr. 1040/01.09.2005 a Judecătoriei Paşcani, sentinţă care a fost casată integral, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond. S-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c Cod pr. pen. şi a cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 21 şi pct. 2 Cod pr. pen..
Pentru a decide astfel tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 15.03.2005, numiţii O.I. şi O.C., soţi, s-au adresat cu o plângere penală Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani.
Cu privire la faptele reclamate, Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani a dispus prin rezoluţia din 26.04.2005 dată în dosarul nr. 851/P/2005 neînceperea urmăririi penale faţă de mai multe persoane. Plângerea, prin care se contestă această soluţie, adresată prim-procurorului de către O.I. a fost respinsă prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani nr. 549/II/2/2005 din 09.06.2005.
La data de 12.07.2005, petentul O.I. s-a adresat Judecătoriei Paşcani cu o plângere prin care contestă ultima soluţie dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 851/P/2005. Această plângere, deşi este formulată doar de O.I., este semnată, în clar, doar de soţia sa, O.C.. Deşi prima instanţă trebuia să clarifice aceste inadvertenţe ce ţin de legala sesizare a sa, nu a făcut-o.
Cu alte cuvinte, prima instanţă nu a stabilit indubitabil (prin citarea şi interpelarea/audierea numiţilor O.I. şi O.C. ori în alt mod): a) cine, dintre soţii O., a formulat plângerea cu care a fost investită; b) dacă ambii au înţeles sau nu să introducă acea plângere şi deci, dacă plângerea este regulat introdusă, inclusiv, din punctul de vedere al respectării termenului de 20 de zile (prevăzut de art. 2781 Cod pr. pen.). S-a arătat că aceste clarificări se impuneau cu atât mai mult cu cât majoritatea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de recurenţi se refereau la amândoi, iar plângerea adresată parchetului fusese formulată de ambii.
S-a dispus ca, în rejudecare, prima instanţă să o citeze şi pe petenta O. C. şi să clarifice care dintre soţii O. a formulat plângerea cu care a fost investită, urmând să verifice (prin solicitarea de relaţii de la parchet, cât şi de la petenţi) şi dacă s-a respectat termenul de 20 de zile prevăzut de art. 2781 alin. 1 Cod pr. pen. de formulare a plângerii.
NOTĂ:
În sensul legalei sesizări a instanţei a se vedea şi decizia în interesul legii a Î.C.C.J. – Secţiile Unite, obligatorie, cu nr. XIII din 21 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 119 din 8 februarie 2006, şi dată în aplicarea dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură penală. Prin această decizie s-a decis că:
„Plângerea adresată direct instanţei de judecată, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, fără ca acestea să fie atacate, în prealabil, conform art. 278 din Codul de procedură penală, la procurorul ierarhic superior, este inadmisibilă”.
În motivarea acestei decizii s-a arătat că rezolvarea plângerii formulate în temeiul art. 275-278 din Codul de procedură penală de către prim-procurorul parchetului… constituie o procedură obligatorie, care trebuie parcursă de persoana vătămată şi de orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate înainte de a formula plângerea în faţa instanţei împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată. Şi „cum dispoziţiile relative la sesizarea instanţei sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute conform art. 197 alin. 2 din Codul de procedura penală, plângerea adresată direct instanţei de judecată împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecata, fără ca acestea sa fie atacate în prealabil, în temeiul dispoziţiilor art. 278 din acelaşi cod, la procurorul ierarhic superior, este inadmisibilă, în acest caz fiind încălcate dispoziţiile relative la sesizarea instanţei.”
