. Plângerea contra actelor procurorului. Competenţa de soluţionare.
Plângerea împotriva măsurilor luate sau a
actelor efectuate de procuror ori efectuate pe
baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de
prim-procurorul parchetului sau, după caz, de
procurorul general al parchetului de pe lângă
curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
(Curtea de Apel Piteşti – decizia penală
nr.478/R/04.09.2007).
Prin sentinţa penală nr.103/F din 30.05.2007, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, s-a respins ca nefondată
plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei dată la 22.02.2007 în dosarul nr.1145/P/2007 de Parchetul de pe
lângă Tribunalul Vâlcea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a apreciat că soluţia propusă de neîncepere a urmăririi penale faţă de
agentul de poliţie este legală şi temeinică întrucât, în sarcina acestuia, nu poate fi reţinută vreo infracţiune.
Împotriva sentinţei a formulat recurs petiţionarul care a susţinut că agentul de poliţie se face vinovat de
săvârşirea infracţiunilor imputate.
Prin decizia penală nr.478/R/04.09.2007, Curtea de Apel Piteşti a admis recursul formulat de petiţionar, a
casat sentinţa şi a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea pentru rezolvarea plângerii formulate de
petiţionar împotriva rezoluţiei din 22.02.2007 de către prim procuror, conform art.278 Cod procedură penală.
Curtea, ţinând cont că plângerea trebuie rezolvată de către prim procurorul Parchetului de pe lângă
Tribunalul Vâlcea, a apreciat ca nelegală hotărârea primei instanţe.
Aceasta, deoarece, în cauză, plângerea a fost rezolvată de către procurorul şef al secţiei urmărire penală şi
criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea.