JUDECĂTORIA MANGALIA
SENTINŢA PENALĂ NR. 183/P DIN DATA DE 09.05.2007
Plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 Cod procedură penală. Scopul procesului penal. Cheltuieli judiciare.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 830/254 din 10.04.2007 petentul H.P. a formulat plângere împotriva ordonanţei nr. 3/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu el este cel vinovat de săvârşirea faptei întrucât nu a plecat de foarte mulţi ani din localitatea de domiciliu, unde are gospodărie şi un copil cu handicap de gradul I.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În susţinerea acesteia petentul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri care, fiind pertinentă şi utilă, a fost admisă de instanţă.
Din oficiu, instanţa a dispus ataşarea dosarului nr. 3/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia.
Analizând plângerea dedusă judecăţii, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului de urmărire penală şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa constată următoarele:
Petentul H.P. a fost cercetat în dosarul nr. 3/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) din Codul penal şi de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) din Codul penal.
Prin ordonanţa din 15.02.2007 dată de procuror în acest dosar s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului pentru săvârşirea celor două infracţiuni şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, respectiv amenda în cuantum de 150 de lei.
În sarcina acestuia s-a reţinut că, în seara zilei de 27.12.2006, a pătruns în curtea părţii vătămate S.A., intrând pe poarta neasigurată, a forţat uşa de la intrarea în locuinţă, iar din casă a sustras mai multe bunuri pe care le-a pus într-o geantă.
Întrucât era în stare de ebrietate, s-a mai arătat în ordonanţă, autorul sustragerii s-a culcat în locuinţa părţii vătămate unde a fost găsit de aceasta şi predat paznicului de noapte al localităţii, care l-a predat, la rândul lui, poliţiei.
Soluţia dată de procuror a fost comunicată petentului, iar împotriva ordonanţei nr. 3/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia acesta s-a adresat cu plângere prim – procurorului arătând că nu are nicio legătură cu acest furt, că o altă persoană, pe nume M G, se foloseşte de identitatea lui, că această persoană este finul său şi are buletinul la Poliţia Cristeşti unde mai este cercetată pentru alte fapte, că s-a mai folosit şi în alte împrejurări de identitatea sa şi că are rude în Comana, şi anume pe fraţii lui, M C şi MV, care îl ascund.
Plângerii adresate prim – procurorului i-au fost anexate o copie a actului de identitate al petentului şi o fotografie a pretinsului autor al faptelor.
Prin rezoluţia din 20.03.2007 a prim – procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia s-a respins plângerea petentului cu motivarea că sancţiunea cu caracter administrativ care i-a fost aplicată este temeinică.
Examinând plângerea formulată de petent, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului de urmărire penală, instanţa constată că există indicii temeinice că o altă persoană este autorul infracţiunilor de furt calificat şi violare de domiciliu săvârşite în seara zilei de 27.12.2006, în dauna părţii vătămate S.A..
Astfel, printre actele şi lucrările dosarului de urmărire penală nr. 3/P/2007 nu există şi o copie a actului de identitate al persoanei surprinse în locuinţa părţii vătămate S.A., iar identitatea acesteia a fost stabilită prin verificări în evidenţele Prefecturii Botoşani, probabil pe baza datelor de identitate furnizate de această persoană.
Examinând comparativ fotografia judiciară din dosarul de urmărire penală cu fotografia din actul de identitate anexat de către petent plângerii adresate prim – procurorului, instanţa constată că nu există o asemănare între fizionomia persoanei surprinse la locul faptei şi fizionomia petentului H.P..
Dimpotrivă, o astfel de asemănare există între persoana din fotografia judiciară aflată în dosarul de urmărire penală şi persoana din fotografia anexată de petent plângerii adresate prim – procurorului (executată, însă, în anul 1992), despre care acesta susţine că se numeşte M G şi că este finul părinţilor săi.
În aceste condiţii, pentru a se respecta scopul procesului penal, astfel cum este definit de dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Codul de procedură penală, precum şi principiul aflării adevărului instituit de art. 3 din acelaşi act normativ, instanţa apreciază că este necesar ca organele de urmărire penală să desfăşoare următoarele activităţi:
– se va proceda la reaudierea persoanei surprinse în locuinţa părţii vătămate S.A., faţă de susţinerile petentului în sensul că acea persoană se numeşte M. G., că este finul părinţilor săi şi se foloseşte de identitatea lui.
– se va stabili identitatea reală a persoanei surprinse în locuinţa părţii vătămate S.A. prin orice mijloace legale, inclusiv prin emiterea unei adrese către Poliţia comunei Cristeşti, pentru a se solicita actul de identitate al numitului M.G., faţă de susţinerile petentului în sensul că acest document se află reţinut la această instituţie.
– se vor identifica numiţii M C şi M V, despre care petentul susţine că sunt fraţii adevăratului autor al faptei, şi vor fi audiaţi pentru stabilirea identităţii reale a persoanei surprinse în locuinţa părţii vătămate S.A..
– se vor extinde cercetările faţă de persoana surprinsă în locuinţa părţii vătămate S.A. şi cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 din Codul penal, în măsura în care se va stabili că identitatea reală a acesteia este cea indicată de petent.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b) din Codul de procedură penală instanţa va admite plângerea formulată de petentul H.P., va desfiinţa ordonanţa nr. 3/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia şi va trimite cauza procurorului pentru redeschiderea urmăririi penale şi desfăşurarea, de către organele de urmărire penală, a activităţilor menţionate anterior.
În temeiul art. 192 alin. (3) din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză rămân în sarcina acestuia.
Totodată, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea petentului privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate de acesta în cauză întrucât, din examinarea biletelor de călătorie depuse de acesta la dosar, instanţa constată că acestea au fost gratuite, iar petentul nu a făcut dovada suportării vreunei cheltuieli în legătură cu prezentul litigiu.
