DREPT PENAL
Plângere în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor parchetului de netrimitere în judecată cnf. art. 2781 c.pr.pen.
Judecătoria Horezu
Sentinţa penală nr. 276 din 3 noiembrie 2009
Prin plângerea formulată de petenta C.L. domiciliată în Rm Vâlcea, str. Mihai Viteazul , nr.4, bl.7, sc. B,et.2. ap.12., jud. Vâlcea, înregistrată la această instanţă sub nr. dosar 1253/241/2009, a-a solicitat desfiinţarea rezoluţiilor din 2 febr.2009 şi din 12 martie 2009 şi trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale.
În motivare, s-a arătat că, în mod greşit, procurorul a confirmat propunerea organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală faţă de intimatul B.G. , deoarece acesta şi-a recunoscut fapta şi a fost de acord să o despăgubească.
Instanţa, analizând plângerea petentei a reţinut următoarele:
Petenta C.L. s-a adresat cu plângere la Poliţia Horezu, prin care a arătat faptul că deţine un teren de circa 7000 mp., pe raza oraşului Horezu, sat Romani de Jos, pct.”Vatra Satului” şi de pe acest teren, la mijlocul lunii ianuarie 2008, intimatul B.G., i-a tăiat , ilegal şi însuşit 8 arbori de esenţă anine şi a solicitat a se efectua cercetări faţă de acesta.
Petenta a anexat plângerii, certificatul de moştenitor nr.254 din 25.02.1983, din care rezultă că după urma autoarei C.E., printre alte terenuri, a rămas şi cota de ? din terenul în suprafaţă de 15000 mp., pe raza oraşului Horezu, sat Romani de Jos, cuprins între drum, un alt drum, F.M., apa Romani, iar printre moştenitori a rămas şi petenta cu cota de ?.
De asemenea, petenta a anexat un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.844/268 din 18.12.1959, din care rezultă că tatăl petentei C.I., a cumpărat un teren de 3140 mp., situat în vatra satului Romanii de Jos şi din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.418/297 din 31 mai 1957, rezultă că tatăl pârâtei C.I., a cumpărat un teren de 7500 mp. situat în vatra satului Romanii de Jos, cu vecinii: Răsărit – pârâul Romani şi drumul dintre loturi, la Apus cu A.M., la Mzi cu I.M. şi la Mn cu M.A. de la numitul M.M.
Organele de cercetare penală au efectuat o cercetare la faţa locului în data de 12.02.2008 ( fila 10) şi au constatat că terenul intimatului B.G. se învecinează pe latura de sud cu cel al petei C.L. şi râul Bistricioara, ce desparte cele două proprietăţi şi s-au identificat un număr de 7 arbori, ca fiind tăiaţi şi intimatul a recunoscut că a tăiat aceşti arbori în luna ianuarie şi i-a transportat cu căruţa şi lemnele nu au fost marcate şi consideră că îi aparţin.
De asemenea, s-a constatat că lemnele tăiate erau amplasate pe prundul râului în număr de 5 bucăţi şi 2 bucăţi pe partea dreaptă a râului Bistricioara şi intimatul a arătat că dacă se va constata că este vinovat va suporta contravaloarea lemnelor tăiate.
Organele de cercetare penală l-au audiat pe intimat, care a arătat că deţine un certificat de moştenitor nr.15/1996, din care rezultă că tatăl său a deţinut în suprafaţă un teren de 3700 mp. în pct.”Acasă” cu vecini: drumul, Râul Romani, D.I., P.I. şi că stăpâneşte terenul din anul 2004 şi l-a trecut las rolul agricol şi că, în luna ianuarie 2008 a tăiat un număr de 7 anini, pentru foc, fiind nemarcate şi doborâte de apă.
Intimatul a anexat, certificatul de moştenitor nr.5/1996, din care rezultă că după autoarea B.M. a rămas ca masă succesorală, printre alte terenuri şi un teren de 3700 mp. în pct.”Acasă” pe raza oraşului Horezu, sat Romani de Jos, iar ca moştenitori a rămas intimatul cu cota de ? şi D.M. cu cota de ?, iar din adeverinţa de rol agricol, ( fila 14 ), rezultă că intimatul figurează la rolul agricol cu terenul din pct. „Acasă” cu terenul de 0,37 ha.
Faţă de probatoriul administrat, organele de cercetare penală, au propus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul B.G., pentru infr. prev. de art.208 al.1 C.pen., propunere ce a fost confirmată de procuror prin rezoluţia din 2.02.2009, reţinându-se că râul Romani şi-a mutat cursul către terenul intimatului şi că, arborii tăiaţi de intimat se aflau pe prundul râului şi că, în lipsa unor acte care să delimiteze cele două terenuri, nu se poate reţine vinovăţia intimatului pentru infracţiunea de furt şi că părţile pentru a-şi delimita cele două terenuri trebuie să se adreseze instanţei de judecată.
Împotriva rezoluţiei din 2.02.2009 dată în dos. 507/P/2009 petenta C.L. a formulat plângere la primul – procuror al parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, care în urma reanalizării materialului probator strâns de organele de urmărire penală, prin rezoluţia din 12 martie 2009, dată în dosar nr.295/II/2/2009, a respins plângerea petentei, reţinându-se că soluţia dată de procuror este legală şi temeinică, deoarece s-a modificat configuraţia terenului, ca urmare a schimbării cursului râului şi că, intimatul B.G. a avut reprezentarea că a tăiat şi însuşit arborii de pe terenul care-i aparţine şi că terenurile celor două părţi nu sunt delimitate.
Împotriva rezoluţiei din 2.02.2009 şi a rezoluţiei din 12.03.2009, petenta C.L. a formulat plângere la instanţă, prin care a solicitat desfiinţarea celor două rezoluţii şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimatul B.G. pentru infr. prev. de art.208 al.1 C.pen.
Instanţa, analizând materialul probator strâns de organele de urmărire penală, a reţinut următoarele:
Petenta C.L. a făcut dovada că este proprietara unui teren de circa 7000 mp., situat pe raza satului Romanii de Jos, pct.”Vatra satului” în baza certificatului de moştenitor nr.254 din 25.02.1983 şi în baza contractului de vânzare-cumpărare din 18.12.1959 şi 31 mai 1957, iar intimatul B.G. a făcut dovada că este proprietarul unui teren de 3700 mp., în pct.”Acasă”, pe raza oraşului Horezu, sat Romani de Jos, în baza certificatului de moştenitor nr.15/1996 şi adeverinţei de rol agricol nr.2585 din 18.02.2009.
Din procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 12.02.2008, rezultă că intimatul B.G. a tăiat un număr de 7 arbori esenţă anine, în luna ianuarie 2008 şi s-a stabilit că 5 arbori tăiaţi s-au aflat pe prundul râului şi 2 pe partea dreaptă a râului Bistricioara.
Intimatul a recunoscut că a tăiat cei 7 arbori esenţă anine şi i-a transportat la domiciliul său şi că, a considerat că aceşti arbori îi aparţin.
Potrivit art.200 C.pr.pen. urmărirea penală are ca obiect , strângerea probelor necesare, cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată, iar potrivit art.202 C.pr.pen., organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare, pentru aflarea adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluţionări a acesteia.
În speţă, deşi petenta a susţinut că cei 8 arbori esenţă anine au fost tăiaţi de pe terenul său, iar intimatul a recunoscut că a tăiat cei 7 arbori, însă a arătat că , aceştia se află pe terenul său, organele de urmărire penală, nu au clarificat aspectul esenţial cauzei, dacă arborii tăiaţi de intimat se află sau nu pe terenul petentei, ci s-au mulţumit să constate că cele două terenuri nu sunt delimitate şi că este necesară o acţiune civilă în instanţă şi astfel au apreciat că nu se impune începerea urmăririi penale faţă de intimatul B.G. pentru infr. prev. de art.208 al.1 C.pen.
Instanţa a apreciat , că este necesar, pentru clarificarea situaţiei de fapt, efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, care să transpună în teren actele părţilor şi să stabilească dacă arborii tăiaţi de intimat se află sau nu pe terenul petentei.
De asemenea, s-a apreciat că se impune suplimentarea probatoriului, prin audierea de martori, care să confirme , sau să infirme susţinerea petentei, respectiv modul de stăpânire a terenului din litigiu dintre părţi.
Astfel fiind, s-a apreciat că organele de urmărire penală nu au administrat toate probele, necesare pentru stabilirea situaţiei de fapt şi nu au lămurit cauza sub toate aspectele, pentru clarificarea adevărului, aşa cum prevăd disp.art.202 C.pr.pen., motiv pentru care, instanţa prin sentinţa penală 276/3.11.2009, în baza art.278 ind.1 al.8 lit.b C.pr.pen., a admis plângerea petentei, ca fiind întemeiată şi pe cale de consecinţă, a fost desfiinţată rezoluţia din 2.02.2009 şi rezoluţia din 12.03.2009, ca fiind netemeinice şi nelegale şi s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul Horezu, în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitorul B.G., pentru infr. prev. de art.208 al.1 C.pen., avându-se în vedere considerentele arătate mai sus.
În baza art.192 pct.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare în sumă de 30 lei, au rămas în sarcina statului.
1
