Săvârşirea faptei contravenţionale în condiţiile stării de necesitate


Savârsirea faptei contraventionale în conditiile starii de necesitate

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. …, contestatorul H.D a solicitat anularea procesului verbal seria CC nr. … încheiat de catre intimat.

În motivarea plângerii searata ca la data … petentul circula cu autoturismul cu nr. de înmatriculare … pe DN1, directia Brasov catre Ploiesti, fiind oprit de catre un agent de politie în apropierea localitatii Baicoi si aducându-i-se la cunostinta faptul ca a fost surprins circulând cu viteza de 164 km/h.

Petentul subliniaza faptul ca operatorul radar si agentul constatator nu sunt una si aceeasi persoana, precum si faptul ca procesul verbal în cauza nu contine nicio mentiune referitoare la ” tipul stationar sau mobil ” al aparatului.

Se mai precizeaza ca actul sanctionator nu a fost încheiat pe un formular de tip 1D, conform prevederilor legale, si nu se precizeaza în cuprinsul acestuia seria aparatului radar, numarul certificatului de omologare, numele operatorului radar si nici data si ora la care s-a realizat autosetarea aparatului respectiv.

În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001.

La ultimul termen de judecata petentul a aratat ca întelege sa-si precizeze actiunea în sensul invocarii unui singur motiv de anulare a procesului verbal, în speta starea de necesitate în care s-a aflat la momentul savârsirii faptei, datorita starii de sanatate a sotiei sale.

Sub aspect probatoriu a fost administrata proba cu înscrisuri (depuse la dosar) si proba testimoniala cu doi martori.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul verbal de contraventie … s-a retinut în sarcina petentului savârsirea la data de …, în jurul orelor 16.00, a faptei prevazute si sanctionate de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, constând în aceea ca la data respectiva contestatorul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare … pe DN1, la km 83, în afara localitatii, cu viteza de 164 km/ora (+64 km/ora). Înregistrarea a fost efectuata cu cinemometrul rutier tip Python II seria …, montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare …, astfel cum rezulta din procesul verbal aflat la fila 4 din dosar.

A fost aplicata sanctiunea amenzii contraventionale în cuantum de 540 lei si s-a luat masura tehnico-administrativa a retinerii permisului de conducere, în vederea suspendarii dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice

Analizând cauzele de nulitate a procesului verbal de contraventie care se iau în considerare din oficiu potrivit art. 16 alin. 7 si art. 17 alin. 1 teza finala din OG nr. 2/2001, instanta constata urmatoarele:

Procesul verbal contine toate mentiunile prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute de textul de lege citat, anume numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta savârsita si data comiterii acesteia, precum si semnatura agentului constatator.

În ceea ce priveste motivul de nelegalitate privind lipsa din procesul verbal a mentiunii referitoare la operatorul radar, instanta constata, verificând atestatul nr. … al A.s.p. C.D (fila 14 din dosar), ce a operat cinemometrul în cauza la data respectiva, faptul ca acesta este atestat sa instrumenteze cinemometre de tip Python II, cum este si cel în cauza. Dincolo de faptul ca niciun text de lege nu instituie obligativitatea înscrierii în procesul verbal de contraventie a numelui si a datelor de identificare a operatorului aparatului radar, lipsa acestor mentiuni, prin ea însasi, nu produce nicio vatamare contravenientei, câta vreme la dosarul cauzei se depune, de catre intimat, atestatul operatorului în cauza. În concluzie, instanta va înlatura aceasta aparare a petentului.

Instanta nu va retine nici sustinerile contestatorului conform carora procesul verbal ar fi nul pe motiv ca nu a fost întocmit de operatorul radar, acesta fiind singurul care a constatat, nemijlocit, savârsirea contraventiei.

Constatarea savârsirii contraventiilor la regimul circulatiei pe drumurile publice si aplicarea sanctiunilor corespunzatoare poate fi facuta de agentii din cadrul politiei rutiere, dar si prin mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, asa cum prevede expres art. 109 din OUG 195/2002.

Practic, în aceasta din urma situatie, constatarea datelor se realizeaza prin aceste aparate si mijloace tehnice, operatorul radar fiind cel care doar asigura manipularea continua a acestor mijloace. În niciun caz nu se poate considera ca este obligatoriu ca acest operator sa fie si cel care trebuie sa procedeze la consemnarea procesului verbal, consemnarea putând fi facuta, pe baza celor înregistrate de aparatele radar, de catre un alt agent de politie. Odata înregistrata fapta prin mijloacele omologate, agentii de politie doar procedeaza la o consemnare a datelor înregistrate de aparate.

De asemenea, vor fi înlaturate si petentului în sensul ca procesul verbal de contraventie este nul pentru ca nu a fost întocmit pe modelul 1D.

Referitor la acest aspect, instanta subliniaza ca art. 181 din RAOUG nr. 195/2002 prevede expres, asa cum a indicat si petenta, ca anexa 1D este doar un model, important fiind asadar ca în cuprinsul procesului verbal, indiferent de formularul pe care este întocmit, chiar daca ar fi scris în întregime de catre organul constatator, pe o coala alba de hârtie, sa cuprinda datele esentiale care apar în modelul din Anexa la Regulament, ceea ce s-a realizat în cauza, asa cum observa instanta din compararea procesului verbal ce face obiectul cauzei (fila 4 din dosar) cu modelul 1D din actul normativ.

Nerespectarea stricta a dispozitiilor textului de lege anterior citat ar putea eventual atrage nulitatea procesului verbal numai în conditiile art. 105 alin. 2 C. Proc. Civ., adica numai daca s-ar fi facut dovada unei vatamari care sa nu fi putut fi înlaturata decât prin anularea actului.

Or, în prezenta cauza nu se constata vreo vatamare cauzata contestatorului prin necompletarea procesului verbal pe formularul model 1D, astfel ca în niciun caz nu se poate pune problema anularii acestuia pentru acest motiv.

Nu vor fi retinute nici apararile petentului conform carora nu s-a facut dovada autotestarii, pe procesul verbal nefiind înscrise data si ora efectuarii acesteia, având in vedere faptul ca, potrivit Normei de Metodologie Legala NML 021-05, Biroul de Metrologie Legala nu procedeaza la eliberarea buletinelor de verificare metrologica decât daca aparatele radar respecta dispozitiile art. 3.2.6 si anume “sa aiba o functie de autotestare care sa fie activata automat la fiecare punere în functiune a cinemometrului”.

Or, odata emis buletinul de verificare metrologica (fila 16 din dosar) rezulta ca aceasta functie, care se activeaza automat, este perfect operationala, deschiderea de catre agentii de politie a aparatelor de radar exact în fata masinilor si înregistrarea astfel a unor viteze mai mari decât cele reale fiind doar supozitii si mituri specifice anumitor site-uri de internet de profil, lipsite de orice suport tehnic. Daca ar fi fost depistate defectiuni sau dereglari functionale, acestea ar fi fost semnalate, si în consecinta functionarea cinemometrului blocata, lucru care nu s-a întâmplat, atâta timp cât intimatul a depus printul înregistrarii radar (plansa foto de la fila 13 din dosar).

Mai mult decât atât, niciun text normativ nu instituie obligativitatea efectuarii unor astfel de mentiuni în procesul verbal de contraventie, acelasi considerent fiind aplicabil si în cazul nementionarii în cuprinsul actului sanctionator a numarului certificatului de omologare a aparatului radar în cauza.

În ceea ce priveste motivul de nelegalitate constând în lipsa mentionarii în procesul verbal a ” tipului stationar sau mobil ” al aparatului radar, instanta retine ca în procesul verbal este mentionat faptul ca autoturismul pe care se afla montat aparatul radar se afla în miscare, iar din buletinul de verificare metrologica aflat la dosar rezulta ca acest aparat este omologat  pentru mausrare atât în regim stationar cât si în regim de deplasare, neexistând astfel nicio vâtâmare cauzatâ petntului pentru lipsa acestor mentiuni. De altfel, nici în acest caz nu existâ temei legal în baza caruia agentul constatator sa fie obligat sa efectueze astfel de precizari în cuprinsul procesului verbal.

Referitor la motivul de nelegalitate constând în neprecizarea seriei aparatului radar, instanta constata ca agentul constatator a consemnat numarul acestuia, modelul si numarul de înmatriculare al autoturismului pe care acesta se afla montat, astfel încât, dat fiind si buletinul de verificare metrologica de la fila 16 din dosar, cinemometrul în cauza este suficient individualizat.

Asupra situatiei de fapt, instanta retine ca aceasta nu este contestata de catre petent, care invoca în justificarea depasirii vitezei legale criza de spasmofilie în care se afla sotia sa la momentul respectiv, criza ce impunea deplasarea la un spital din Bucuresti în vederea administrarii de calciu intravenos, aceasta împrejurare constituind, în opinia sa, o stare de necesitate. 

Sub acest aspect, martora H.C, audiata la solicitarea petentului (fila 46 din dosar) a aratat ca are destul de des astfel de crize, iar uneori pentru ameliorarea acestora este nevoie de administrarea de calciu intravenos. La data savârsirii contraventiei se grabeau catre Bucuresti pentru a ajunge la un spital, în vederea aplicarii tratamentului. Din coroborarea declaratiei martorei cu cea a martorului M (fila 47 din dosar) instanta mai retine ca petentul nu a dorit sa opreasca în Ploiesti întrucât nu cunostea orasul desi martorul M ar fi putut sa-l îndrume catre un spital.

Instanta retine ca pentru a exista starea de necesitate trebuie îndeplinite cumulativ mai multe conditii: fapta contraventionala sa fie savârsita ca urmare a unui pericol neprevazut, pericolul trebuie sa fie iminent, real si inevitabil, fapta sa fie savârsita numai în scopul de a salva viata, integritatea corporala sau sanatatea faptuitorului sau a altei persoane, un bun material al sau sau al altuia ori un interes public, iar prin contraventia comisa sa nu se produca  în mod constient urmari mai grave decât cele ce s-ar fi produs daca faptuitorul nu intervenea.

În speta, instanta retine ca situatia invocata de petitionar nu se circumscrie unei stari de necesitate în sensul disp.art.11 alin.1 din OG nr.2/2001 care sa înlature caracterul contraventional al faptei savârsite întrucât nu este îndeplinita conditia ca pericolul sa fie inevitabil, adica sa nu poata fi înlaturat altfel decât prin comiterea faptei.

În acest sens, petentul ar fi avut posibilitatea sa apeleze la serviciul de urgenta 112, pentru a o transporta pe sotia sa la cel mai apropiat spital, sau ar fi putut opri într-unul din orasele din zona (spre exemplu Câmpina) pentru a merge la un spital sau o policlinica, în vederea administrarii tratamentului necesar.

Mai retine instanta, în plus, asupra acestui aspect, si faptul ca în procesul verbal, semnat de altfel de catre petent, nu este mentionat la rubrica obiectiuni decât faptul ca petentul nu a circulat cu viteza mentionata, fara a se face nicio referire la starea de sanatate a sotiei contestatorului.

În aceste conditii, din analiza plansei foto (fila 13 din dosar), buletinului de verificare metrologica nr. … (fila 16 din dosar), atestatului nr. 0139 al A.s.p. C.D (fila 14 din dosar), adresei Biroului Român de Metrologie Legala (fila 15 din dosar) si adresei IPJ – Serviciul Logistica (fila 17 din dosar), instanta constata ca la data de …, ora 16.09, autoturismul cu nr. de înmatriculare … rula cu o viteza de 164 km/ora, viteza înregistrata de aparatul radar mobil tip PYTHON II, cu seria …, montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare …, aparat omologat si verificat metrologic la data de 25.08.2008 si instrumentat de catre un operator radar atestat, în speta A.s.p. C.D, fiind astfel respectate prevederile art. 102 alin. 3 lit e  teza finala din OUG nr. 195/2002.

Pe de alta parte, în cauza nu rezulta din niciun mijloc de proba existenta unei eventuale înregistrari a vitezei autoturismului petentului, la data respectiva, contradictorie vitezei înregistrate de cinemometrul rutier în cauza, inclusiv cei doi martori audiati în cauza aratând ca la data respectiva petentul circula cu viteza mare. 

Examinând însa procesul-verbal conform competentei oferite de art. 34 alin. 1 teza finala din O.G. nr.2/2001, de a aprecia asupra sanctiunii stabilite, considera ca, fata de criteriile prevazute de art. 21 din OG nr. 2/2001, anume împrejurarile în care a fost savârsita fapta, modul si mijloacele de savârsire a acesteia, scopul urmarit, urmarea produsa, precum si circumstantele personale ale contravenientului si celelalte date înscrise în procesul-verbal, scopul punitiv al încheierii procesului verbal si al sanctionarii petentului poate fi realizat si prin aplicarea sanctiunii contraventionale principale a avertismentului. În acest sens, instanta retine ca petentul la momentul respectiv se afla într-o stare emotionala tulbure, fiind îngrijorat pentru starea de sanatate a sotiei sale, situatie de fapt pe care instanta nu o poate ignora, chiar daca nu întruneste elementele necesare calificarii ca stare de necesitate.

Desi, conform art. 102 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, fapta retinuta în sarcina petentului se sanctioneaza cu amenda contraventionala, potrivit dispozitiilor art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se poate aplica si în cazul în care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune, în speta instanta apreciind ca aceasta este masura adecvata în raport de gravitatea faptei savârsite.

Conform art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001, sanctiunea avertismentului consta în atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei savârsite, în speta periclitarea sigurantei si fluiditatii circulatiei pe drumurile publice si chiar viata, integritatea corporala si sanatatea celorlalti participanti la trafic, valori sociale pe care orice conducator auto este dator sa le respecte.

Fata de aceleasi dispozitii legale, raportat la situatia de fapt retinuta, si în conditiile art. 20 din Constitutia României conform carora legislatia nationala trebuie interpretata în concordanta cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte, iar, în situatia existentei unor neconcordante, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile, instanta apreciaza ca aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce se impune în cauza.

Astfel, desi OUG 195/2002 prevede, în cazul savârsirii faptei contraventionale ce se imputa petentului, obligativitatea aplicarii automate a pedepsei complementare a suspendarii dreptului de a conduce, instanta constata ca si aceasta sanctiune trebuie sa fie supusa unei operatiuni de individualizare în temeiul art. 5 alin. 5 care prevede ca “sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite”, text în care nu se face nici o distinctie dupa cum ar fi vorba de sanctiuni principale sau sanctiuni complementare.

De asemenea, si sanctiunile complementare trebuie supuse controlului judecatoresc conform art. 34 din OG 2/2001 si conform art. 6 si art 7 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în conditiile în care Curtea Europeana a considerat ca pâna si sanctiunea complementara a punctelor de penalizare care poate fi aplicata în materie contraventionala are caracter “penal” în sensul art. 6 din Conventie (cauza Malige c.Frantei 68/1997/852/1059, Hotarârea din 23.09.1989). Astfel, Curtea a apreciat ca sanctiunea aplicarii punctelor de penalizare, desi in dreptul francez are caracter administrativ, în plan conventional are caracter penal atâta timp cât poate sa duca, la acumularea unui anumit numar de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce. Or dreptul de a conduce este foarte util in viata de zi cu zi si în viata profesionala, astfel ca, desi aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are si un caracter punitiv similar unei sanctiuni penale.

În aceste conditii, aplicând aceleasi principii, cu atât mai mult sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce, are un caracter “penal” în sensul Conventiei, astfel ca aplicarea acestor sanctiuni nu se poate dispune automat fara a putea fi supusa controlului instantelor (Malige c. Frantei), iar instanta are dreptul, si in conditiile art. 31 din OG 2/2001, sa verifice si modul de individualizare a acestei sanctiuni.

Referitor la sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce, instanta apreciaza ca se impune mentinerea acestei sanctiuni, chiar si în cazul înlocuirii sanctiunii principale a amenzii cu cea a avertismentului.

Astfel, instanta apreciaza ca ratiunea pentru care legiuitorul a reglementat o aplicare automata de catre agentii de constatare a acestei sanctiuni în cazul contraventiei prevazute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 este aceea a pericolului ridicat pe care îl prezinta pentru ceilalti participanti la trafic fapta de a circula cu +50 km/h  peste viteza maxima legala admisa. Cu alte cuvinte, aplicarea acestei sanctiuni complementare are în special un rol preventiv si abia în al doilea rând un rol punitiv.

În aceste conditii, daca în cazul sanctiunii principale se poate avea în vedere, în cazul de fata, starea de spirit în care se afla petentul la momentul savârsirii faptei contraventionale, în cazul sanctiunii complementare însa, tocmai datorita acestui rol preventiv, circumstantele personale deosebite ale petentului nu pot prevala în fata necesitatii mentinerii sigurantei participantilor la trafic.

În consecinta, vazând si prevederile art. 34 alin. 1 din OG. nr. 2/2001, instanta urmeaza sa admita în parte plângerea si sa înlocuiasca sanctiunea principala a amenzii contraventionale, aplicate prin procesul verbal de contraventie atacat, cu sanctiunea avertismentului si sa mentina sanctiunea complementara aplicata, mentinând de asemenea si celelalte prevederi ale procesului verbal de contraventie … încheiat de catre intimat.