Prin acţiunea civilă, reclamantul BI a chemat în judecată pe pârâtul BA solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 6081,06 lei, reprezentând despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive s-a arătat că arătat că la data de 09.07.2010 a avut loc un accident rutier in care a fost implicat autoturismul marca FE având numărul de inmatriculare CJ XX …. condus de către reclamant şi autovehiculul marca P 307 cu nr. de înmatriculare CJ YY …. , condus de către pârât, care a efectuat o manevră de întoarcere, intrând în coliziune cu autovehiculul reclamantului.
S-a precizat în urma accidentului nu au rezultat vătămarei corporale, iar cei doi conducători auto au încheiat un proces verbal de constatare amiabilă, întrucât pârâtul şi-a recunoscut în totalitate vina pentru producerea accidentului şi a predat reclamantului poliţa de asigurare pentru ca acesta să îşi repare prejudiciul
Reclamantul a mai arătat că s-a prezentat la societatea SC C ASIG SA pentru a solicita repararea prejudiciului, insă cererea de despăgubire a fost respinsă, întrucât societatea de asigurare a considerat că nu se pot trage concluzii cu privire la cauzele şi împrejurările producerii accidentului.
Reclamantul a considerat că sunt îndeplinite faţă de pârâtul BA toate condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, după cum reiese din art. 998, 999 C civ, fiind necesar ca acesta să răspundă pentru prejudiciul pe care l-a cauzat.
Cu privire la cuantumul prejudiciului pretins, s-a arătat că acesta reprezintă contravaloarea reparatiei efectuate de către SC N SRL
În drept, s-au invocat prevederile art. 998-999 Cod civ.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă de timbru şi s-a achitat timbru judiciar corespunzător.
Pârâtul BA a depus întâmpinare prin care a invocat exceptia nelegalei timbrări a cererii de chemare în judecată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat admiterea în parte a cererii de chemare în judecată.
În motivare, pârâtul a arătat că la 09.07.2010 se deplasa spre satul V conducând autoturismul marca P model 307 cu numărul de inmatriculare CJ -YY –…. şi a efectuat o manevra de intoarcere a autovehiculului spre stânga, moment in care a intrat in coliziune cu autovehiculul condus de reclamant, marca FE cu numărul de inmatriculare CJ – XX ……
S-a precizat că nu au existat vătămări corporale şi a fost completat formularul tipizat intitulat constatare amiabila de accident, moment in care s-a inmanat reclamantului şi poliţa de asigurare nr. ………… din data de 21.06.2010, valabila pana in data de 20.12.2010, însă cererea de despăgubire a fost respinsa la plata de către asigurătorul S.C. C ASIG S.A., care a considerat ca este o tentativa de fraudare.
Pârâtul a afirmat că aspectele reţinute de către asigurăr nu corespund realităţii intrucat din totalitatea documentelor existente la dosarul de dauna, respectiv constatările inspectorilor, fotografiile, măsurătorile efectuate, rezulta fara putinţa de tăgada ca nu exista nicio tentativa de fraudare.
Cu privire la excepţia excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, s-a arătat că, raportat la prevederile din din Legea nr. 136/1995, cererea reclamantului trebuie sa fie indreptata împotriva asigurătorului, care prezintă garanţii de solvabilitate, fiind realizat astfel interesul public constând in despăgubirea prompta si efectiva a celor păgubiţi prin accidente rutiere.
S-a precizat că persoana răspunzătoare este citata în calitate de intervenient forţat pentru a putea formula apărări cu privire la intrunirea elementelor răspunderii delictuale, insa precizarea expresa a calităţii procesuale, care nu este aceea de parat, releva intenţia fara echivoc a legii de a nu mai permite obligarea sa directa, conjunct sau în solidar cu asigurătorul.
S-a concluzionat că in speţă calitatea procesuala pasiva aparţine exclusiv asigurătorului, iar intervenientul forţat nu poate fi obligat direct prin hotărâre judecătoreasca să o despăgubească pe reclamanta, în condiţiile existentei unei asigurări valabile.
Cu privire la pe fondul cauzei s-a solicitat admiterea in parte a cererii de chemare in judecata formulata de către reclamant in măsura in care se stabileşte potrivit inscrisurilor depuse la dosarul cauzei precum si dupa administrarea intregului probator ca prejudiciul creat este rezultatul accidentului de circulaţie din data de 09.07.2010.
Pârâtul BA a formulat cerere de chemare in garanţie împotriva S.C. C ASIG S.A. prin care a solicitat obligarea chematului in garanţie la plata sumei de 6.081,06 lei reprezentând contravaloarea reparaţiilor autoturismului FE proprietatea reclamantului BI şi obligarea chemantului in garanţie la plata cheltuielilor de judecata constând din taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu avocaţial.
Motivând cererea de chemare în garantie, pârâtul a arătat că la data de 09.07.2010, data producerii accidentului, pentru autoturismul marca P model 307, cu numărul de inmatriculare CJ – YY -….. exista incheiata asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, fiind emisă de către S.C. C ASIG S.A. poliţa de asigurare nr. …… incheiata la data de 21.06.2010, cu valabilitate din data de 21.06.2010 pana in data de 20.12.2010.
S-a afirmat că asigurătorul se subroga in drepturile si obligaţiile asiguratului si, pe cale de consecinţa, despăgubirile cuvenite părtilor civile vor fi achitate de către acesta in temeiului contractului de asigurare.
Pârâtul a precizat că în urma instrumentării dosarului de dauna de către inspectorii asigurătorului a fost emisa o adresa către păgubit in care se menţionează faptul ca asigurătorul considera ca prin inregistrarea cererii de despăgubire s-a incercat fraudarea societăţii de asigurare,
S-a menţionat faptul ca, in ipoteza stabilirii despăgubirilor de către instanţa de judecata, răspunderea asigurătorului are un caracter prioritar fata de răspunderea civila delictuala pentru fapta proprie a asiguratului prev. de art. 998-999 Cod. civ. şi, doar in situaţia in care intinderea daunelor depăşesc valoare maxima pe care o poate acorda asigurătorului in temeiul contractului de asigurare, asiguratul, in speţa paratului, va putea fi obligat la plata diferenţei.
Pârâtul a considerat că potrivit dispoziţiilor art. 49 coroborate cu cele ale art. 50 din Legea nr. 136/1995, precun şi art. 51 din acelaşi act normativ, cererea de chemare in garanţie formulată impotriva societătii de asigurare este întemeiată.
În drept, s-au invocat prevederile art. 60 – 63 Cod.pr.civ, art. 48 si următoarele si Legea nr. 136/1995.
Pârâtul a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa sa, potrivit art. 242 alin.2 Cod.pr.civ.
Cererea de chemare în garanţie a fost legal timbrată cu taxă de timbru şi s-a achitat timbru judiciar corespunzător.
Pârâta SC C ASIG SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii principale si de chemare in garanţie ca fiind netemeinice.
În motivare, pârâta a arătat că în sarcina asiguratului său nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, lipsind complementaritatea avariilor existente la autovehiculele implicate in accidentul rutier din data de 09.07.2010.
Pârâta a afirmat că în urma evenimentului rutier din data de 09.07.2010 a fost deschis dosarul de dauna …., potrivit dispoziţiilor art. 38 din Ordinul CSA nr. 5/2010. S-a menţionat faptul ca potrivit art. 5 din Ordinul CSA 21/2008, privitor la constatul amiabil „completarea si semnarea formularului Constatare amiabila de accident nu reprezintă o recunoaştere a răspunderii conducătorilor auto, ci un cumul de elemente si fapte „care care vor contribui la soluţionarea dosarelor de dauna”.
S-a susţinut că în urma propriile investigaţii cu privire la accidentul de circulaţie din data de 09.07.2010 s-a întocmit raportul de investigaţie privind cauzele si imprejurarile producerii accidentului de circulaţie de către inspectorii societăţii de asigurarea, care a concluzionat că evenimentul nu a avut loc conform celor declarate. S-a arătat în acest sens că păgubitul a suferit o lovitura foarte puternica dreapta. In schimb, privitor la zona presupus de contact al asiguratului, acesta are doar nişte zgârieturi superficiale, fara fisuri sau rupturi de material cum era normal. S-a remarcat totodată faptul ca era obligatoriu ca cele doua bări de fata să intre in contact, dar asiguratul nu prezintă urme de lovire pe bandoul de culoare neagra, si nici sub acesta, adică la inaltimea cuprinsa intre 20 si 50 cm, deşi păgubitului prezintă la această înălţime avarii serioase.
Potrivit susţinerilor din cuprinsul intâmpinării, cei doi conducători implicaţi in eveniment au avariile necomplementare si nu s-au lovit, astfel incât dosarul de dauna RA….. a fost respins la plata, domnul ~—- BI fiind informat asupra acestui aspect prin adresa nr. ….din data de 02.08.2010.
Pârâta a mai arătat că, raportat la constatările SC C ASIG SA cu privire la dinamica accidentului , se află in imposibilitatea acordării despăgubirilor, fiind aplicabile prevederile art. 45 alin.3 din Ordinul CSA 5/2010 care arata ca cererile de despăgubire se resping cand „nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele si împrejurările producerii accidentului, precum si la cuantumul prejudiciilor produse”, caz in care despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecatoresca.
Prin urmare, s-a solicitat ca dupa administrarea probatoriului in cauza sa se dispună respingerea acţiunii ca fiind netemeinica si nelegala raportat la faptul ca in sarcina asiguratului nu sunt intrunite elementele răspunderii civile delictuale.
În drept, pârâta a invocat prevederile Legii nr. 136/1995, Ordinul nr. 5/2010 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Codul de procedură civilă.
La data de 06 aprilie 2012 reclamantul BI a modificat cererea principală, în sensul că a chemat in judecată şi pe pârâta SC C ASIG SA , solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 6081,06 lei, reprezentând despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.
La data de 23 aprilie 2012 reclamantul BI a precizat cererea de chemare în judecată, aratând că a chemat in judecată in calitate de pârâtă pe SC C ASIG SA şi în calitate de intervenient forţat pe Pârâtul BA .
Prin încheierea pronunţată în sedinta publică din data de 09 martie 2012 a fost respinsă excepţia nelegalei timbrări a cererii principale şi a fost unită cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului.
În probaţiune, în temeiul art. 167 alin.1 C.proc.civ. instanţa a încuviinţat părţilor administrarea probei a probei testimoniale, a probei cu înscrisuri precum şi efectuarea unei expertize tehnice – specialitatea autovehicule .
La termenul de judecată din data de 18 mai 2011 şi s-a administrat proba testimoniala, fiind audiat martorul PI.
La dosarul cauzei fiind depus raportul de expertiza tehnica judiciara – specialitatea automobile – circulaţie rutieră, efectuat de expert judiciar ing. MI.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de sustinerile partilor, de probele administrate in cauza, precum si de dispozitiile legale incidente, instanta retine urmatoarea stare de fapt şi de drept:
Cu privire la starea de fapt, instanţa reţine că la 09 iulie 2010 s-a produs un accident de circulaţie în localitatea V din jud. CJ în care a fost implicat autovehiculul condus de către pârâtul BA şi autoturismul condus de către reclamant.
Conducătorii auto implicaţi in evenimentul rutier au încheiat procesul-verbal de constatare amiabilă din cuprinsul căruia rezultă că pârâtul BA, care se deplasa la volanul autoturismului marca P model 307 cu numărul de inmatriculare CJ -YY -…., a efectuat o manevra de intoarcere a autovehiculului spre stânga intrând astfel in coliziune cu autovehiculul cu numărul de inmatriculare CJ – XX –….. condus de reclamant. În urma coliziunii nu au rezultat vătămări corporale, însă s-a produs avarierea ambelor autoturisme implicate în evenimentul rutier.
Conform dispoziţiilor art. 998-999 Cod.civ , în vigoare la data producerii accidentului rutier, raportul juridic de dezdăunare se stabileşte între persoana păgubită şi persoana a cărei faptă cauzat prejudiciul, iar pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiţii, respectiv: existenta unei fapte ilicite, a unei persoane prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unei legaturi de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciul cauzat si vinovatia autorului faptei ilicite.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului BA, instanţa va avea în vedere faptul că în raportul juridic obligaţional reglementat de art. 998-999 Cod.civ, in vigoare la momentul producerii evenimentului rutier, calitatea procesuală pasivă aparţine persoanei care prin fapta sa ilicită a cauzat un prejudiciu altei persoane.
Întrucât prin cererea de chemare în judecata reclamantul a solicitat repararea prejudiciului cauzat printr-o fapta ilicită constând în nerespectarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice, calitatea procesuală pasivă în raportul juridic dedus judecăţii aparţine persoanei a cărei presupusă faptă a pricinuit prejudiciul.
Mai trebuie observat faptul că dispoziţiile art. 54 din Legea nr.136/1995, potrivit cărora drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, instituie o măsură de protecţie pentru persoanele păgubite prin astfel de accidente, dar nu sunt de natură să stingă raportul juridic care a luat naştere în urma producerii unui prejudiciu printr-o faptă ilicită şi în virtutea căruia persoana care a cauzat prejudiciul este ţinută să-l repare.
Prin urmare, instanţa constată existenţa identităţii între persoana pretins obligată în raportul juridic de dezdăunare litigios şi pârâtul BA, fiind justificată chemarea acestuia în judecată, drept pentru va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia pârâtul.
Cu privire la fondul cauzei, instanţa reţine că raportul de expertiza tehnica judiciara – specialitatea automobile – circulaţie rutieră efectuat de expert judiciar ing. MI descrie modul de producere a impactului astfel: autoturismul marca FE cu nr. de înmatriculare CJ XX… se depasa în direcţia înainte, iar autoturismul cu nr. de înmatriculare CJ YY …. a încercat să întoarcă plecând de pe loc fara a se asigura. S-a concluzionat în cuprinsul raportului de expertiză că impactul între autoturisme s-a produs din pricina neacordării prioritătii de trecere la efectuarea unei manevre de întoarcere de către conducătorul autovehiculului cu nr. de înmatriculare CJ XX….
Starea de fapt anterior descrisă, relevată şi de conducătorii auto implicaţi în evenimentul rutier, nu a fost infirmată de pârâta societate de asigurare prin administrarea vreuniu mijloc de probă.
În urma evenimentului rutier, autoturismul cu numărul de înmatriculare CJ XX… proprietatea reclamatului BI, a suferit avarii la bara fata, aripă dreapta faţă, far dreapta faţă, semnalizator dreapta faţă, proiector ceaţă, capotă motor, suport dreapta fată, acestea fiind consemnate în nota de constatare a avariilor încheiate de pârâta societate de asigurare la 17.07.201 în cadrul dosarului de daună RA …..
La data producerii evenimentului rutier autoturismul cu nr. de înmatriculare CJ-XX-…. era asigurat cu poliţa de asigurare nr. ….. incheiata la data de 21.06.2010, cu valabilitate din data de 21.06.2010 pana in data de 20.12.2010 la pârâta SC C ASIG SA , astfel incât societatea de asigurare acordă despăgubiri, conform art. 49 din Legea nr.136/1995, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule.
Contrar susţinerilor pârâtei SC C ASIG SA, instanţa constată că probele administrate confirmă producerea accidentului rutier in modalitatea arătată de către reclamant, precum şi faptul că vinovăţia pentru producerea accidentului aparţine conducătorului autovehiculului cu nr. de înmatriculare CJ-YY-……
Raportul de expertiza tehnica judiciara atestă şi faptul că piesele indicate în cuprinsul devizului de reparaţii emis de către SC N SRL au fost avariate în urma impactului petrecut în condiţiile declarate de conducătorul autovehiculului cu numărul de înmatriculare CJ XX…. , proprietatea reclamantului.
Instanţa reţine că existenţa şi întinderea prejudiciului produs au fost probate prin devizul de materiale şi manoperă, prin nota de constatare a daunelor şi prin raportul de expertiză efectuat în cauză, ce a concluzionat că accidentul se putea produce în modalitatea declarată de către reclamant şi putea provoca avariile constatate în pofida aprecierilor nejustificate tehnic de către pârâtă .
Prin urmare, instanţa consideră că suma de 6081,06 lei reprezintă o estimare corectă a prejudiciului suferit de reclamant prin avarierea autoturismului, reprezintând echivalentul reparării integrale al prejudiciului cauzat prin fapta ilicită.
Raportat la aspectele anterior epxuse, instanţa constată că în cauză sunt întrunite condiţiile art.998-999 Cod.civ . privind răspunderea civilă a conducătorul autovehiculului cu număr de înmatriculare CJ-XX-…., asigurat pentru răspundere civilă delictuală, la data producerii accidentului, la SC C ASIG SA .
Având în vedere considerentele de fapt şi de drept anterior expuse, instanţa constată că pretenţiile reclamantului sunt justificate , motiv pentru care în temeiul art. 998-999 Cod.civ. art. 49 si art. 54 din Legea nr.136/1995 instanţa va admite cererea în parte principală şi va obliga pe pârâta SC C ASIG SA să plătească reclamantului BI suma de 6.081,06 lei reprezentând despăgubiri.
În ceea priveşte obligarea pârâtului BA la plata despăgubirilor, trebuie arătat că repararea prejudiciului în cadrul răspunderii delictuale are drept scop să înlăture integral efectele faptei ilicite, iar nu să constituie o sursă de dobândire a unor venituri suplimentare, în plus faţă de paguba suferită.
Astfel fiind, pentru a fi susceptibil de reparare, prejudiciul concret trebuie să nu fie reparat încă, iar în ipoteza în care există o poliţă de asigurare de răspundere civilă şi cel prejudiciat primeşte despăgubiri de la societatea de asigurare, autorul prejudiciului poate fi obligat numai pentru diferenţă.
Având în vedere soluţia ce urmează a fi dispusă în speţă, în sensul obligării pârâtei societate de asigurare la plata de despăgubiri în valoare de 6.081,06 lei către reclamant, despăgubiri ce repară în întregime prejudiciul suferit, instanţa constată că obligarea pârâtului BA la acoperirea aceluiaşi prejudiciu ar fi lipsită de temei, drept pentru care urmează a respinge acţiunea formulată împotriva acestui pârât ca neîntemeiată.
Pe cale de consecinţă, va fi respinsă ca neîntemeiată şi cererea de chemare in garanţie formulată de pârâtul BA în contradictoriu cu pârâta SC C ASIG SA intrucât pârâtul nu a căzut în pretenţii, acţiune promovată impotriva acestuia urmând a fi respinsă.
Cu privire la cheltuielile de judecata, instanţa reţine că acestea se compun din taxa judiciara de timbru, timbru judicia şi onorariu avocatului reclamantului, potrivit înscrisurilor doveditoare depuse la dosar şi, potrivit art. 274-276 Cod.pr.civ, se impun a fi suportate de către pârâta SC C ASIG SA avand in vedere ca pretenţiilor reclamantului au fost admise în totalitate fata de această pârâtă.
Prin urmare, în baza art. 274-276 Cod.pr.civ, instanţa va obliga pe pe pârâta SC C ASIG SA să plătească reclamantului suma de 1481 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu avocaţial
