Dacă în cadrul unei acţiuni civile de drept comun reclamantul trebuie să dovedească folosul practic urmărit prin recurgerea la procedura judiciară, aceasta fiind o condiţie esenţială pentru exercitarea dreptului la acţiune, în litigiul de contencios administrativ interesul legitim pe care partea îl invocă nu se confundă cu folosul practic, ci reprezintă, astfel cum rezultă din definiţia dată de art.2 alin.1 lit.p din Legea nr. 554/2004 „posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat”.
Partea se poate considera persoană vătămată şi se poate adresa instanţei de contencios administrativ doar în situaţia în care justifică un drept subiectiv sau interes legitim propriu, deoarece doar prin încălcarea acestora de către autoritatea publică se naşte un raport de drept administrativ.
Ceea ce susţine reclamantul se subsumează exclusiv interesului legitim public, astfel cum acesta este definit la art.2 alin.1 lit.r din Legea nr.554/2004, respectiv „interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice”.
Conform art.8 alin.1/1 din Legea nr.554/2004, „Persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.”
Conform art.8 alin.1/1 din Legea nr.554/2004, „Persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.”
Art.1, art.2 alin.1 lit.p din Legea nr. 554/2004
Art.8 alin.1/1 din Legea nr.554/2004
Prin cererea formulată la data de 30.04.2014 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. 948/88/2014, reclamantul […] a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Cultură Sulina anularea actului adiţional încheiat de instituţia publică pârâtă în data de 16.09.2013, având ca obiect prelungirea, în beneficiul SC […] SRL Galaţi, a termenului de închiriere a spaţiului comercial amplasat la parterul imobilului situat în …, aparţinând domeniului public al oraşului Sulina, obligarea instituţiei Casa de Cultură Sulina de a proceda la valorificarea, prin închiriere sau concesiune, în condiţiile legii, a spaţiului comercial în cauză, precum şi obligarea directorului instituţiei pârâte […] la repararea prejudiciului cauzat instituţiei publice pe care o reprezintă, prejudiciu cuantificat ca diferenţa între chiria lunară percepută de la SC […] SRL Galaţi şi chiria lunară/redevenţa lunară ce se va obţine prin organizarea licitaţiei publice pentru valorificarea spaţiului, de la data de 16.09.2013 şi până la data semnării contractului cu noul adjudecatar al spaţiului.
Prin Sentinţa civilă nr.826/22.05.2015 Tribunalului Tulcea a luat act de renunţarea reclamantului la judecata capătului de cerere privind obligarea directorului pârâtei Casa de Cultura Sulina la repararea prejudiciului; a respins ca nefondate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor UAT Oraşul Sulina şi Consiliul Local Sulina, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, excepţia tardivităţii formulării plângerii prealabile, excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa interesului; a admis în parte acţiunea, a anulat Actul adiţional nr. 189/16.09.2013 încheiat între pârâta Casa de Cultură Sulina şi pârâta SC […] SRL la contractul de închiriere din 10.08.1995 încheiat între Primarul Oraşului Sulina şi pârâta SC […] SRL şi a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea instituţiei publice la concesionarea sau închirierea în condiţiile legii a imobilului, obligând pârâţii la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Casa de Cultură Sulina, Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Sulina şi Consiliul Local Sulina, precum şi SC […] SRL Galaţi, care au criticat soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate, invocând dispoziţiile art.488 alin.1 punctele 6 şi 8 NCPC.
Având în vedere că sesizarea instanţei s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, în cauză sunt aplicabile disp.art.499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit.b, hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”
Recurenţii Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Sulina şi Consiliul Local Sulina au susţinut nelegala respingere a excepţiilor invocate în apărare, printre care excepţia lipsei calităţii procesual pasive şi active, dar şi pe cea a excepţiei lipsei de interes al reclamantului.
Pentru susţinerea legalităţii excepţiilor invocate înţeleg să invoce dispoziţiile art.8 alin.1 ind.1 din Legea nr.554/2004 prin care, inclusiv în interpretarea jurisdicţională, se reţine că legiuitorul nu permite promovarea acţiunilor în contencios administrativ pentru apărarea unui interes legitim public decât în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.
Arată că din analiza considerentelor sentinţei atacate nu se identifică o încălcare a unui interes legitim şi nici a unui drept subiectiv, iar reclamantul nu justifică un interes personal privat pentru promovarea acţiunii în anularea actului, respectiv nu dovedeşte folosul practic urmărit de declanşarea procedurii judiciare.
Consideră că interesul nu poate fi justificat în cauză de reclamant pe ipoteza obţinerii unui contract de concesiune în condiţiile în care, în temeiul dispoziţiilor Legii nr.215/2001, consiliul local are posibilitatea, iar nu obligaţia de a hotărî ce bunuri, aparţinând domeniului public sau privat, să fie concesionate, respectiv acordate spre administrare.
Conform disp. art.123 alin.2 din Legea nr.215/2001, vânzarea, concesionarea sau închirierea se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii, cu aplicarea disp. art nr.16 din Legea nr.213/1998, iar prin raportare la disp. art.12 alin.3 din Legea nr.213/1998 Casa de Cultură Sulina se bucură de prerogativa de a dispune de bunul încredinţat spre administrare, inclusiv în sensul şi scopul realizării de câştiguri, cu respectarea dispoziţiilor art.16 alin.2 din Legea nr.213/1998.
Astfel, în baza dreptului de administrare, Casa de Cultură Sulina deţine prerogativa închirierii cu obligaţia subsecventă de a reţine doar o cotă procentuală din valoarea chiriei, situaţie în care apare ca fondată excepţia lipsei calităţii procesual pasive a UAT Sulina şi a Consiliului Local al Oraşului Sulina.
Coroborând dispoziţiile art.52 din Constituţia României cu dispoziţiile principiale ale Legii nr.554/2004 se concluzionează că acţiunea în contencios administrativ poate fi promovată de orice persoană interesată ale cărei drepturi sau interese legitime au fost vătămate printr-un act administrativ nelegal sau prin refuzul autorităţii administrative de a-i soluţiona o cerere legitimă.
Reclamant poate fi, printr-un cadru general, în sensul art.1 alin.1 şi 2 din Legea nr.554/2004 orice persoană fizică sau juridică, dacă îndeplineşte condiţia de a se considera vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ adresat lui sau altui subiect de drept.
Prin urmare, reclamantul în calitatea sa de persoană fizică nu poate acţiona ca atare în contenciosul administrativ subiectiv decât dacă şi sub condiţia în care dovedeşte că este titularul unor drepturi subiective sau interese legitime private şi ca atare nu poate formula o acţiune în contencios obiectiv, respectiv de a cere anularea unui act administrativ pornind de la premisa lezării unui interes legitim public, decât dacă şi sub condiţia în care probează că vătămarea interesului legitim public exhibat decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau interesului legitim privat, protejat legal prin dispoziţiile art.8.
Instanţa de fond, reţinând că, deşi se consideră vătămat ca urmare a nerespectării legilor în materie, reclamantul invocă practic, pe cale principală, lezarea unui drept de interes public fără ca acesta să formeze obiectul unui capăt de cerere subsidiar, aşa cum impune art.8 alin.1, iar pe cale principală să se invoce lezarea unui interes legitim privat şi dovedit, a procedat în mod eronat la respingerea ca nefondată a excepţiei invocate în apărare de către pârâţi.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, solicită să se reţină că instanţa de fond a reţinut dispoziţii legale străine de petitul acţiunii.
Astfel, au fost reţinute aspecte aferente etapelor procedurale ale iniţierii, aprobării şi adjudecării unui contract de închiriere având ca obiect un bun din patrimoniul public şi nicidecum a celor incidente derulării unui asemenea contract, cu referire la posibilitatea de prelungire a duratei contractuale.
Recurenta Casa de Cultură Sulina a susţinut că înţelege să reitereze excepţia lipsei de interes al reclamantului. Arată că interesul este o cerinţă esenţială şi necesară pentru existenţa dreptului la acţiune, iar îndeplinirea acestei cerinţe conferă calitatea de parte unui subiect de drept, reclamantul trebuind să justifice în persoana sa interesul de a formula acţiunea, interes care trebuie să fie legitim, personal şi direct, născut şi actual.
Folosul practic urmărit prin declanşarea procedurii judiciare trebuie să aparţină celui care recurge la acţiune, nefiindu-i îngăduit unei persoane (cu excepţia situaţiilor expres reglementate, când se recunoaşte legitimare procesuală activă altor persoane decât titularului dreptului) să apere interesul altei persoane, ori interesul colectiv. Apărarea interesului colectiv este o atribuţie recunoscută doar unor organe ale statului sau unor organisme de specialitate.
Interesul este actual dacă, în situaţia în care o persoană nu ar recurge la acţiunea în justiţie la momentul respectiv, s-ar expune prin această pasivitate unui prejudiciu. Un interes eventual nu poate fi luat în considerare.
Totodată, precizează că legiuitorul nu permite promovarea acţiunilor în contencios administrativ pentru apărarea unui interes legitim public, decât în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.
În cazul de faţă, reclamantul nu justifică niciun interes în promovarea acestei acţiuni, pentru niciunul din cele două capete de cerere rămase în discuţie (anulare act şi obligaţia de a face). Niciodată reclamantul nu a solicitat atribuirea în folosinţă (prin închiriere sau concesiune) spaţiul comercial respectiv şi niciodată nu a indicat, în concret, posibilităţile de evitare a producerii unui eventual prejudiciu, solicitare la care recurenta să nu îi fi răspuns.
Pentru primul capăt de cerere, face precizarea că nulitatea pe care o solicită reclamantul poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes în legătură cu cauza de nulitate. Este de neconceput ca în categoria „oricărei persoane interesate” să poată intra orice persoană străină de actul juridic încheiat, şi care, ca o consecinţă a promovării acţiunii, nu ar urmări un folos practic.
Reclamantul invocă prevederile art.8 alin.2 şi alin.3 din Legea 554/2004, însă respectarea principiului priorităţii interesului public nu are nicio legătură cu speţa de faţă. Este clar definit în Lege că interesul public vizează „ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice”.
Promovarea prezentei acţiuni nu are în vedere protejarea interesului public, deoarece menţinerea în vigoare a documentului numit „Act Adiţional” nu încalcă şi nu prejudiciază în niciun fel interesul public în momentul de faţă.
Atâta vreme cât pentru imobilul respectiv nu s-au demarat procedurile prevăzute de OUG 34/2006 privind achiziţiile publice, un prejudiciu în patrimoniul recurentei şi al bugetului local ar fi sistarea oricărei surse de venit de pe urma imobilului închiriat.
Având în vedere cele expuse mai sus, solicită admiterea excepţiei, admiterea recursului si respingerea cererii ca lipsită de interes.
Solicită să se aibă în vedere faptul că niciodată din anul 2002, de când Casa de Cultura Sulina administrează acest imobil, nu a primit de la nicio terţă persoană vreo solicitare de închiriere, sau măcar vreo altă propunere de plată a unei sume de bani mai mari decât cea percepută de la chiriaşul […] SRL. Astfel, Casa de Cultura era în situaţia în care trebuia să aleagă între a continua un raport juridic existent şi sigur, care îi aducea venituri periodice necesare atingerii obiectivelor sale, şi a înceta Contractul de închiriere prin nesemnarea Actului Adiţional de prelungire din 16.09.2013, cu riscul rămânerii fără această sursă de venit.
Recurenta SC […] SRL a susţinut că judecarea fondului şi, pe cale de consecinţă, pronunţarea hotărârii instanţei de fond s-a făcut cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.
Prin întâmpinarea depusă a ridicat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi lipsa de interes al acestuia, dar şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, raportat la dispoziţiile art.7 alin.3, coroborat cu disp. art.2 alin.1 lit. p, dar toate acestea raportate la dispoziţiile art.8 alin.1/1 din Legea 554/2004.
Astfel, cererea de anulare a unui act administrativ adresat altui subiect de drept, prin care se invocă un interes public, se poate face doar sub forma unor capete de cerere subsidiare, faţă de o cerere principală de chemare în judecată şi numai în măsura în care vătămarea interesului public decurge din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.
În cauză intimatul reclamant nu a demonstrat şi nici instanţa de fond nu a reţinut în motivare că ne aflăm în faţa încălcării unui interes legitim privat sau al unui drept subiectiv propriu al reclamantului.
Critică soluţia instanţei de fond cu privire la soluţia dată acestei excepţii prin aceea că a aplicat în mod greşit normele de drept material şi nu a motivat aplicarea dispoziţiei legale prevăzute de art.8, alin (11)2 din Legea 554/2004.
Cu alte cuvinte, interesul procesual, analizat ca „folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare”, derivă din interesul sau folosul pe care unul dintre pârâţi (UAT Oraş Sulina) nu l-ar fi obţinut. Este de neconceput ca interesul în promovarea unei acţiuni de către reclamantul din proces să fie susţinut prin arătarea şi trimiterea la interesul pârâtului pe care reclamanta a înţeles să-l cheme în judecată.
Prin calitate procesuală se înţelege interesul îndreptăţit al unei persoane de a cere concursul justiţiei, interes ce izvorăşte din încălcarea unui drept sau dintr-un raport – recunoscut de lege – de conexitate cu acel drept.
După cum se observă, calitatea procesuală se confundă cu interesul îndreptăţit de a acţiona, fiind totuna cu dreptul la acţiune.
Raportând această dispoziţie legală cu dispoziţia-definiţie de la art.2, alin.1 lit. p, solicită să se constate că nu este îndeplinită cerinţa legală şi anume aceea a interesului legitim, în speţă nefiind vorba de realizarea unui drept subiectiv al reclamantului-intimat, – „drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat”.
Mai mult decât atât intimatul-reclamant nu poate invoca un interes public decât în subsidiar raportat la dispoziţiile art. 8, alin. (11)2, din Legea 554/2004, deoarece legea nu pune la îndemâna terţului atacarea în contencios a unui act administrativ cu caracter individual emis către altul decât în ipoteza de la art.7 alin.3 din Legea 554/2004.
De asemenea, solicită să se observe că judecătorul fondului nu motivează care este norma de drept material încălcată prin încheierea actului adiţional de prelungire a unui contract şi care să aibă ca şi consecinţă anularea actului adiţional în cauză.
Judecătorul fondului îşi motivează soluţia raportat la temeiurile de drept invocate, pe o situaţie de fapt ce nu corespunde realităţii, având astfel în vedere motive străine de natura pricinii deduse judecăţii.
Prin întâmpinare, intimatul reclamant […] a invocat nulitatea recursului formulat de Casa de Cultură Sulina, motivat de faptul că nu sunt menţionate motivele de casare în cererea de recurs, precum şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a domnului avocat […] pentru recurentul Consiliul local Sulina, arătând că în cadrul şedinţei Consiliul local Sulina din luna iunie 2015 s-a prezentat Sentinţa civilă recurată, hotărâre ce a fost apreciată ca fiind legală, astfel că instituţia deliberativă din Sulina (Consiliul local) a hotărât să nu formuleze recurs.
Pe fondul cauzei arată că recursurile celor trei recurenţi sunt asemănătoare, fiind practic un singur recurs dezvoltat de cele trei părţi, astfel că pentru unitatea apărării solicită respingerea acestora ca nefondate.
În temeiul art.248 Cod procedură civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor invocate de intimatul reclamant prin întâmpinare, excepţii care fac de prisos cercetarea pe fond a recursurilor declarate de Casa de Cultură Sulina şi Consiliul Local al oraşului Sulina.
Astfel, în ceea ce priveşte nulitatea recursului formulat de pârâta Casa de Cultură Sulina, Curtea reţine că, deşi recurenta nu a indicat temeiul de casare, din dezvoltarea criticilor susţinute rezultă că acestea pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.488 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă, respectiv „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”.
Astfel, dintr-o analiză formală a susţinerilor recurentei rezultă că acestea vizează aplicarea greşită a dispoziţiilor art.8 alin.1 şi 1/1 din Legea nr.554/2004, respectiv greşita soluţionare a excepţiei lipsei de interes al reclamantului în formularea acţiunii, situaţie în care, nefiind incidente disp. art.489 alin.2 Cod procedură civilă, nu poate interveni sancţiunea nulităţii recursului.
Referitor la excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului […] pentru Consiliul Local Sulina, Curtea reţine că, potrivit art.82 alin.1 Cod procedură civilă, „Când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.”
Faţă de susţinerile avocatului, potrivit cu care acesta a declarat recurs în numele Consiliului Local al UAT Sulina, însă nu are delegaţie de reprezentare pentru parte, aceasta declarând că nu înţelege să susţină recursul, instanţa de recurs va da eficienţă dispoziţiilor mai sus-citate, urmând a anula cererea de recurs formulată de Consiliul Local al UAT Sulina pentru lipsa calităţii de reprezentant a avocatului care a formulat-o.
Pe fondul recursurilor, analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că susţinerile recurenţilor referitoare la lipsa interesului legitim al reclamantului în formularea acţiunii sunt întemeiate, cu unele nuanţări ce trebuie făcute în legătură cu distincţia dintre interesul ca o condiţie de exercitare a acţiunii civile şi interesul legitim din materia contenciosului administrativ, care justifică însăşi legitimarea procesuală activă a reclamantului.
Astfel, dacă în cadrul unei acţiuni civile de drept comun reclamantul trebuie să dovedească folosul practic urmărit prin recurgerea la procedura judiciară, aceasta fiind o condiţie esenţială pentru exercitarea dreptului la acţiune, în litigiul de contencios administrativ interesul legitim pe care partea îl invocă nu se confundă cu folosul practic, ci reprezintă, astfel cum rezultă din definiţia dată de art.2 alin.1 lit.p din Legea nr.554/2004 „posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat”.
Potrivit art.1 din Legea nr.554/2004 – Subiectele de sesizare a instanţei, „ (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.
(2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.”
De asemenea, art.2 alin.1 lit.a prevede că persoană vătămată este „orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim”.
Din dispoziţiile citate rezultă că partea se poate considera persoană vătămată şi se poate adresa instanţei de contencios administrativ doar în situaţia în care justifică un drept subiectiv sau interes legitim propriu, deoarece doar prin încălcarea acestora de către autoritatea publică se naşte un raport de drept administrativ.
De aceea, Curtea consideră că dovedirea interesului legitim privat sau a dreptului subiectiv pretins încălcate de autoritatea pârâtă reprezintă o condiţie ce ţine de calitatea procesuală activă a reclamantului, acesta trebuind să dovedească identitatea între cel ce se adresează instanţei şi partea implicată în raportul de drept administrativ, respectiv persoana vătămată prin acţiunea sau inacţiunea autorităţii publice, care nu poate fi decât titulara unui drept subiectiv civil sau a unui interes legitim.
În speţă, reclamantul a solicitat anularea unui act administrativ adresat altui subiect de drept, respectiv a actului adiţional nr.189/16.09.2013 încheiat între pârâtele Casa de Cultură Sulina şi SC […] SRL Galaţi, act prin care s-a prelungit pe o perioada de 3 luni, până la data de 16.09.2016, contractul de închiriere încheiat în anul 1995 având ca obiect spaţiul comercial amplasat la parterul imobilului situat în oraşul Sulina, pe […], aparţinând domeniului public al oraşului Sulina şi deţinut în administrare de către Casa de Cultură Sulina.
Instanţa de fond a reţinut că reclamantul a invocat prin acţiunea formulată atât un interes privat, acela de a fi anulat actul administrativ, cât şi un interes public, fundamentat pe existenţa unei inegalităţi a actului.
Curtea apreciază că interesul de a fi anulat actul administrativ nu constituie un interes legitim privat în sensul art.2 alin.1 lit.p din legea contenciosului administrativ, ci doar un folos practic urmărit de reclamant prin iniţierea demersului judiciar.
Într-adevăr, reclamantul a susţinut prin acţiune că o consecinţă directă a încheierii actelor adiţionale de prelungire a unui contract expirat/inexistent este atât prejudicierea bugetului instituţiei locatoare, cât şi a bugetului oraşului Sulina, în calitatea sa de proprietar al imobilului, iar prin menţinerea unei stări de ilegalitate se încalcă principiul liberului acces la bunuri şi servicii, pe criterii de concurenţă, al altor persoane fizice şi/sau juridice interesate de închirierea spaţiului obiect al acestui contract de închiriere.
Ori, ceea ce susţine reclamantul se subsumează exclusiv interesului legitim public, astfel cum acesta este definit la art.2 alin.1 lit.r din Legea nr.554/2004, respectiv „interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice”.
Se constată astfel că reclamantul nu a invocat apărarea unui interes legitim public în subsidiar, în condiţiile în care vătămarea acestuia ar decurge din vătămarea unui drept subiectiv propriu sau a unui interes legitim privat, ci şi-a întemeiat acţiunea exclusiv pe încălcarea interesului legitim public.
În atare situaţie, Curtea reţine că reclamantul nu a justificat legitimarea procesuală activă în cauză deoarece nu a dovedit că este titular al unui drept subiectiv sau al unui interes legitim privat ce ar fi putut fi încălcat prin actul administrativ a cărui anulare o solicită.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurenţi sunt fondate, urmează a admite recursurile în temeiul art.496 alin.1 şi 498 alin.1 Cod procedură civilă şi a casa în parte hotărârea; rejudecând cauza, urmează a admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului cu consecinţa respingerii acţiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.
În baza art.453 Cod procedură civilă, va fi obligat reclamantul, ca parte căzută în pretenţii, la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC […] SRL.
Se vor menţine dispoziţiile referitoare la renunţarea reclamantului la judecata capătului de cerere privind obligarea directorului pârâtei Casa de Cultură Sulina la repararea prejudiciului, la respingerea excepţiilor tardivităţii formulării plângerii prealabile, inadmisibilităţii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile faţă de SC […] SRL şi lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor UAT Sulina şi Consiliul Local Sulina.
