Cerere cu valoare redusă. Răspunderea pentru fapta animalului-răspundere obiectivă.


Art. 1375 Cod civil reglementează una dintre formele de răspundere indirectă, care nu implică fapta unei persoane, ci prejudiciile produse de animale. În acest caz se instituie o formă de răspundere civilă delictuală obiectivă, independentă de orice culpă. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale revine persoanei care are paza animalului în momentul producerii prejudiciului. Paza (juridică sau de fapt) decurge, ca regulă, din dreptul pe care îl are o persoană de a se folosi de animalul respectiv, care implică prerogativa de comandă, de direcţie şi supraveghere asupra animalului. În această situaţie este proprietarul animalului ori persoana căreia proprietarul i-a transmis folosinţa animalului, situaţie regăsită în cauza de faţă, în privinţa apelantului.

Exonerarea de răspundere pentru prejudiciul cauzat de animale poate interveni numai în măsura în care se face dovada că dauna a fost provocată de fapta victimei înseşi, de fapta unui terţ sau dintr-o cauză de forţă majoră, dar apelantul nu a făcut o astfel de dovadă.

Decizia nr. 1311/A/18.12.2015 – Secţia a II a Civilă,  de Contencios Administrativ şi Fiscal

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reşiţa reclamanta Groupama Asigurări SA,a chemat în judecată pe pârâtul Ţăran Marian, solicitând instanţei obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 6.435,77 lei, reprezentând despăgubiri, precum şi la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de contravaloarea taxei judiciare de timbru.

Judecatoria Reşiţa, prin sentinţa civila nr. 1576/30.06.2015 a admis cererea formulată de reclamanta Groupama Asigurări SA,  în contradictoriu cu pârâtul Ţăran Marian; a obligat  pârâtul să plătească reclamantei suma de 6435,77 lei, reprezentând despăgubiri şi dobândă legală aferentă de la data de 20.04.2015 până la plata integrală a despăgubirilor şi suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a hotarî astfel, prima instanţă a reţinutcă la data de 22.09.2013, pe DN 58, în apropriere de localitatea Caraşova , a avut loc un accident de circulaţie în care au fost implicate autovehiculul Opel  cu nr. înmatriculare CS-05-GVT, asigurat la Groupama Asigurări SA în baza poliţei CASCO 11380018765(f37-38), şi o bovină care nu a fost supravegheată de pârâtul Tăran Marian.

În baza poliţei CASCO 11380018765, valabilă 24.04.2013-24.03.2014,  societatea reclamantă a deschis şi instrumentat dosarul de daună nr. K21200040125 (f. 15-39 dosar), fiind constatată avarierea autoturismului, cuantumul total al reparaţiilor  însumând suma de 6435,77 lei, sumă care a fost plătită asiguratului de către societatea reclamantă(f23-28).

Potrivit art. 2.210 alin.(1) C.civ., în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurării de persoane.

Conform art. 1357 C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii declanşează, prin urmare, o răspundere civilă delictuală al cărei conţinut îl constituie obligaţia civilă de reparare a pagubei pricinuite, cu condiţia existenţei cumulative a elementelor necesare pentru angajarea acestei răspunderi, şi anume: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între primele două, precum şi vinovăţia celui care a cauzat paguba.

Întrucât  în cauză s-a reţinut că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale în persoana pârâtului, în temeiul art. 1357 C. civ., art. 2.223 alin.(1) C.civ. şi art. 2.210 alin.(1) C.civ., instanţa a admis cererea reclamantei şi a obligat pârâtul la plata sumei de 6435,77 lei reprezentând despăgubiri.

În ce priveşte cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale, în temeiul OG nr. 13/2011, instanţa a reţinut că  obligaţia este purtătoare de dobânzi penalizatoare şi, în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, pârâtul  a fost obligat la plata dobânzii legale  de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv data de 20.04.2015, în baza dispoziţiilor art. 1522 Cod Civil din 2009, deoarece acesta a fost notificat cu privire la plata despăgubirii. 

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată efectuate în acest dosar, în baza dispoziţiilor art. 453 alin.(1) C.proc.civ., instanţa a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul proces, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel  pârâtul Ţăran Marian solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii acţiunii introductive.

În motivarea apelului arata că sentinţa apelata este netemeinică şi nelegala deoarece în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a apelantului.

Arata că accidentul rutier în urma căruia s-a produs avarierea autoturismului marca OPEL cu număr de înmatriculare CS 05 GVT s-a produs ca urmare a neadaptării vitezei de deplasare şi a nerespectării celor doua indicatoare care impuneau atenţie la animale, amplasate la o distanţă de aproximativ 200 m, conducătorul auto având obligaţia de a reduce viteza corespunzător până la evitarea oricărui pericol.

Potrivit art.31 din OUG nr.195/2002, republicata, participanţii la trafic „trebuie să respecte regulile de circulaţie, semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile poliţistului rutier, precum şi semnificaţia diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutiera, în următoarea ordine de prioritate: a( semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile poliţistului rutier; b) semnalele speciale de avertizare, luminoase sau sonore ale autovehiculelor, prevazute la art.32 al.2 li a şi b; c) semnalizarea temporara care modifica regimul normal de desfăşurare a circulaţiei; d) semnalele luminoase sau sonore, e) indicatoarele; f) marcajele; g) regulile de circulaţie” în timp ce art.35 al.1 din acelaşi act normativ prevede în mod clar faptul că „Participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu puna în pericol viaţa sau integritatea corporala a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private”.

Apelantul arata că daca conducătorul auto în cauza ar fi respectat dispoziţiile normative menţionate, precum şi semnificaţia celor doua indicatoare rutiere mai sus menţionate şi ar fi adaptat viteza de deplasare corespunzător, impactul conducătorului auto implicat în evenimentul rutier cu bovina în cauza nu ar fi avut loc.

Apelantul apreciază astfel că în speţă nu există un raport de cauzalitate , prejudiciul nu s-a produs ca urmare a faptei ilicite a apelantului, cel puţin neputând fii imputabil în totalitate apelantului.

În drept, apelul a fost întemeiat pe disp,art,.466- 480 din NCPC.

Intimata Groupama Asigurari SA a formulat întâmpinare- filele 8- 9 dosar solicitând respingerea apelului  ca netemeinic şi nelegal şi menţinerea în totalitate a dispoziţiilor instanţei de fond.

Examinând sentinţa atacată, în raport de motivele invocate, cât şi din oficiu, instanţa de apel a constată următoarele:

Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi situaţia juridică a părţilor şi, deşi nu a realizat o motivare care să convingă suficient apelantul, hotărârea este una corectă şi va fi păstrată pentru că problema juridică pusă de prezenta cauză este derivată din art. 1375 Cod civil. Textul reglementează una dintre formele de răspundere indirectă, care nu implică fapta unei persoane, ci prejudiciile produse de animale. În acest caz se instituie o formă de răspundere civilă delictuală obiectivă, independentă de orice culpă. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale revine persoanei care are paza animalului în momentul producerii prejudiciului. Paza (juridică sau de fapt) decurge, ca regulă, din dreptul pe care îl are o persoană de a se folosi de animalul respectiv, care implică prerogativa de comandă, de direcţie şi supraveghere asupra animalului. În această situaţie este proprietarul animalului ori persoana căreia proprietarul i-a transmis folosinţa animalului, situaţie regăsită în cauza de faţă, în privinţa apelantului.

Exonerarea de răspundere pentru prejudiciul cauzat de animale poate interveni numai în măsura în care se face dovada că dauna a fost provocată de fapta victimei înseşi, de fapta unui terţ sau dintr-o cauză de forţă majoră, dar apelantul nu a făcut o astfel de dovadă. Susţinerile sale atât din faţa instanţei de fond, cât şi din apel, cum că şoferul maşinii era în culpă au fost contrazise de procesului verbal de contravenţie seria PA nr. 0412069/22.09.2013 (f 36 dosar judecătorie) care, nefiind contestat în termenul prevăzut de lege, se bucură de prezumţia de legalitate.

Pentru aceste motive, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul a respins apelul formulat de apelantul pârât.