Chiar si în cazul în care partile stipuleaza în conventia lor o clauza penala, o asemenea situatie face ca doar determinarea cuantumul prejudiciului sa nu mai fie lasata la aprecierea suverana a instantei; creditorul obligatiei nu este însa scutit de a face dovada ca a suferit un prejudiciu.
Astfel, pentru a putea fi atrasa raspunderea civila contractuala, chiar si în situatia în care exista o clauza penala, trebuie sa existe o fapta ilicita, constând în neexecutarea unei obligatii contractuale, un prejudiciu patrimonial, ca urmare a faptei ilicite; o legatura de cauzalitate între fapta si prejudiciu si vinovatia celui care savârseste fapta ilicita.
(decizia comerciala nr. 424/29.09.2011,
Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala)
Prin sentinta comerciala nr. 9266/01.10.2010, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala a respins, ca nefondata, actiunea formulata de catre reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în contradictoriu cu pârâta C.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca a fost sesizata cu judecata unei cereri prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor de 386.000 USD, în echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua platii si de 3.338.668,46 lei, cu titlu de penalitati calculate conform clauzelor 13.2.3. si 16 din contractul de vânzare-cumparare de actiuni nr. 45/23.12.2002.
A mai constatat ca la data de 23.12.2004 între antecesoarea reclamantei, în calitate de vânzatoare si S.C. B S.A., în calitate de cumparatoare, s-a încheiat contractul de vânzare-cumparare nr. 45, având ca obiect 12.255.141 actiuni, reprezentând 83,91437% din capitalul social al S.C. U S.A. Prin actul aditional nr. 17/26.10.2006, cocontractantii initiali au convenit asupra novarii contractului prin schimbare de debitor, acesta devenind C.
Tribunalul a evocat prevederile art. 13.1 din contract, potrivit cu care cumparatorul s-a obligat sa efectueze în societatea privatizata, sub forma de numerar, investitii tehnologice prin aport la capitalul social, în valoare de 3.000.000 USD, într-o durata de 4 ani începând cu data transferului de proprietate asupra actiunilor. A mai notat si ca în art. II din actul aditional nr. 16/26.10.2006, partile contractante au agreat sa prelungeasca termenul de realizare a investitiilor, cu o perioada egala cu cea derulata între data la care cumparatorul a devenit actionar minoritar si cea la care urma a deveni actionar majoritar.
În continuare, prima instanta a constatat ca în art. 13.2.1, partile au stabilit ca investitiile sa fie considerate realizate daca cumparatoarea prezinta, în termen de 30 de zile lucratoare de la data fiecarui termen intermediar si a scadentei, documentele financiar-contabile care sa ateste virarea de catre cumparatoare a sumelor respectiv în contul curent bancar al societatii privatizate si înregistrarea lor în contabilitatea acesteia pâna la data scadenta, însotite de o declaratie pe proprie raspundere data de administratorii si cenzorii societatii ori de o firma de audit.
Iar în conformitate cu art. 13.2.3, în cazul prezentarii cu întârziere a documentatiei prevazute la art. 13.2.1, cumparatoarea s-a obligat sa plateasca vânzatoarei penalitati pe zi de întârziere din valoarea transei investitionale respective, aliniate la nivelul celor stabilite pentru creantele bugetare.
Iar în conformitate cu art. 13.2.3, în cazul prezentarii cu întârziere a documentatiei prevazute la art. 13.2.1, cumparatoarea s-a obligat sa plateasca vânzatoarei penalitati pe zi de întârziere din valoarea transei investitionale respective, aliniate la nivelul celor stabilite pentru creantele bugetare.
Instanta de fond a luat act ca reclamanta s-a prevalat de aceste prevederi contractuale si a solicitat ca pârâta sa fie obligata sa-i achite penalitati în cuantum de 376.000 USD, ca urmare a îndeplinirii cu întârziere a obligatiei de prezentare a declaratiei pe proprie raspundere data de cenzori sau de o firma de audit (cu 376 de zile întârziere fata de scadenta din 14.11.2007, respectiv 10 zile fata de scadenta din data de 14.11.2008)
Tribunalul a notat însa si ca pârâta si-a îndeplinit obligatia de a realiza investitiile aferente anilor II si III – aspect pe care reclamanta nu a înteles sa-l conteste.
De aceea, evocând prevederile art. 969 si 970 alin. 2 C.civ., dar si în considerarea lipsei unui prejudiciu care sa se fi produs în patrimoniul vânzatoarei – întrucât obligatia impusa cumparatoarei prin art. 13.2.1 se circumscrie celei primordiale stabilite în art. 13.1 -, prima instanta a apreciat ca nu poate fi activata clauza penala prevazuta la art. 13.2.3.
Tribunalul a notat ca potrivit art. 13.11, cumparatoarea s-a obligat sa prezinte vânzatoarei dovada înregistrarii garantiilor reale mobiliare la Registrul Actionarilor societatii sau în alt Registru independent, în care actiunile urmau sa fie înregistrate, precum si la Arhiva Electronica de Garantii Mobiliare, ulterior eliberarii confirmarii de plata a actiunilor, în termen de 10 zile de la înregistrare.
A luat act ca potrivit clauzei penale înscrise în art. 16 din contract, cumparatoarea s-a obligat ca, în termen de 30 de zile calendaristice de la notificarea vânzatoarei emisa ca urmare a constatarii neîndeplinirii obligatiei evocate mai sus, sa-i achite o penalitate de 10% din pretul platit pentru pachetul de actiuni, plata penalitatilor nefiind de natura sa o exonereze pe cumparatoare de îndeplinirea obligatiei.
Examinând masura în care pârâta si-a îndeplinit aceasta obligatie, prima instanta a constatat ca prin adresa nr. 1865/14.12.2006, Registrul Independent al Actionarilor a confirmat constituirea de catre pârâta a gajului asupra a 4.289.299 de actiuni, fractiuni ale capitalului social al S.C. U S.A., conform contractului de garantie nr. 51/26.10.2006; aceasta adresa a fost înregistrata la A.V.A.S. la data de 20.12.2006, sub nr. VP4/6445.
Subliniind ca penalitatea prevazuta în art. 16 a fost stipulata pentru neexecutare, nu pentru întârziere în executare, prima instanta, vazând si dispozitiile art. 1068 si 1069 C.civ., a apreciat ca pârâta nu o datoreaza.
Pe de alta parte, Tribunalul a mai notat ca reclamanta a solicitat ca pârâta sa fie obligata sa-i achite si suma de 1.669.334,23 lei, cu titlu de penalitati, datorate ca urmare a nerespectarii obligatiilor asumate prin art. 15.4, sustinând ca pârâta nu i-a transmis în termen de 30 de zile o comunicare prin schimbarea denumirii societatii U S.A.
Analizând clauza de la art. 15.4, instanta de fond a constatat ca aceasta impune obligatia cumparatorului de a comunica “modificarile aparute cu privire la sediul sau social, precum si la denumirea, divizarea si fuziunea acestuia”. Prin urmare, a apreciat ca textul contractual este neechivoc, el referindu-se la schimbari intervenite în situatia juridica a cumparatorului, iar nu a societatii privatizate.
De aceea, prima instanta a constatat ca reclamanta nu a dovedit ca pârâta ar fi încalcat obligatia prevazuta de art. 15.4; în acest context, a mai subliniat ca sustinerile reclamantei privind o eventuala eroare la redactarea cererii – în fapt, referirile sale vizând schimbarea sediului pârâtei – nu pot fi luate în considerare, întrucât atât în actiune, cât si la concilierea prealabila, reclamanta a invocat schimbarea denumirii S.C. U S.A., iar o modificare a pretentiilor sub acest aspect nu a fost facuta potrivit art. 132 alin. 1 C.proc.civ.
Împotriva acestei sentinte, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a declarat apel, solicitând schimbarea sa, în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulata.
În motivare, apelanta a reluat argumentele prezentate în fata primei instante, vizând existenta raporturilor contractuale si evocarea obligatiilor pretins a fi neîndeplinite si a clauzelor penale si a sustinut ca prin clauza penala, partile evalueaza conventional prejudiciul suferit.
Asa fiind, a mai precizat ca instanta nu este chemata sa determine cuantumul prejudiciului printr-o apreciere proprie, ci doar sa constate daca executarea s-a facut sau nu în conditiile stipulate în contract.
Prin urmare, apelanta a afirmat ca instanta nu poate pretinde creditorului obligatiei care se prevaleaza de clauza penala, sa faca dovada prejudiciului suferit.
De aceea, apreciind ca sunt îndeplinite toate conditiile raspunderii civile contractuale, apelanta a solicitat admiterea caii de atac promovate.
La data de 02.09.2011, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Analizând actele dosarului, precum si sentinta atacata, prin prisma criticilor aduse de catre apelanta, Curtea a retinut urmatoarele:
Prima instanta a fost învestita cu solutionarea unei cereri vizând obligarea pârâtei la plata unor daune-interese evaluate anticipat prin doua clauze penale, stipulate la art. 13.2.3 si art. 16 din contractul de vânzare-cumparare de actiuni nr. 45/23.12.2002, modificat printr-o serie de acte aditionale, invocând neîndeplinirea obligatiilor asumate prin art. 13.2.1, 13.11 si 15.4.
În conformitate cu art. 13.1 din contract, intimata s-a obligat sa efectueze în societatea privatizata, sub forma de numerar, investitii tehnologice prin aport la capitalul social, în valoare de 3.000.000 USD, într-o durata de 4 ani începând cu data transferului de proprietate asupra actiunilor. În art. II din actul aditional nr. 16/2006, partile au agreat sa prelungeasca termenul de realizare a investitiilor, cu o perioada egala cu cea derulata între data la care cumparatorul a devenit actionar minoritar si cea la care urma a deveni actionar majoritar.
În art. 13.2.1, au stabilit ca investitiile sa fie considerate realizate daca intimata prezinta, în 30 de zile lucratoare de la data fiecarui termen intermediar si a scadentei, documentele financiar-contabile care sa ateste virarea de catre cumparatoare a sumelor respectiv în contul curent bancar al societatii privatizate si înregistrarea lor în contabilitatea acesteia pâna la data scadenta, însotite de o declaratie pe proprie raspundere data de administratorii si cenzorii societatii ori de o firma specializata de audit.
Apelanta s-a prevalat de aceste prevederi contractuale si a solicitat ca intimata sa fie obligata sa-i achite penalitati în cuantum de 376.000 USD, ca urmare a îndeplinirii cu întârziere a obligatiei de prezentare a declaratiei pe proprie raspundere data de cenzori sau de o firma de audit (cu 376 de zile întârziere fata de scadenta din 14.11.2007, respectiv 10 zile fata de scadenta din data de 14.11.2008).
Intimata si-a îndeplinit obligatia de a realiza investitiile aferente anilor II si III – aspect pe care apelanta nu îl contesta.
De aceea, prima instanta a considerat ca în patrimoniul A.V.A.S. nu s-a produs vreun prejudiciu, asa încât a apreciat ca fiind neîntemeiat capatul de cerere privind obligarea la plata penalitatilor impuse pentru nerespectarea obligatiei impuse de art. 13.2.1.
Apelanta sustine însa ca în conditiile inserarii în contract a unei clauze penale, instanta de judecata nu mai este chemata sa determine cuantumul prejudiciului printr-o apreciere proprie, ci doar sa constate daca executarea s-a facut sau nu în conditiile stipulate în contract.
Prin urmare, apelanta afirma ca nu se i poate pretinde sa faca dovada prejudiciului suferit.
O asemenea sustinere nu poate fi, însa, primita; chiar si în situatia în care partile stipuleaza în conventia lor o clauza penala, o asemenea situatie face ca doar determinarea cuantumul prejudiciului sa nu mai fie lasata la aprecierea suverana a instantei; creditorul obligatiei nu este însa scutit de a face dovada ca a suferit un prejudiciu.
Astfel, pentru a putea fi atrasa raspunderea civila contractuala, chiar si în cazul în care exista o clauza penala, trebuie sa existe o fapta ilicita, constând în neexecutarea unei obligatii contractuale, un prejudiciu patrimonial, ca urmare a faptei ilicite; o legatura de cauzalitate între fapta si prejudiciu si vinovatia celui care savârseste fapta ilicita.
Conditia existentei unui prejudiciu pentru acordarea despagubirilor ca urmare a faptei ilicite constând în neîndeplinirea obligatiei contractuale, este implicit prevazuta în art. 1082 C.civ., conform caruia, “debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligatiei, sau pentru întârzierea executarii”.
Asadar, creditorul obligatiei neîndeplinite poate pretinde plata despagubirilor în masura în care exista un prejudiciu.
Cu referire la obligatia impusa în art. 13.2.1, vizând prezentarea de catre cumparatoare a documentelor financiar-contabile care sa ateste virarea sumelor în contul curent bancar al societatii privatizate, precum si înregistrarea lor în contabilitate, Curtea a subliniat, în deplin acord cu prima instanta, ca ea se circumscrie obligatiei investitionale stabilite în art. 13.1.
Asa fiind si în raport de atributiile apelantei, vizând controlul post-privatizare – care au condus la includerea în contract a clauzelor evocate mai sus, trebuie impusa partilor concluzia ca îndeplinirea obligatiei de efectuare a investitiilor împiedica aparitia unui prejudiciu si este de natura sa justifice masura de a nu activa clauza penala inserata la art. 13.2.3.
În al doilea rând, potrivit art. 13.11, intimata s-a obligat sa prezinte apelantei dovada înregistrarii garantiilor reale mobiliare la Registrul Actionarilor societatii sau în alt Registru Independent, în care actiunile urmau sa fie înregistrate, precum si la Arhiva Electronica de Garantii Mobiliare, ulterior eliberarii confirmarii de plata a actiunilor, în termen de 10 zile de la înregistrare.
Iar în conformitate cu art. 16 din contract, intimata s-a obligat ca, în termen de 30 de zile calendaristice de la notificarea apelantei emisa ca urmare a constatarii neîndeplinirii obligatiei evocate mai sus, sa-i achite o penalitate de 10% din pretul platit pentru pachetul de actiuni, plata penalitatilor nefiind de natura sa o exonereze de îndeplinirea obligatiei.
Or, prin adresa nr. 1865/14.12.2006 (fila 223 din dosarul de fond), Registrul Independent al Actionarilor RIAVEST a confirmat constituirea de catre intimata a gajului asupra a 4.289.299 de actiuni, fractiuni ale capitalului social al S.C. U S.A., în favoarea apelantei, conform contractului de garantie nr. 51/26.10.2006; aceasta adresa a fost înregistrata la A.V.A.S. sub nr. VP4/6445/20.12.2006.
Dupa cum rezulta din chiar textul art. 13.11, obligatia intimatei de a prezenta apelantei dovada înregistrarii garantiilor reale mobiliare la Registrul Actionarilor societatii sau în alt Registru Independent devenea scadenta în termen de 10 zile de la înregistrare.
Cum gajul a fost înregistrat la data de 14.12.2006, Curtea a constatat ca prezentarea catre A.V.A.S. a dovezii înregistrarii la 20.12.2006 a fost facuta în termen si, deci, obligatia a fost executata, asa încât în sarcina intimatei nu se poate activa obligatia de plata a penalitatii.
În ceea ce priveste capatul de cerere privind pretinsa încalcare de catre intimata a obligatiilor asumate prin art. 15.4, Curtea a subliniat ca apelanta nu a formulat critici la adresa considerentelor primei instante, ci a afirmat ca intimata nu a transmis documentele care atesta schimbarea sediului sau social.
O asemenea sustinere este însa inadmisibila, deoarece este facuta pentru prima oara în apel, cu încalcarea art. 294 alin. 1 C.proc.civ.; s-a mentionat ca în fata instantei de fond A.V.A.S. a invocat faptul ca nu i-a fost comunicata schimbarea sediului societatii privatizate, iar nu a celei cumparatoare; în aceleasi limite a fost parcursa si procedura de conciliere prealabila.
Potrivit art. 970 alin. 1 C.civ., conventiile trebuie executate cu buna credinta.
În considerarea argumentelor expuse mai sus, Curtea a retinut ca pentru îndeplinirea cu întârziere a obligatiei de prezentare a declaratiei pe proprie raspundere data de cenzori sau de o firma specializata de audit, prevazuta de art. 13.2.1, apelanta nu a dovedit (nici nu a afirmat, de altfel) ca ar fi suferit un prejudiciu, iar celelalte doua obligatii care, în opinia sa, ar fi generat plata de penalitati, au fost îndeplinite, asa încât în mod legal si temeinic prima instanta a respins cererea de acordare a daunelor-interese.
De aceea, în temeiul art. 296 C.proc.civ., apelul a fost respins, ca nefondat.
