Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 2922/2358/2006 (7770/320/2007) la data de 21.03.2006 reclamantul DL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Inter Tours şi SC Asigurarea Românească Asirom Vienna Insurance Group SA Sucursala Mureş ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună : obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, dobânzile legale de la data introducerii acţiunii până la data plăţii efective, precum şi despăgubiri morale. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că, la data de 18.03.2005, un grup de elevi şi profesori de la Şcoala generală din Mircurea Nirajului a plecat într-o excursie în Belgia la invitaţia Ecole Fondamentale d enseignement specialiste. Transportul pe ruta Tg.-Mureş-Miercurea Nirajului – Mouscron (Belgia) şi retur s-a efectuat de către firma pârâtă potrivit contractului de colaborare nr.11/26.01.2005. În intervalul dintre 20-25 martie 2005 au efectuat excursii în interiorul statului Belgian.
În data de 25.03.2005 în jurul orelor 22,00-22,15, se aflau în aproprierea oraşului Mons, la o benzinărie, pentru a rezolva diverse probleme ale grupului. După ieşirea din incinta benzinăriei, la aproximativ 5 minute şi o distanţă de 1,5 km, autocarul lor se afla pe banda I, chiar lângă gardul de delimitare a autostrăzii de spaţiul exterior, încercând să-şi dezvolte viteza necesară încadrării în ritmul fluent pe banda 2, unde se circula de regulă când, au simţit un şoc puternic din spatele maşinii, în urma căruia autocarul a fost grav avariat, făcându-l inapt pentru a continua călătoria, iar cei din maşină au suferit un şoc puternic.
Conform certificatului medico legal, reclamantul a suferit leziuni traumatice care s-ar fi putut produce la 25.03.2005 prin lovire indirectă cu corpuri cu suprafaţă dură, posibil în condiţiile unui accident rutier iar pentru vindecare necesită 45-50 zile de îngrijiri medicale, în caz de evoluţie favorabilă.
Totodată, întrucât va rămâne pe viaţă cu sechele şi ţinând cont de faptul că a suportat şi un şoc, respectiv spaimă în timpul evenimentului pretinde şi despăgubiri morale.
În drept s-a invocat prevederile art.998-1001 c.civ.
La termenul de judecată din 25.04.2006 reclamantul şi-a precizat acţiunea arătând că solicită despăgubiri morale de 15.000 lei.
La termenul de judecată din data de 14.11.2006 reclamantul prin apărărtor a solicitat amânarea cauzei în vederea precizării cuantumului pretenţiilor şi la data de 05.02.2007 a depus la dosar precizare prin care a arătat că solicită despăgubiri civile de 7.000 lei
Pârâta Inter Tours a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată şi obligarea reclamantului la achitarea cheltuielilor de judecat. Pârâta a invocat totodată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive menţionând că accidentul rutier nu s-a produs din culpa prepusului său, situaţie în care potrivit principiilor generale ale răspunderiii civile delictuale, reclamantul trebuia să se îndrepte împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului. De asemenea s-a invocat excepţia prematurităţii acţiunii motivat de faptul că nu s-a parcurs procedura prealabilă a concilierii.
În drept invocă prevederile art.115-118 C.pr.civ.
La termenul de judecată din data de 14.11.2006 instanţa a respins excepţia prematurităţii acţiunii, pentru motivele de fapt şi de drept consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată.
În probaţiune s-au depus următoarele înscrisuri: contract de colaborare (f.12), poliţia seria A nr.0000874 (f.13), scrisoare medicală (f. 14,15) certificat medico-legal (f.16), acte medicale (f. 17-19) memoriu explicativ (f.23), declaraţie (f.37,38), adresa din 13.09.2005 căre Inter Tours (f. 40), decizia nr.1395/1999 (f.41), raport de expertiză medico-legală (f.83-84), factura fiscală nr.6668559 din 25.04.2006 (f.46), adresa nr.1535 din 16.02.2009 (f.66), decizia nr.28/2005 (f.67), decizia nr.376 (f.68-69).
De asemenea instanţa a procedat la audierea martorilor Fazakas Tunde (f.66), şi Kadar Gyongy (f. 67). S-a admis şi administrat proba cu interogatoriul pârâtei (f. 73)
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarea situaţie de fapt :
Conform contractului de colaborare nr. 11/2005 pârâta SC Inter Tours SRL, în calitate de prestator s-a obligat să efectueze serviciu de transport persoane în perioada 18.03.2005-27.03.2005 pe ruta Tg.-Mureş-Miercurea Nirajului – Mouscron (Belgia) şi retur. Conform clauzelor contractuale asigurarea autocarului şi a bagajelor este în sarcina prestatorului iar asigurările de sănătate pentru grup se fac de beneficiar. Prin contractul de asigurare încheiat între SC Inter Tours SRL şi SC Asigurarea Românească – Asirom Vienna Insurance Group SA, Sucursala Mureş, pasagerii transportaţi conform contractului de transport sus-menţionat au fost asiguraţi pentru următoarele situaţii : invaliditate permanentă totală din accident, caz de deces prin accident, cheltuieli medicale impuse de tratarea invalidităţii din accident, avarierea sau distrugerea bagajelor ca urmare a unui accident, cheltuieli ocazionate de transportul pasagerului decedat ca urmare a unui accident.
Din declaraţiile martorilor audiaţi şi din înscrisurile depuse la dosar în probaţiune reiese că în cursul efectuării transportului, mai precis pe teritoriul Belgiei a avut loc un accident rutier în urma căruia mai mulţi pasageri printre care şi reclamantul au suferit leziuni, fiind spitalizaţi. Din înscrisurile medicale depuse la dosar reiese că reclamantul a suferit fracturi costale posterioare şi conform certificatului medico-legal depus la dosar pentru vindecare au fost nevoie 35-40 zile de îngrijiri medicale. În urma efectuării expertizei medico-legale a rezultat că reclamantul nu a rămas cu vreo infirmitate permanentă sau vreo invaliditate în urma accidentului, având capacitatea de muncă păstrată.
Raportat la situaţia de fapt reţinută, instanţa constată că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC Inter Tours SRL este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare. Reţinând faptul că reclamantul a iniţiat o acţiune în răspundere civilă delictuală împotriva pârâtei SC Inter Tours SRL, acţiune întemeiată pe art. 998 şi 1001 C.civ., în condiţiile în care nu se contestă calitatea de comitent a pârâtei faţă de conducătorul vehiculului implicat în accident instanţa constată că reclamantul poate opune pârâtei dreptul său de creanţă, constând în acordarea de despăgubiri ca urmare a accidentului produs. Aspectele invocate de pârâtă în susţinerea excepţiei invocate – respectiv lipsa unei culpe a şoferului autocarului – ţin de temeinicia pretenţiilor reclamantului şi nu de calitatea procesuală pasivă a pârâtei. Raportat la motivele de fapt şi de drept ale cererii de chemare în judecată, pârâta SC Inter Tours SRL apare ca persoana faţă de care reclamantul îşi poate realiza pretenţiile, în măsura în care acestea s-ar dovedi întemeiate, având aşadar calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei instanţa reţine că reclamantul şi-a fundamentat pretenţiile pe răspunderea civilă delictuală, arătând că accidentul în care a fost implicat i-a cauzat traume psihice sens în care a înţeles să solicite daune morale în cuantum de 7. 000 lei.
Acordarea de despăgubiri pentru daune morale suferite este unanim admisă în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale: existenţa faptei ilicite, a unui prejudiciu – care în situaţia de faţă are caracter nepatrimonial, raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi culpa autorului faptei ilicite. Întrucât în cadrul prezentei cauze pârâta este chemată în judecată în calitate de comitent trebuie analizată întrunirea condiţiilor suplimentare cerute de 1000 alin 3 C.civ. respectiv existenţa raportului de prepuşenie şi săvârşirea faptei ilicite de către prepus în cadrul funcţiilor încredinţate.
Instanţa reţine că aspectele legate de calitatea de prepus a şoferului vehiculului şi de faptul că accidentul s-a produs în timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către acesta nu sunt contestate, fiind de altfel probate prin contractul de transport depus la dosar coroborat cu declaraţiile martorilor. Ceea ce se contestă în prezenta cauză este culpa prepusului, pârâta arătând că în fapt accidentul s-a produs din culpa exclusivă a celuilalt conducător auto. În condiţiile în care răspunderea comitentului este instituită ca o garanţie faţă de victimă, pentru fapta ilicită a prepusului, în mod firesc reclamantul are obligaţia ca în condiţiile art. 1169 C.civ. să facă dovada că în sarcina prepusului, pentru care s-ar putea angaja răspunderea indirectă a pârâtei, sunt întrunite toate condiţiile răspunderii civile delictuale.
În situaţia de faţă instanţa reţine din coroborarea materialului probator că în fapt nu se poate reţine culpa şoferului autobuzului în producerea accidentului. Astfel din declaraţiile martorilor propuşi de reclamant reiese că în fapt conducătorul autobuzului nu a avut nicio vină, autocarul circulând cu viteză mică, regulamentar când a fost lovit din spate de un tir. De altfel reclamantul însuşi prin cererea formulată nu a susţinut că prepusul pârâtei ar fi avut vreo culpă în producerea accidentului menţionând faptul că autocarul circula pe banda I încercând să dezvolte viteza necesară pentru a se încadra pe banda a doua când a fost lovit din spate de un alt vehicul. Mai mult, însăşi faptul că societatea pârâtă a fost despăgubită pentru daunele materiale suferite ca urmare a accidentului ( aspect susţinut de însăşi reclamant şi recunoscut de către aceasta în cadrul interogatoriului, confirmat de înscrisul de la f. 80 din dosar) denotă că nu s-a reţinut nici o culpă în sarcina acesteia în ceea ce priveşte producerea accidentului.
Având în vedere cele ce preced instanţa constată că în fapt nu se poate reţine în sarcina prepusului societăţii pârâte săvârşirea cu vinovăţie a unei fapte ilicite nefiind aşadar întrunite condiţiile pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală. Faptul că reclamantul a suferit un prejudiciu ca urmare a accidentului în care a fost implicat nu este de natură prin el însuşi să antreneze răspunderea pârâtei ca şi comitentă în condiţiile în care nu s-a făcut dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor răspunderii civile. Prin urmare acţiunea acestuia împotriva SC Inter Tours SRL apare ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte pârâta SC Asigurarea Românească – Asirom Vienna Insurance Group SA, Sucursala Mureş instanţa reţine că răspunderea acesteia, în calitate de asigurător este circumscrisă limitelor stabilite prin contractul de asigurare depus la dosar. În condiţiile în care reclamantul – astfel cum reiese din scrisorile medicale şi din expertiza efectuată – nu se află în vreuna din situaţiile pentru care s-a încheiat contractul de asigurare – respectiv invaliditate permanentă, totală din accident, pârâta SC Asigurarea Românească – Asirom Vienna Insurance Group SA nu datorează în temeiul acestui contract nici un fel de despăgubiri.
Având în vedere cele ce preced instanţa va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtele SC Inter Tours SRL şi SC Asigurarea Românească – Asirom Vienna Insurance Group SA, Sucursala Mureş.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 C.pr.civ. şi reţinând culpa procesuală a reclamantului în promovarea unei acţiuni judiciare nefondate, instanţa va admite cererea pârâtei SC Inter Tours SRL şi va obliga reclamantul la plata sumei de 238 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocaţial, conform înscrisurilor depuse la f. 46 din dosar.
